motto:
~Anii copilăriei sunt însă ca musafirii din mahala. Îi primeşti cu acelaşi surâs pe buze, îi cinsteşti cu dulceaţă şi cafea şi-i petreci până la uşă cu refrenul obişnuit: "Când mai poftiţi pe la noi?" Abia târziu de tot începi să-ţi dai seama că cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecaseră odată.~~
Ion Minulescu ”Corigent la limba română„ (1929)//
Dor de toamna din vis , cu fără de număr adolescențí laolaltă!
Foșnitori arbori, încă semeți, fremătându-și bănuții de frunze în soarele cald
al amiezii de toamnă cuminte, gara, în haina ei peticită, cu dale
ciobite, braț suspendat între un ieri rătăcit printre zile și seri
cu emoții albastre, trecători încolo și-ncoace...Oricât de neînsemnat pentru unii, Titu, provincial orășel prăfuit, cu străzile înguste, spălate în pripă de ploi și de vreme, pentru mine, păstrează în buzunaru-i ascuns ceva din emoția bălaielor trecute toamne, cu miros de gutui și de struguri zemoși, când luni, de cu zori, traversam pasarela, în drum spre cămin, cărând geamantanul înțesat, în vacanță, cu speranțe, caiete și visuri.
Prelungesc
cât se poate drumul pe aleea, bătută de pași mereu înainte, un câine somnoros stă de
pază în ușa înnoitei clădiri, mă privește pe sub leneșa-i
pleoapă,așteaptă și el, mititelul,pesemne, să vină iar larma la
școală.
Ferestre schimbate, amintiri în poeme cu teze și lecții în chei fără lacăt, puse în cui după un an cu de toate.//
Ceva
nenumit m-a îndemnat să-mi revăd școlile dragi ,și drumul, și
casa,și satul, să caut cu sufletul acel ceva, mereu proaspăt,
tăinuit printre cute de suflet !Rude și locuri, întrebări și răspunsuri, mereu alte gânduri , nostalgii și proiecte...//
