dacă detașarea ar fi mereu posibilă

 Când, încă nu mă trezisem bine, am auzit, rostită ardelenește, expresia"mi s-a rupt sufletul în bucăți".

Am trăit experiența asta, în câteva rânduri.

Una dintre ele a fost provocată de un ins pe care l-am zărit, în treacăt, invitat la cineva,zilele trecute, intr-un fel de emisiune.

Puteam participa la respectiva întâlnire; nu m-am dus, de silă.

Detest cuvântul, chiar îl detest, dar se potrivește perfect cu starea.

Zice că a povestit ce copil fain a fost el.

Adult, vai de sufletul lui...

M-am răcorit!

p.s. ți-ai simțit vreodată sufletul rupt în bucăți?