fără hotar, gândul

Iute ca o lunatică, aleargă desculță , lăsând în urmă-i dâre  lungi  de parfum verde.
Adună zambile în șorțul  roz de ierburi dese.
 Și narcise inocente. 
În drum spre căsuța  din pădure, joacă șotron cu niște fetițe vesele.Trage cu ochiul la cei câțiva pensionari ghemuiți în jurul mesei de table, suie în grabă potecuța și se pierde printre copacii   golași.
Capricioasă ființă este primăvara..//

O prietenă îmi amintește de  niște imagini dragi, vara 2010 -Portugal!

Locul unde pământul , oceanul și cerul  se îmbrățișează prelung, sorbind  fără grabă nemărginirea , în adieri galbene de garoafa atlantica, zvon de sirene,  convoi de pirați, vrei să afli cea mai tulburătoare poveste de dragoste, rămâi o clipă -  povești nemuritoare .
Dans tragic, în unduiri de vise.
Amalia Rodrigues în sfâșietoarul ei   ritm unic de fado.
Îți place muzica asta  în șoapte de valuri?

un albastru (in)finit?

Alegem traiectorii diferite.

Știe cineva care este calea dreaptă?

Citeam undeva că și oamenii de știință , care studiază schimbarea globală, se contrazic.

(Cabo da Roca, pământul se îmbrățișează tandru cu nemărginirea)

 Unii, de pildă, cred că partea care ne-a rămas este cea mai cruntă, îngrijorător fiind faptul ca gheața topită, atunci când avea culoarea albă, adică era gheața- gheață, reflecta cam 90 la sută din căldura venită de la soare. O trimitea spre spațiul cosmic.
Acum oceanul , prin culoarea lui albastră, se comportă exact invers, absorbind cam 80 la sută din radiațiile solare. parca știam  ceva, cândva, de la fizică despre cantitatea de heliu. 

Oricum , din ce am înțeles este că ni se atrage atenția să renunțăm la a mai arde combustibili fosili, pentru că metanul eliberat are un efect de seră, mult mai puternic decât CO2.

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/cabo-da-roca.html

http://incertitudini2008.blogspot.com/2010/09/de-ce-portugalia.html

( un prilej de a vă arăta niște  locuri minunate)

p.s.să aibă , oare, toate pe lumea asta un capăt , dar și un sfârșit?