ca o tapiserie în mers

" Nimic pe lume nu este întâmplător".

  Vorbele astea le-am auzit de multe ori, rostite de unii cu emfază, de alții cu tristețe.

 Astăzi, cu gândul la anii mei:copila iubitoare a basmelor lui  Andersen, studenta, profesoara, mai apoi, ființa  de astăzi, mamă și bunică,am  redescoperit  lumina  unui drum.

 Și rostul vorbelor de mai sus.

Din noianul de imagini, s-a desprins figura primului meu profesor de Limba română, domnul Fulga, absolvent al Facultății de Litere și Filozofie, recunoscut pentru erudiție și talent în toate satele din jur. La vremea aceea, nu prea înțelegeam cât de mare îți poate fi norocul  dacă ai un dascăl adevărat 

Înalt,îmbrăcat totdeauna impecabil, deși venea la scoală , adesea, cu o motoreta vișinie "Simpson", impunea respect tuturor:copii, părinți, colegi.

 Amintindu-mi-l, îl asociez, involuntar, cu caietele mele de notițe-niște maculatoare foșnitoare, cu foaie gălbuie și aspră. De fapt, caietul de teme și cel de clasă erau la fel de ordonate; titlul era marcat printr-o subliniere specială,pe care, mai târziu,am transmis-o și elevilor mei.
Domnul profesor acorda mare atenție ca  noi să memorăm   în întregime textele frumoase din manual, fie în versuri, fie în proză. 

Știu și acum fragmente mari din "Scrisoarea III","Amintiri din copilărie","Toma Alimoș","Ardealul".
  În marea mea admirație pentru profesor, intuiam, poate, dorința ca eu însămi  să ajung cândva profesoară de Limba  română.

Am păstrat mulți ani caietul de teze din clasa a V-a. Când  am rămas  fără el, mi s-a furat, parcă, o bucățică de suflet.

 Două subiecte cuprindea teza: de povestit un fragment  din „Amintiri din copilărie” și câteva cerințe de gramatică și de vocabular.

Parcă văd cu ochii minții subliniată de două ori greșeala care nu s-a mai repetat vreodată ;am scris "începe ai", în loc de "începe a-i".

La sfârșitul tezei, cuvintele  scrise  parcă aveau glas :

" Deși lucrarea nu este lipsită de unele greșeli de exprimare și de scriere este foarte bună. Ea anunță pe viitorul intelectual. Dacă vei munci mult și fără întreruperi, vei cuceri cetatea științei".
N-am schimbat niciun cuvânt, pentru că n-am uitat nimic din ce era scris pe teza mea. Transcrise în suflet,ele  m-au călăuzit  pe firul vieții.

 Sub o cruce albă, nu foarte departe de școala, unde ne-a învățat, Domnul Fulga  își odihnește pasiunea.

 Și erudiția. 

  Au trecut anii, am absolvit  secția ”real” a unui liceu teoretic foarte bun, apoi  Facultatea de Filologie.
N-am cucerit cetatea științei, dar mi-am făcut meseria cu pasiune și cu dragoste.
Vremea fuge ca nebuna...aproape  40 de ani dedicați copiilor.

Sunt mulți, sunt puțini, anii  aceia sunt  eu.

Timpul își cerne mersul, în haina lor cu forme calme culorile toamnei se îndulcesc.

 Septembrie murmură o muzică  doar a lui.

Deunăzi, invitată într-o  emisiune la  Centrul Cultural Pitești, să  descriu drumul meu de profesoară, din  lumea gândurilor  s-a ivit figura primului dascăl adevărat care, într-un  fel  doar de mine știut, mi-a luminat calea.

Neobosită, lumina curge blând peste locuri și peste amintiri,impregnându-le  un sens care vine din interior.

15 septembrie

motto:
~Anii copilăriei sunt însă ca musafirii din mahala. Îi primeşti cu acelaşi surâs pe buze, îi cinsteşti cu dulceaţă şi cafea şi-i petreci până la uşă cu refrenul obişnuit: "Când mai poftiţi pe la noi?" Abia târziu de tot începi să-ţi dai seama că cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecaseră odată.~~
Ion Minulescu ”Corigent la limba română„ (1929)//

Dor  de  toamna din vis , cu  fără de număr adolescențí  laolaltă!
 

Foșnitori  arbori, încă semeți,  fremătându-și  bănuții  de frunze în soarele  cald al amiezii de toamnă cuminte,  gara, în haina ei peticită, cu dale  ciobite, braț suspendat  între un ieri  rătăcit   printre zile și seri cu emoții albastre, trecători încolo  și-ncoace...
Oricât  de neînsemnat pentru  unii, Titu, provincial orășel prăfuit, cu străzile  înguste, spălate în pripă de  ploi  și  de vreme, pentru  mine,  păstrează  în buzunaru-i ascuns ceva din emoția bălaielor trecute   toamne, cu miros de gutui și de struguri zemoși, când luni, de  cu  zori,  traversam  pasarela,  în drum spre cămin, cărând geamantanul înțesat,  în vacanță, cu speranțe, caiete și  visuri.

Prelungesc  cât  se poate drumul  pe aleea, bătută de pași  mereu  înainte,  un câine somnoros  stă  de pază în ușa  înnoitei  clădiri,  mă privește  pe sub leneșa-i  pleoapă,așteaptă și el, mititelul,pesemne,  să  vină iar  larma  la   școală.

Ferestre schimbate, amintiri în poeme cu teze și lecții în chei  fără lacăt, puse în  cui  după un an  cu  de   toate.//

Mi-am oferit un epilog  de   vacanță!

Ceva nenumit  m-a   îndemnat  să-mi revăd școlile dragi ,și drumul, și casa,și satul,  să caut cu sufletul acel ceva,   mereu  proaspăt, tăinuit  printre  cute de suflet !

 Două zile, ( mai) pline,mai frumoase decât săptămâni și luni, laolaltă!
  Rude  și   locuri, întrebări  și  răspunsuri, mereu alte gânduri , nostalgii și  proiecte...//

De dimineață, trecând  către gară,  pe  aceeași  bătrână alee,  umbrită de nuci,  am iscodit cu emoții,  în taină,  zvonul de glasuri, mersul  în  grup  sau  de  mâna   cuiva,  bucuria ușor  speriată a  primei zile de  școală./

Ce gust fără  seamăn   are cafeaua, savurată încet,  fără griji..

Cu  gene  vopsite  și  fuste mulate, trec stoluri de  fete,întâi pe la bar, delicate  parfumuri, flori  de import, prea puține  emoții...

La  celălalt  capăt  de fir( nevăzut), Cocuța,  colega  mea de  liceu,   mă întreabă  ce a mai rămas  din  Titu  de ieri, răspund  surâzând - doar dorul  păstrat  în  roua  de  lacrimi și  drag  pentru mereu nestatornica, fugară clipită, ce pleacă  și  vine, 

nălucă ispită...

ce inveti la tinerete..

Pana la ora asta, am vorbit, la telefon, bineinteles, cu vreo cativa colegi de liceu, pe care nu i-am intalnit niciodata, in anii care au trecut de la bacalaureat. 

Pe vremuri,  aveam senzatia ca noi, fetele, eram , cumva , mai dificile, motivele fiind lesne de inteles: cine ia note mai mari, cine indrazneste sa-si  ajusteze sarafanul,  cine vine  la ora domnisoarei Lupescu  altfel decat scria in regulament, cine  primeste mai multe  biletele in cartea de  franceza..

Astazi , am descoperit o lume stranie-  niste adulti obositi, chiar imbatraniti, in locul  unor  fosti baieti simpatici- unul imi spunea Giuculus, bine ca si-a amintit imediat  alintul, dar, desi locuieste la doi pasi de liceu,  a fost de  neclintit  din : ~~nu vin,   nu pot, sunt cu medicamentele dupa mine~...

Sa nu mai  inteleg eu  mersul vremii, al lucrurilor? cum adica,  sa nu vrei sa vii  la o intalnire cu  fostii colegi, atatia cati mai sunt, dupa cateva zeci de ani,  in curtea liceului  sau in  fosta noastra clasa..

Imi vin in minte  tot felul de intamplari, unele  foarte simpatice, altele ceva mai  altfel..toate  invaluite in poezie,  fie ea chiar  presarata cu mici revolte adolescentine.
Cum sa uit  razvratita, dar mocnita  ~cura de filozofie~,  trasul de cozi, spaima in fata tablei, la chimie, zumzaitul asurzitor de dupa teza la fizica, avioanele in  zbor fara tinta , la ora de rusa, logaritmii doamnei Tica,  vulcanii si fluviile lumii,  de a caror  localizare pe harta  nu scapai nici in visele   ocupate de eroul ~~atat de diferit de ceilalti~, fie ca era chiar ocupantul penultimei banci din clasa ta sau  dintr-o alta ....  Sa nu ne fi invatat profesorii nostri pe toti la fel ca vom trai intr-o lume  complicata, in care trebuie sa-ti croiesti drum, chiar prin hatisuri,  sa te aperi, calindu-te, cand esti incoltit, dar sa te bucuri cu tot sufletul , ori de cate ori ai prilejul? Ca de fapt,  toata viata, ramai elev de liceu, mai ales atunci  cand te confrunti cu  cele mai neasteptate provocari? ca frumusetea  se ascunde in cele mai marunte si negraitoare  lucruri?
vezi? tot  mereu, alte incertitudini..

se spune că

și școala  vieții are premianții și repetenții ei
(o mai veche idee)

Diploma de facultate este o simplă adeverință–  așa spuneau mai adineauri câțiva tineri cu studii superioare, dar fără loc de muncă.
Apare, inevitabil întrebarea- de ce să mai mergi la școală, să suporți emoții, stres, să nu dormi învățând pentru teste, teze,  examene?

Ar fi păgubos să gândim toți așa.
Există, însă,  un număr considerabil de semeni- femei și bărbați , care,  în orice moment,  îți pot da lecții., privindu-te  de sus, oricâtă carte ai fi învățat.. 

Au  absolvit cea mai tare școală. Știi cum se numește,  nu? 

Scoala vieții! 

Ce catalog, ce competențe?

Poți să mai spui ceva?

Eu învăț tot timpul, de ce n-aș recunoaște?

Lecția începe de cum ieși din casă. Dai nas în nas cu vecinul, proaspăt mutat la etajul superior. Ce salut, ce poftiți? care pe care, asta este regula. Omul  este prea  grăbit, am înțeles.

Intri în primul magazin- dacă nu te uiți pe etichetă, sigur pâinea  este de săptămâna trecută, nu mai vorbesc de alte produse.

Uită-te bine la cântar, altfel ai surprize, deloc plăcute, vezi ce ți se pune în pungă..

Te întreabă  careva unde este strada Matei Basarab? În timp ce răspunzi, ai grijă de poșetă, s-ar putea să fie cineva gata să te ajute să n-o mai cari după tine.

 Deunăzi, am fost cu o rudă  să-și cumpere o rochie.

După două ore de oboseală,  n-am găsit nimic, bine, nimic care să se potrivească gusturilor noastre. În câteva magazine, trei la număr, unde puteai tăia fumul, chiar fără lamă, vânzătoarele, exagerat de drăguțe,  tot insistau- vai, doamnă, vă vine ca turnată /  aiurea , sta ca pe gard..și doamna  nu arată rău deloc/ culoarea vi se potrivește/ o mai ajustați pe ici- pe acolo..

Cum să ajustezi o rochie când abia ai cumpărat-o?

Fiecare voia să-și vândă marfa..

 Vezi? Cele mai utile învățăminte de a rezista într-o lume  nebună nu le afli prin studiu.
Nu le înveți la școală. Nu le găsești prin manuale.

Iți parvin întâmplător.

Sunt rezultatul hazardului.

Sunt filozofia vieții,  la rece.

O prietena îmi spunea că,  în copilărie, părinții ei  nu încuiau niciodată poarta. Nici ușile.

Da, în copilăria ei.

Dar în copilăria de acum, nici alarma nu este suficientă..

Și uite cum ajungi să te înstrăinezi muuult, mult prea mult de semeni.

 Oricare dintre cei cu care ți se intersectează mersul poate fi un potențial atacator/ hoț/ spărgător?

Ai argumente să mă contrazici?

asemuind-o-n mintea mea

duminicii preasfinte..

La optsprezece/nouăsprezece visezi  să ai o nuntă ca în povești. 

Învețí  din mers lecția cuplului. 

Să  fii cea mai  formidabilă mamă devine teza ta cu exerciții dificile, clipă de clipă, cu lucrări  neanunțate, cu teze fără  semestre.

  Unele femei  reușesc, nu înseamnă că toate  se străduiesc,  să fie  nurori atrăgătoare. 

 Brusc, fără să fi avut timp să înțelegi  cum  și pe unde au fugit anii,  te trezești bunică.Bunica, de asta se numește ea buni, trebuie să fie  bună, caldă,  să aibă mereu un dar în poșetă..

Mama mare  sună prea bătrânește..este prea demodată, nu-i așa?

 Bunica! 
Doar Șt. O Iosif o simțea  în toată splendoarea duioșiei  sale! 

 Doamne, ce frumusețe ! 
Căta la noi așa de  blând, senină și tăcută..
   Ai avut vreme să te pregătești cum scrie la carte? 

Care să  fie secretul  bunicii contemporane?  Tot blândă și înțélegătoare? 
Poate-mi dai un sfat-
cum să le împaci pe toate, dacă    meseria ta   are mare legătură cu primul examen  adevărat al  celui mai mare dintre nepoți?

de prin lume

adunate/ înapoi  la lume date// Pentru cei ce trăiesc asta zilnic,  să se   amuze! Pentru ceilalți, să-i   înțeleagă  pe alții  și să-i   scuze  ... nou angajat Asculți  Stevie Wonder  ! E prima ta zi la noul loc de muncă şi totul este minunat. Șeful este un tip excelent!   După  3 luni ... Asculti muzica HOUSE Lumea se schimbă. Dintr-odată,  esti atât de aglomerat , că   nu ştii sigur dacă vii sau pleci.    După 6 luni ....   Asculți Heavy Metal Doamne, ciudate mai sunt toate, ziua ta de lucru începe la 08.00 şi se încheie la 20.00. sau chiar după , dacă  așa zice  șefa.  După 9 luni ... Asculti  Hip Hop . Ai o oglindă, chiar eu sunt? nu se poate.., ba se poate. Te-ai îngrășat din cauza stresului, iar acum suferi de tot felul de boli. După 1 an ...

Asculți GANGSTA RAP
Dorm din ce în ce mai puțin, nu mai am prieteni, poate doar dușmanii să mă mai pomenească pe la petreceri..
Ochii încep să ți se zbată în cap și să se rotească aiurea, ai uitat ce este  o zi bună,  te simți de parcă ai cădea din pat şi trăiești doar prin cofeină!!



în fine, după al doilea an ...Asculți Tehno
și ai devenit un pic ... chiar bine… bine de tot ... nebuuuun !!! să fie asta fericirea de a munci?//
 Ar exista un leac, un fel de terapie de moment , ce e drept, dar nu strică să încerci. 
În loc să-i  plângi pe  sărmanii copii,  respinși la bacalaureat , cu o săptămână în urmă,  ascultă ce scriau frații lor mai mari, astăzi persoane importante. Pare a fi relaxant, dacă nu ești prea pretențios.

* În 1877 trupelor rusești li s-a permis sa traverseze teritoriul României, împreuna cu tancuri și avioane, iar romanii le-au dat mâncare și cazare contracost. 

*Poezia "Sburatorul" de Ion Haș Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor români. 

*Dintre cele cinci scrisori trimise de Eminescu, prima este considerata a treia.. În Scrisoarea a treia se desfășoară bătălia de la Rovinari. 

*Mircea cel Mare, care prima dată a fost bătrân, sta la un discurs cu Baiazid. Acesta îl primește politicos, dar cu obrăznicie, și-l face în tot felul, ca pe o albie de porci. Când Baiazid îl intreabă arogant Tu ești Mircea?, domnitorul român nu se pierde cu  firea și îi răspunde la fix: Da-mpărate! .  Până la urmă, Mircea cel Mare, deși bătrân îl va ingenunchia pe trufașul otoman cu câteva proverbe și zicători bine plasate.

*Impărați cu care lumea nu putea să se mai împace au venit și la noi în România și au cerut pământ și de băut, dar cum veniră s-a lămurit cu cine are de-a face si s-a dus de-a berbeleacul cu pleava  pulberată, c-au rămas doar câteva de bucăți de eniceri și spahii  fugind, dintre care este amintită înspre Dunare, o mână.

* cerința era  a se alcătui o scrisoare  către o persoana imaginară, Paula .

Un elev scrie Eu nu mai scriu scrisori pt k am internet... și pe Paula nici nu o cunosc!

* Poema Miorița circulă pe bază orală, adică nu a fost scrisă, din motive tehnice. În balada Miorița este vorba de trei ciobani care complotează împreună să-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul Mioritei a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de  fluiere.

 *Călin ține de mână mireasa care are părul lung de fericire.

*Haiducii din doine, balade și idile erau liberi si fericiți ca păsările, animalele și peștii care zburdă prin codri. 
De cum venea primăvara, haiducii cei harnici plecau în pădure. Acolo ei cântau suflând din frunză și lăsându-i pe boieri cu buza umflată. 

*Latina clasica este o limba moartă, care nu se poate vorbi decât în scris. După căderea Imperiului roman, o parte din latina clasică defunctă a devenit bulgară. Limba română are la baza latina bulgară, amestecata cu elemente de dacă și o groază de cuvinte slabe. În secolul al XV-lea, limba vorbită de popor era considerată vulgară și n-o vorbea nimeni.

*Basmul este o poveste mai lungă, poate fi chiar cât o carte  groasă, și are atâtea personaje că nu le mai ții numărul dar trebuie sa fii atent la fabulă ca te întâlnești cu ea și în final.

*În cunoscuta baladă Miorița, sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, și un cioban care șochează prin prostia lui.
* Toma Alimoș era viteaz pentru că cu o mânã conducea  calul,   cu o mână își ținea mațele și cu o mână se bătea cu Manea..

*Eminescu este trist pentru că nu a reușit să facă nimic în viață. //

 Pe atunci,  încă nu se aduseseră în școli camere de luat vederi, așa că elevii  erau relaxați. .

p.s.  nu-i așa că  am fi o țară de poeți bacalaureați , dacă la originalitate s-ar acorda punctaj maxim?

lebăda moare de câte ori cântă

Potrivit baremului de corectare, în anii anteriori, la  tezele unice de limba și literatura română, elevii  primeau 3 puncte pentru originalitate.

 Era mare întrecere !

Nu se știe ce va fi după ce va intra în vigoare legea nouă, pe care unii ,  optimiști din fire,  o numesc  legea funerară. 

Așadar, să răsfoim câteva teze.

 Agripina nu avea decât doi copii, pentru că al treilea, Păunaș, nu mai contează, pentru că tot îl mănâncă vulturii.

În nuvela "La vulturi" de Gala Galaction, sunt descrise aventurile unei alpiniste curajoase fugărite de turci, si copii ei.

Personajele principale din povestirea "O ora din august" sunt: ofițerul Roșu si avioanele nemțești..

Metoda folosită de Ion pentru a pune mâna pe pământul Anei este însărcinarea !!!

Privind atent plugul vede că e de fier și privind și mai atent țăranul, Arghezi, ca un poet bun ce este, vede că e de bronz.

Și Stroe Orheianu când îl văzu pe Tudor Șoimaru zise în gând: pe unde o scot, vere?!

Vlaicu-Voda era un funcționar model care avea un randament deosebit ca domn.

În cunoscuta balada "Miorița", sunt descrise câteva întâmplări în care sunt implicate doi criminali, o oaie turnătoare, si un cioban ce șochează prin prostia lui.

În multe poezii Octavian Goga a scos în evidență natura și treieratul pe căldură.

Zaharia Stancu a scris un roman desculț. A fost și șef de birou la scriitori.

Răscoala începu spre seară și țăranii își aprinseră lanternele ca să vadă drumul spre ciocoi.

Cu cât ne apropiem de izbucnirea răscoalei, cu atât țăranii stau mai mult în cârciumă, ca să facă în ciuda boierului.

Si când Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată îl gâdila în tălpi.

La Otopeni erau numai gropi si avioanele le ocoleau si tunarii trăgeau dupa ele în zig-zag.

Miron Costin nu folosește cuvinte de tip gramatical pentru gramatica limbii romane.

Din lumea satului țâșnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireșul și altele care au completat acțiunea operei.

Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus.

Nichita Stănescu a știut el de ce a pus virgulele si punctele acelea în poezie și nu mă bag eu în ce a făcut el.

Contemporanii lui Eminescu l-au urmărit ca să-i ghicească filozofia si ca să-i caute nod în papură. 

 Eminescu este trist pentru că nu a reușit să facă nimic în viața lui.

La începutul fiecărei poezii eminesciene stă plantat câte un tei mai gros sau mai subțire în funcție de câte strofe are poezia.

Si bietul Eminescu, scârbit de bișnita societății sale și ca Veronica Micle îi făcea fițe, intra într-o etapa nouă pe care mi-e rușine s-o spun.