din pământ , din piatră seacă

Câte  nu mi-au trecut și  mie prin minte, câte  n-am povestit, de când am blog.   
M-am străduit să fac fotografii, ba chiar, cu acordul posesorilor,  am împrumutat imagini  și  de prin albume străine.

Toate-s vechi, vorba poetului.
 Există, însă, o imagine solicitată  zilnic. 
De multe ori!
 Iat-o!
Alecsandri zicea că românul s-a născut poet. 
Experiența demonstrează însă  că  proverbul nevoia te învață  are, încă,  mare aplicare.
Printre noi nu mișună doar hoții,  tâlharii , bătăușii, din a căror prezentare repetată până la nebunie, trăiesc televiziunile.
 Există și oameni la locul lor, care  încearcă să  depășească  sărăcia  prin muncă . 
Muncă adevărată. Și de ce nu, și cu  bătaie de cap.
I-am văzut prin diverse locuri. .
 Eu cred, chiar cred în  vocația  preotului din nuvela lui Slavici Popa Tanda.

 Cred în forța omului de a se aduna cu cele bune și în perseverență!
 Tare mi-aș dori , ca  într-o bună zi, trecând printr-un sat, să văd într-o curte mașinăria  din imaginea care pe mine m-a distrat!
ce crezi, ar fi posibil?
Și pentru că este sâmbătă, un strop de Arghezi!

Sapă, frate, sapă, sapă, până când vei da de apă. Ctitor fii fântânilor, ce gura, inima ne-adapă. Prinde tu-n adânc izvoare - de subt strat stihie blândă. Să se-aleagă din argilă ochiuri lucii, de izbândă. Călători cu turme vie să se-aplece, să se mire de atâta adâncime şi de basmele din fire. Să se curme-n piept cuvântul, când s-arată că pământul stele şi-năuntru are - nu numai deasupra-n zare. Osteneşte-te-n amiază să aduni răsplată dreaptă. O privelişte de noapte negrăită te aşteaptă. Zodii sunt şi jos subt ţară, fă-le numai să răsară. Sapă numai, sapă, sapă, până dai de stele-n apă..