Se afișează postările cu eticheta Edith Piaf. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Edith Piaf. Afișați toate postările

vineri, 24 mai 2019

Erotopoetika

”Femeie,
ce mare porţi în inimă şi cine eşti?
Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,
să te ascult
şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,
din care înfloresc aievea - veşnicii.”
Lucian Blaga
Cu cea de-a treia zi a sărbătoririi celor 12 ani ai Filarmonicii Pitești și-a ales ca temă- metafora!

La capătul unei zile furtunoase, „Erotopoetika”: „De la Eminescu la Baudelaire. De la Maria Tănase la Edith Piaf” a venit ca un buchet de muguri proaspeți!
Un spectacol de muzică, vers, dans, cu Izabela Barbu, actrița Oana Dragnea, percuționistul Lucian Maxim și pianistul Alexandru Burcă. Regia, Toma Enache.. Un spectacol în care regizorul-recitatorcare și-a dorit, să ne amintească, prin vers și sunet , fără fardul care ar acoperi realitatea, marile întrebări ale vieții.
Dincolo de tulburătoarele întrebări despre naștere, viață și moarte, spectacolul ne-a reîntânit cu poezii mai mult sau mai puțin cunoacute, semnate de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Lucian Blaga, Miron Radu Paraschivescu, Geo Bogza, Baudelaire, Ion Barbu- admirabilă interpretare a poemului ” După melci”, și cu muzică veche autohtonă, completată cu piese din repertoriul fascinantei Edith Piaf .
Un spectacol cu și despre femei care iubesc, suferă, se dăruiesc, resping și cheamă!
”Când te-am privit întâia oară, știu
Că incetasem singur să mai fiu.
Fântana-n zori, cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga noptți, cât statuia-n stâncă.”
Miron Rasdfu Paraschivescu

O seară cu sufletul întors către poezie!

joi, 15 iunie 2017

„Merită, oare, să mai trăiești,Edith?„

Magică pentru ea, magică pentru  noi!

Când cânta, nu mai era pe  pământ, iar după moarte, tot acolo și-ar fi  dorit să se întoarcă.

 Astă seară, Filarmonica  Pitești, concert/ maestru  Mădălin Sandu, dirijor Cristian Moroșanu,  invitati speciali: 
solista Alexandra  Fits şi pianistul  Mariano Castro,
 într-un concert  foarte interesant, prilej cu care  am ascultat  multe  dintre   cântecele acelei  triste minuni, Edith Piaf, femeia -mit, femeia-  legendă, încă de când  viețuia!
O  seară  cu  parfum  tragic, tulburător, extraordinar!
Multă emoție!

„După ce  voi muri, se vor răspândi atât de multe zvonuri  despre mine, că, în cele  din urmă, nimeni  nu va ști cum am fost în realitate.
Am trecut  prea devreme prin școala dură a  vieții și a dragostei, și ea  nu m-a înălțat până la romantism. Am cunoscut viața numai sub aspectele ei josnice, nu știam nimic, în afară de meschinării și groază. Viața mea a fost ca un roman ieftin de bulevard. Și totul s-a petrecut așa, simplu, cum vă povestesc.
Sunt născută pe 19 decembrie 1915, orele 5 dimineața, la Paris, în casa  cu nr. 72 de pe strada  Bellevile.
 Am avut  o viață cumplită, pentru  ce să  mă ascund? Orbecăiam  în prostie și în murdărie ca un animal. Aveam o deosebită înclinație pentru asta.Îmi făcea o deosebită plăcere  să distrug totul, să-mi mutilez  viața, să sparg și să nimicesc tot ce era frumos. Era felul meu prin care  îmi exprimam disperarea..
Dar, în același  timp,  viața mea a fost  uluitoare. Pentru că am iubi-o. Iubeam oamenii;  toţi aceşti necunoscuţi, pentru care  cântam, câteodată până la epuizare. Iubeam  toată această mulţime, care, sper,  mă va duce pe ultimul drum, pentru că mi-e tare  urât să rămân singură. Mi-e frică  de singur[tate. Această singur[tate groaznică ce mă cuprinde în zori şi pe înserate, când îmi pun întrebarea: merită, oare, să  mai trăiești,  Edith?
Însă, orice  s-ar întâmpla, până în ziua în care  va trebui   să-mi închei socotelile, acolo, sus,  voi repeta  ceea ce  am   cântat în cântecul meu aici
” Nu,  eu nu regret nimic„


Felicitări, Filarmonica Pitești!



luni, 3 august 2015

sclipiri în mersul vremii


Scăldată în mersul rostogolit al  soarelui mediteranean, ziua cobora molatic, act  final  într-un spectacol magnetizat parcă de o baghetă magică .//

În vara lui 2009, când am ajuns pe Coasta de Azur- visul meu  din adolescență, când visam cu ochii deschiși la orele  de franceză- asociam locurile  cu nepământeana imagine a legendarei Grace Kelly, prințesa de Monaco.
I-am văzut  drumul șerpuind printre stânci, palatul, garda, catedrala  în care și-a schimbat destinul și lespedea pe care i s-a scrijelit numele.
Într-o superbă zi de august, am părăsit străzile aglomerate ale Nisei, străjuite de palmieri uriași, ninși într-o ploaie albă,  la umbra cărora  leandri, în toate culorile, își freamătă  tulpinile suple, îndreptându-ne spre Grasse.
La ora aceea, casele cochete, împrăștiate discret pe câte o culme înverzită, își țineau lumina  sub pleoapele jaluzelelor.
Culmi domoale, acoperite de lanuri în care iasomia se răsfață mirific, scaldă văzul și  mirosul, într-o mireasmă dulceagă. Între cer și pământ, o imensă grădină! Mare parte din an, aici este raiul pe pământ, tărâm de vis, o mare interioară ,care își schimbă nuanța după cum cad razele soarelui generos. 
În paradisul aromelor colorate unde o mână  dumnezeiască a adunat flori și mirosuri într-un mic  colț de rai, și-au găsit liniștea Edith Piaf și vocea ei unică.
Rămân  în urmă străduțele  curate, casele cu arhitectură odihnitoare și culori luminoase, pe care tufe de zorele și leandru se adună generos, ocolind ferestrele în rame de lemn.//
Baie târzie în Mediterana.
 În lumina generoasă a asfințitului, Promenade des Anglais sclipea în  străfulgerări de basm. 
L-am zărit  atunci în toată splendoarea înserării.
Hotel Negresco!
Trei femei, cu  urme de sare și nisip în plete, îmbrăcate în rochii de plajă peste costumele de baie și o fetiță cu tricou umed....
 Ne-am încercat norocul. Prea  era mare tentația.
Un bărbat înalt, îmbrăcat în fireturi, cum doar în filme și prin cărțile de istorie mai văzusem, s-a înclinat , ușile s-au deschis .
Am pășit în locul cel mai luxos,  pe care l-am văzut vreodată.Priveam uimite, fără sa scoatem o vorbă. Deasupra noastră își răspândea bogăția de lumină lustra de Baccarat, despre care știam că numără 17000 de cristale și are 5 metri înălțime. Se zice că ar fi fost destinată țarului Nicolae al II-lea.
Ne-am cufundat picioarele în covoarele scumpe, am mângâiat cu privirea mobilierul rar, picturile și sculpturile, purtând semnături celebre, am admirat obiectele de artă franceză, veche și modernă, intimidate de prețurile articolelor de îmbrăcăminte, expuse în vitrine.
În salonul Napoleon, am uitat , pentru câteva clipe, cine suntem și de unde venim. Am făcut fotografii, identificându-ne în gând cu personaje celebre, cărora le fuseseră rezervate cândva încăperile prin care ne purtam pașii.

   Hotel Negresco este pentru Nisa  este ceea  ce înseamnă  Turnul Eiffel pentru Paris.
Un simbol.
O bijuterie!
Ceea ce-i conferă originalitate este că a fost ridicat de o persoană fără sânge albastru. Multe și frumoase povești de dragoste s-au țesut în elegantele lui încăperi, Rommy Schneider și Alain Delon și-au trăit acolo idila, Jackie si John Kennedy veneau de trei ori pe an.
Astăzi  o noapte într-una din camere costă 385 euro.//.
Dacă nu-i merge bine acasă, românul, de când se știe, ia drumul străinătății.
Să-și încerce norocul.  
Unii au învins.
Alții au căzut. Puțini s-au mai întors.
Henri Negresco.
Născut  la București  în 1868, fiul unui modest hangiu  dintr-o suburbie a Bucureștilor, cânta la vioară,ca mai toți din neamul său. Inteligent și perseverent, deprinsese  codul manierelor elegante de la omul de afaceri, cofetarul Capșa, în a cărui  cafenea se aduna  spuma Bucureștilor. Prindea  parcă din zbor cuvinte  străine.

Vrea să  cucerească lumea!
Ajunge la Monte Carlo, dornic să se perfecționeze ca violonist, lucrează  în hoteluri și chiar în  cazinou.
Norocul îl primește cu brațele deschise pe român. La 35 de ani, ca director al hotelului Londra, era un tip plăcut clientelei elitiste europene și americane, care își risipea plictiseala înainte de primul război mondial prin hoteluri ultraelegante.
  Henri se stabilește la Monaco, ca director al restaurantului Helder, având clienți ai jocurilor de noroc mari oameni de afaceri ca Rockfeller și Isaac Merrit Singer, regi și prinți. Atrage ca un magnet lumea bună a timpului, devenind  un prosper om de afaceri, dornic să  înalțe un palat.
 Nisa,1913, Hotel Negresco!
În anul următor, Franța  era pe jumătate ocupată, războiul făcea  ravagii, lumea bună a fugit, Henri Negresco a plecat pe front.
La întoarcere, omul era ruinat, înspăimântătoare solitudine, forțe tocite, priviri în urmă, fără bruschețe. 
Dezolare, poate remușcări. Și boala.  Răpus de cancer, la doar 52  de ani.//
Astăzi, hotelul și-a recucerit gloria de odinioară .
Jeanne Augier, o văduvă nonagenară fără urmași, și-a dedicat întreaga viață și avere pentru a împiedica distrugerea ultimului hotel independent de pe Coasta de Azur. Cei 260 de angajați care se ocupă de îngrijirea hotelului vor fi păstrați. Hotelul nu va fi înstrăinat. Își va păstra spiritul specific.
Negresco trebuie să servească la alinarea suferinței oamenilor și animalelor a spus bătrâna patroană. 
Va fi donat unei asociații franțuzești de caritate.//
Răsărise luna  când  am  ieșit în stradă. 
Raze  blânde  se odihneau pe numele franțuzesc al românului suspendat la înălțimi princiare.
//

vineri, 17 august 2012

iubește adevărul,


 dar iartă eroarea.Voltaire
Cine nu greșește?
Să-ți pierzi vremea, îndreptând greșelile făcute?
Ori  să râzi  de cele pe care abia urmează să le faci?
Se iartă greșeala mărturisită?
Este careva perfect?//
Până și  cele mai strălucite minți   au avut scăpări, unele, ce este drept,  aproape imposibil   de a fi descoperite.
 Și totuși, alte minți, mai ascuțite  decât ale unor scriitori  celebri, le-au  găsit.
În următoarele  situații se ascund asemenea erori.
 Încercăm să le identificăm?
*Hei, omule! strigă  d/ Artagnan unui țăran  care lucra la culesul cartofilor.
Alexandre Dumas, Cei trei muschetari.
*Visezi- spuse regele, ( Charlemagne) ca un învățat de la Sorbona.
Victor Hugo-Eviradorus
* Comediile  lui Moliere ( scuze , pentru absența accentului) ne spun  ele ceva  despre marile evenimente din timpul  domniei lui Ludovic al XIV-lea? Ne vorbesc ele de revocarea Edictului din Nantes?
(Eugene Scribe-Discurs de recepție la Academia Franceză.
*Putem vorbi despre o posibilă eroare   în Scrisoarea III, de Mihai Eminescu?


duminică, 13 martie 2011

în stropi de iasomie


Cu  niște ani în urmă, am făcut  un pact cu mine însămi- dacă Dumnezeu  mă ajută, vreau să văd locurile la care am visat, încă din liceu.
Povestea a început în 2002,  Italia.
În fiecare excursie, completez un caiețel cu informații, amintiri, stări, gânduri. Astăzi am răsfoit, cu drag,   notițele..
În vara lui 2009, am ajuns pe Coasta de Azur. Asociam locurile  cu  nepământeana imagine a legendarei Grace Kelly, prințesa de Monaco.
I-am văzut  drumul șerpuind printre stânci, palatul, garda, catedrala  în care și-a schimbat destinul și lespedea pe care i s-a scrijelit numele.
Într-o superbă zi de august, am părăsit străzile aglomerate ale Nisei, străjuite de palmieri uriași, ninși într-o ploaie albă,  la umbra cărora  leandri, în toate culorile, își freamătă  tulpinile suple, îndreptându-ne spre Grasse.
La ora aceea, casele cochete, împrăștiate discret pe câte o culme înverzită, își țineau lumina  sub pleoapele jaluzelelor.
Culmi domoale,   acoperite de lanuri în care iasomia se răsfață mirific, scaldă văzul și  mirosul, într-o mireasmă dulceagă.
Între cer și pământ, o imensă grădină!
Mare parte din an, aici este raiul pe pământ, tărâm de vis, o mare interioară ,care își schimbă nuanța după cum cad razele soarelui generos.

Grasse, așezare calmă, pe distanța  Nisa Monaco, la 20 de km. de Cannes- verde  intens, palmieri, cerul, soarele și muzica lui Edith Piaf.
Aici ,în paradisul aromelor colorate unde o mână  dumnezeiască a adunat flori și arome într-un  colț de rai, nemuritoarea voce și-a  ales  odihna eternă.
Fabrica Fragonard, una dintre cele trei din împrejurimi, poartă numele  pictorului în stil rococo, Jean Honore Fragonard, născut în 1732, ca omagiu adus  rafinamentului artistic.
Ghida, o tânără  suplă, ai recunoaște-o dintr-o sută că este franțuzoaică,  obraz limpede, coafură naturală, fustă mulată perfect, franțuzoaicele sunt elegante  și când poartă pantofi cu toc jos, ne plimbă prin toate încăperile care pot fi vizitate.

Istoria parfumurilor Fragonard începe chiar de aici, de la Grasse, în 1926, când Eugene Fuschs, deschide prima parfumerie.
Lumea producătorilor de parfumuri este diversă. Cei cu adevărat excepționali în a distinge  câteva mii de mirosuri-nasurile- cum sunt supranumiți,  cincizeci la număr, s-au născut sau au au învățat meserie la Grasse.
 Foarte solicitați de toate casele renumite de parfumuri  din lume,  sunt foarte bine plătiți.
În fabrică muncesc  mulți  străini, chiar câțiva români..
Aici  se creează două treimi din parfumurile lumii.
 Iasomie, în culturi deosebite, după rețete moștenite, îmbogățite
. După o știință specială, tarinologia  se creează parfumul propriu, timp de două ore, păstrându-se toate trăsăturile specifice parfumului  floral natural.
100 ml de parfum înseamnă o tonă de flori uscate.
Există și un festival al iasomiei, când toată lumea se îmbracă în flori,  lumea înalță imn de slavă florii,  puterii ei de a înnobila clipa prin dans, muzică, focuri de artificii, evenimente de stradă. 
Ajungem în magazinul de parfumuri- flacoane, în forme și mărimi deosebite, esențe, apă de toaletă.
Tinere amabile, croite parcă spre a-ți oferi arome îmbuteliate,  răspund tuturor preferințelor feminine.
Aici lumea are alte dimensiuni interioare- realitate se pierde printre arome dulci.
Prețurile sunt acceptabile, ne grupăm câte trei cumpărătoare, plătim 35 de euro, în loc de 50 , individual, pentru  un parfum, 60 de ml și un flacon  care se poate  reîncărca.
Sunt expuse patru tipuri de
1-      parfumuri și ape de toaletă  în săculețe Organdie-Belle de Soleil, Murmure..
2-      - parfumuri și apă de toaletă pentru femei: natural-Etoile,  fructate-Juste un Baiser, florale- Fragonard, Belle de Nuit, orientale- Diamant, Capucine
3-      Parfumuri și apă de toaletă Collection- Caresse, Solei,Cologne Grand,Lux, Sorenza
4-      Ape de toaletă naturals-Fleur d, oranges, Cerisier en Fleurs, Lavande, Citron.

Mi-am ales Fragonard și Etoile-natural ș dar strălucitor în pâlpâiri de stea, dulce, suav, candid, pur!  crema Vrai, vă asigur, este  foarte bună, regret că doar atât mi-am putut permite.
Săpunurile, frumos împachetate, în forme atractive, cu glicerină, mai ales, au culori și arome fascinante.
Timpul  se numără în minute.
am rămâne aici zile întregi..ce întâmplare ar putea înlocui visul într-un colț de mic paradis terestru?
Ca un fel de rămas- bun,  las ochiul să mai mângâie ramurile copacului din fața intrării, coroană împletită  de mâni nevăzute, paznic grijuliu pentru lumea de miresme, adunată dincolo de ferestre.
Rămân  în urmă străduțele  curate, casele cu arhitectură odihnitoare și culori   luminoase, pe care tufe de zorele și leandru se adună generos, ocolind ferestrele în rame de lemn, tăiate într-o geometrie perfectă.
Drumul are  dulceața vocii aceleiași nemuritoare Edith Piaf.

duminică, 10 octombrie 2010

chic!

Criza bântuie prin toate buzunarele, de toate formele.
Adio, rochii de seară,mantouri,fuste , mătăsuri..
Nu vă speriați, doamnelor și domnișoarelor, și , mai ales, dumneavoastră, domnilor!
Cine se dorește frumoasă, modernă și unică trebuie doar să vrea! Dacă vrea, poate!
Așadar,deschideți ușile dulapurilor proprii, dar și pe ale mamelor, dați-vă bine pe lângă soacre, vizitați-vă , mai des, bunicuțele.!
Se poartă stilul sănătos, apropiat de mama natură.
Culoarea? Ați ghicit! Kaki!
Rochii tricotate, bluzițe, fustițe, ! Broderii folk!
Cine are timp poate da o fugă până la Pitești, în piața Milea este târgul de toamnă.70 de lei o bluză-ie, cu ajure mari, venită din Maramureș.-mâneca- lungă, scurtă, după dorință. Chestia este la culoare, toate sunt ocru. Cine vrea kaki trebuie să se grăbească la culesul frunzelor de nuc- o infuzie și gata! bejul capătă culoarea cazărmii.
Sunt moderne imprimeurile etnice, fularele și beretele tricotate!
Sigur le găsiți în șifonierul vreunei mătuși.Insistați!

Nu uitați: kakiul se combină inedit cu: oranj estompat, nu cel pedelist,cu galben ocru, cu albastru păun , roz puțin obosit 


Doamnele îndrăznețe pot îmbrăca decolteuri adânci și piese- vestimentare- masculine: ghete de motocicliști ,cămăși largi,sacouri- cavaler, pălării.
Toate, pe fond întunecat.
Nu uitați jachetele- aviator!
 Cum poartă  fostul soț al  unei  creatoare de modă, după ce i s-a ciuntit pensia rău de tot…
Se asortează  cu rochițe în paiete, iar mantourile cambrate, militărești merg foarte bine cu fuste vaporoase!
Fiți îndrăznețe! Veți străluci!
Moda este masca, stilul este frumusețea” Rabindranaht Tagore