lumea,

 nu chiar de-a valma

( imaginea este din vara trecută; acolo sus, de la înălțimea Alpilor, nu m-am gândit să văd lumea, doar am trăit clipa aceea fără nume)💖

S-ar putea scrie o carte. Sau mai multe, ei, și? Auzi asta de nu-știu- câte-ori, mai în glumă, mai în serios, cu zâmbet ironic în ochi sau în colțul gurii.

Cărți se scriu tot timpul . De ordinul…cine să le știe numărul?

Citim și citim, mult/ puțin, vorba cuiva, după buget-de timp, de bani, de stare, de plăcere.

Adunăm, (încă) adunăm,pierdem,dăruim, primim, păstrăm, rătăcim( câte ceva).

Rămânem. Amestec de fire țesute. În uriașe pânze, ca de păianjen. O vreme, țesem în spațiul propriu, în jurul nostru. Pânza rezistă. Vine o mână, a nu știu cui, și rupe firele toate, le încâlcește, până le nimicește.

Timpul lovește.

Cu capul, cu dinții, cu brațe ascunse.

Sau curge. Blând, cuminte ca un surâs, cum vrea el.

Țesem. Împreună.

Pentru o altă vreme.

Se strâng firele sau dimpotrivă, slăbesc, se amestecă, brusc, lumea își pierde culoarea.

O vezi deodată așa cum este: figuri, mirosuri, pași, închideri, năucitoare întrebări, ironii, tristeți, insulte, flecăreli, aroganță, vrajbă, înghesuială.

Care pe care? Cine minte mai iscusit este mai tare.

Șmecherul nu vorbește, urlă, primește, apucă, se impune.

Or' fi chiar atât de mulți surzi?

Dreptatea-care dreptate- poartă haină mițoasă, că paznic este lupul.

Face morală.

La porțile adevărului.

Care adevăr?

Liniștea a devenit zgomot.

Albul este gri.

Cu inegale pete diforme. Lovituri din toate părțile, palme, ghionți, pumni.

Hei! trezește-te!

Învinge-ți spaima.

Deschide ochii.

Caută! Uite, chiar ai noroc!

De prin strâmte unghere uitate, în mers nesigur,se ivesc alte semne.

p.s. Niște fete își spun adevărul, unii cred, alții vin cu teorii:de ce acum? de ce te-ai dus acolo, la ora aia? hm...au vrut să termine facultatea. știau mulți, tăceau toți.

O înăbușitoare încăpere pare lumea .