un albastru (in)finit?

Alegem traiectorii diferite.

Știe cineva care este calea dreaptă?

Citeam undeva că și oamenii de știință , care studiază schimbarea globală, se contrazic.

(Cabo da Roca, pământul se îmbrățișează tandru cu nemărginirea)

 Unii, de pildă, cred că partea care ne-a rămas este cea mai cruntă, îngrijorător fiind faptul ca gheața topită, atunci când avea culoarea albă, adică era gheața- gheață, reflecta cam 90 la sută din căldura venită de la soare. O trimitea spre spațiul cosmic.
Acum oceanul , prin culoarea lui albastră, se comportă exact invers, absorbind cam 80 la sută din radiațiile solare. parca știam  ceva, cândva, de la fizică despre cantitatea de heliu. 

Oricum , din ce am înțeles este că ni se atrage atenția să renunțăm la a mai arde combustibili fosili, pentru că metanul eliberat are un efect de seră, mult mai puternic decât CO2.

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/cabo-da-roca.html

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/de-ce-portugalia.html

( un prilej de a vă arăta niște  locuri minunate)

p.s.să aibă , oare, toate pe lumea asta un capăt , dar și un sfârșit?

”săracilor, ce vă lipsește,

dacă îl aveți pe Dumnezeu, bogaților, ce aveți dacă vă lipsește Dumnezeu? Ioan Gură de Aur

Cumpăr pâine cât să nu se învechească.

Am învățat de la părinți,  la rândul meu, i-am sfătuit   pe copii să nu arunce pâinea. Bunica zicea că este mare păcat.

De sărbători, s-a întâmplat să cumpăr mai multe pâini.

Feliate, acoperite în pungi de plastic. Expirau astăzi.

 În jurul containerului de gunoi , se învârt zilnic patru-cinci maidanezi, cu cercel verde în ureche. Lumea din blocurile  vecine îi hrănește bine. Sunt dolofani, se mișcă alene.

Am desfăcut punga , invitându-i la masă. Bineînțeles că  nu le-am oferit pâine goală, nu se cade.

Cât ai clipi, au înfulecat mâncarea, au întors feliile pe o parte și pe alta, mirosindu-le,  și s-au dat deoparte.//

 Haina lungă, atârnând peste treningul soios și bățul terminat cu un cârlig  ascuțit  te lămuresc de îndată ce-l zărești  că este scormonitor.

M-a speriat privirea lui piezișă, era ziua în amiaza mare, într-o clipă am regretat că nu am nimic să-i pot oferi.

-Doamnă, iau eu feliile de pâine, nu pe toate, las și pentru câini câteva, poate se răzgândesc..

A mușcat din prima bucată, cu iuțeală, le-a îndesat pe celelalte în sacul lui unsuros și  s-a strecurat ca o umbră printre blocuri.

De obicei răutăcioși când simt miros  de intrus, câinii au rămas fără glas. .//

Îmi rătăcește gândul la o scenă din Mizerabilii lui Hugo, o știi, aceea când Jean Valjean este condamnat ,pentru că a furat o pâine..
Se apropie Anul Nou.

vine Moșul!

 Tuturor celor care  treceți prin dreptul ferestrei mereu deschise, vă doresc  Crăciun vesel și fericit!
La mulți ani!