Alegem traiectorii diferite.
Știe cineva care este calea dreaptă?
Citeam undeva că și oamenii de știință , care studiază schimbarea globală, se contrazic.
(Cabo da Roca, pământul se îmbrățișează tandru cu nemărginirea)
Unii, de pildă, cred că partea care ne-a rămas este cea mai cruntă, îngrijorător fiind faptul ca gheața topită, atunci când avea culoarea albă, adică era gheața- gheață, reflecta cam 90 la sută din căldura venită de la soare. O trimitea spre spațiul cosmic.Acum oceanul , prin culoarea lui albastră, se comportă exact invers, absorbind cam 80 la sută din radiațiile solare. parca știam ceva, cândva, de la fizică despre cantitatea de heliu.
Oricum , din ce am înțeles este că ni se atrage atenția să renunțăm la a mai arde combustibili fosili, pentru că metanul eliberat are un efect de seră, mult mai puternic decât CO2.
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/cabo-da-roca.html
http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/de-ce-portugalia.html
( un prilej de a vă arăta niște locuri minunate)
p.s.să aibă , oare, toate pe lumea asta un capăt , dar și un sfârșit?http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/de-ce-portugalia.html
( un prilej de a vă arăta niște locuri minunate)
Frumoase imagini.Nu stiu daca totul are un capat sau un sfarsit,dar stiu ca merita sa ne bucuram de tot ce e frumos.
RăspundețiȘtergereNu cred că există 'cineva' pe lumea asta, care să ştie fără greş - calea dreaptă.
RăspundețiȘtergereNu cred că ştie 'cineva' cu certitudine, cînd va fi dacă va fi să fie, sfîrşitul acestei frumoase lumi pe care avem şansa extraordinară, de a o contempla fie şi numai, vremelnic.
Important mi se pare ca, noi, cei care vremelnic sălăşluim pe acest pămînt, să avem nădejdea că urmaşii noştri, se vor bucura de frumuseţile acestei lumi, mai mult şi în mai mulltă pace, decît ne-a fost nouă, dat.
tibi
Neîndoielnic, toate au un sfârşit. Fericit sau nefericit, aceasta-i intrebarea! :D
RăspundețiȘtergereDenise, da, sunt lucruri pe lumea asta, pe care, văzându-le , simți, cu adevărat, măreția clipei!
RăspundețiȘtergereTibi,
RăspundețiȘtergereBine spui, doar că noi, oamenii, nu avem prea mare grijă de pământul acesta și de frumusețile lui..
Trebuie să-l păstrăm sănătos!
Mulțumesc!
Citeam in prea de zilele trecute ca un regizor britanic a inceput sa creeze documentare referitoare la ipocrizia unor asa zisi luptatori pentru pastrarea mediului. Actori, cantareti, politicieni apar la televiozr si se lupta pentru mediu cerand sa se consume cat mai putin combi\ustibil poluant, iar in realitate ei nu se abtin de la aproape nimic. Am inteles ca urmeaza la rand AL GORE. Deci, dincolo de ceea ce se vede la TV este o cu totul alta lume...
RăspundețiȘtergereFlorentin,
RăspundețiȘtergereCă una se spune și alta se face o știu.
Mă gândesc, totuși, că, dacă nici în știință nu mai putem avea încredere..în sens pozitiv vorbesc, benefic..în cine să mai ai, în afara lui Dumnezeu?
Albastrul acesta infinit nu este chiar aşa de nesfârşit: suntem privilegiaţi că Pământul are atmosferă, altfel, ştie toată lumea, am vedea cerul negru. Şi cu lumina este o problemă: în imensitatea Universului 10 procente ocupă lumina, celelalte - întuneric. Culoarea cerului nu depinde numai de condiţiile de atmosferă: energiile telurice în ţâşnire către înalt influenţează. S-a stabilit deja că în Curbură cerul are luminozitate în albastru unică pe Terra. Nu mai este mult şi se va descoperi că activitatea spirituală , gradul de limpezime al gândului – sumumm într-un anume interval trimit semne în albastru.
RăspundețiȘtergereDumnezeu a dăruit lumii o superminune – creierul uman şi o frumuseţe de taină – cerul liniştit !
Să fie numai bine!
Arcadia,
RăspundețiȘtergereTu ești o persoană realistă.Totdeauna pui punctul pe ”i”.
@GRIGORE ROTARU,
RăspundețiȘtergereȘtiți și spuneți niște lucruri extraordinare!!
Că este o zonă specială curbura, am citit, chiar am trăit o experiență ciudată acolo..dar celelalte informații sunt uluitoare!
Dumneavoastră expuneți elementele științifice, învăluindu-le în haine de metaforă!!
Mă simt onorată să vă ascult!!!
Vă mulțumesc!
Nu ştiu dacă lumea aceasta (din care tu ai reuşit să desprinzi câteva imagini deosebite) are un capăt. Poate doar acel capăt al lumii, metafori vorbind. Din păcate, tot conform oamenilor de ştiinţă, sigur va avea un sfârşit, mai devreme sau mai târziu. Păcat de toate aceste mununăţii ale planetei, n-am ştiut şi nu ştim să avem grijă de ele...
RăspundețiȘtergereAh Gina, ce imagini minunate, si ce arhitectura interesanta se ascunde dincolo de marginea obiectivului!
RăspundețiȘtergereClipe de vis, ce mai.
Cris,
RăspundețiȘtergereȘi acolo, la ”capătul pământului„, am văzut fenomene grave- incendii care pârjolesc pădurile- multe întîmplate natural, dar și din cauza neglijenței omului.
La noi, la Bicaz- niște peisaje, absolut miraculoase, extraordinar de frumoase sunt împânzite de gunoaie. Chiar am făcut niște poze- atâtea bidoane laolaltă n-am crezut că voi vedea vreodată.
Îmi place să merg cu trenul, să văd câmpul, în orice anotimp..Dacă ai prilejul să îți arunci ochii pe distanța Pitești- București, rămâi crucit.Oamenii au uitat cine sunt.Care le este rostul..atâta mizerie, că mi-am zis că trăim într-o lume ordinară..scuze pentru ”atacul ” matinal..
Irina,
RăspundețiȘtergereMulțumesc!
Da, am privit atunci Oceanul într-o splendidă dimineață, în imensitatea lui albastră, mângâind buzele înflorite cu garoafe atlantice ale pământului..era superb!
Ieri mi s-a făcut dor de albastrul infinit!
Trăim într-una dintre cele mai frumoase lumi posibile, zicea cineva!
S-o păstreze Dumnezeu vie!!!
Se spune ca asa cum ne asternem asa vom dormi. Asta e adevarul.
RăspundețiȘtergereManon,
RăspundețiȘtergereDur, clar, dar adevărat!
Imi place sa cred ca lucrurile nu se sfarsesc, ci se transforma. Cand si in ce fel, ramane de vazut.
RăspundețiȘtergerePacat doar ca nu suntem in stare sa apreciem azi minunea ce ne-a fost oferita, si sa ne ingrijim de ea, atat pentru noi cat si pentru cei pe care ii vom lasa in urma!...
Ce frumos o spui, Ruxi!
RăspundețiȘtergereTotul se transformă, noi suntem factori importanți, din nefericire, atât de diferiți, nu doar ca educație, ci , mai ales, ca atitudine.
Pe pământ este loc pentru toți, dar locul fiecăruia ar trebui să fie curat..cum ajungem la asta?