Beție de stări lipite, suprapuse, haotice.
Popas neînregistrat nicăieri între trup și suflet. //
Nu deocamdată.
Cu vremea, acceptăm faptul că există lucruri pe care nu le ( mai) poți schimba, oricât de mult ți-ai dori.
Așa că ar fi ( mai) bine sa nu fie spuse niciodată cu voce tare. Dacă se poate.
Aștepți momentul când ceva sau cineva să-ți redea zâmbetul pierdut.
Ce rămâne de făcut?
Să crezi că există ( și )minuni.
Când trecutul s-ar putea contopi cu prezentul.
Să ajungi în miezul lucrurilor, după ce ai descifrat motivul a tot și a toate.
Știu că te presează timpul; rupe din el o fărâmă și ascultă melodia asta.
Mesajul!
Te rog!