Studentă fiind, în plină sesiune, înconjurată de cărți, notițe, fișe, caiete- o harababură al cărei rost doar eu îl știam- ei, bine, tocmai atunci mi se făcea somn. O colegă , eram la cămin, cinci fete într-o cămăruță, cu fața spre oraș- minune mare toamna!-Grațiela zicea: hai, fată, să înfigem doar cinci minute cornu în pernă.
La comandă, lăsam totul vraiște și închideam ochii. Nu mai știu cine pe cine trezea.
Era atât de faină odihna aceea - somn pe apucate!
Astăzi am ceva important de rezolvat, nu pentru mine, este o promisiune, dar, vorba domnului Djuvara, ține-te de cuvânt!
Gata, gata, am înțeles, doar o clipă- uite , cu ochii închiși, am luat o carte de pe noptieră și am deschis-o la întâmplare.
O pagină! O pagină și atât..
Zice că Mântuitorul și Sfântul Petru mergeau dintr-o cetate într-alta, să-i învețe pe oameni răbdarea.
Sfântul Petru obosise de tot, abia se mai putea mișca.
I se făcuse o foame , da ce foame..Mântuitorul îl tot îndemna: haide, Petre, haide, că o să-ți arăt zidul marginii răbdării omenești.
Vremea, tot mai rea, puterile tot mai puține.
Cade atunci, moartă, la picioarele lor, o pasăre.
Atât de hămesit era Sfântul Petru, că vrea să o mănânce .
Părintele său îl privește, îi ia pasărea din mâna înghețată de ger, și bate cu ea în zidul din fața lor.
Pe loc se deschide o poartă.
Dincolo de ea-,livezi înflorite, păsări
cântătoare, iarbă și miresme.
O masă plină cu toate bunătățile.
Aș putea să spun sfârșitul povestioarei, parcă tot mai bine ar fi să-l găsim împreună. Da?
Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca
O masă plină cu toate bunătățile.
Aș putea să spun sfârșitul povestioarei, parcă tot mai bine ar fi să-l găsim împreună. Da?
Din învățăturile Părintelui Arsenie Boca
