Mască peste mască

„O mască dați-mi! Mască peste mască!
De-acuma ochii răi n-au să-mi cunoască
Metehnele, și masca va roși
În locul meu””

W Shakespeare

Cât suntem (de) adevărați/cât suntem actori?
Că actorii sunt oameni ,nimeni nu poate nega;
că toți oamenii ar fi actori este o chestiune discutabilă.
Ca să fii actor, trebuie să ai talent. Și memorie.Și încă mult mai mult-acel ceva , care să te facă special. să treci de la o stare la alta,să iti asumi nu știu cate categorii de personalitate, câte existențe, câte destine...și toate astea, fără ca personalitatea proprie să fie afectată in adâncurile ei.

Poate că și noi, oamenii obisnuiți, suntem în fiecare zi, dacă nu, chiar în cuprinsul aceleiasi zile, alții; în funcție de conjuncturi, de semenii pe care ii întâlnim, de relațiile noastre, serioase sau întâmplătoare.
Cineva zicea ca împrumutăm măști, le purtăm o vreme, le abandonăm, construim altele și tot așa.
O fi, cine mai știe?

Jucăm roluri, unele dragi, altele costisitoare, unele dureroase, zâmbim, lăcrimam, suntem regizori fără specializare, actori pe o scenă cu sau fără cortină, nu cerem aplauze, viața ne dăruiește ce vrea ea.

sărmane clovn...

  motto: O mască ne spune mai multe decât  o față. Oscar Wilde

-Doamna, oricât i-ați explica, ăsta nu înțelege, nu știe nimic; nici măcar cine este Elodia.
Atunci-a trecut destul de mult-am râs cu poftă, erau frați, la diferență de un an.
Acum văd lucrurile altfel.
Copiii ascultă, observă, înregistrează. De unde? de la televizor, de la alții, părinții au foarte puțin timp pentru ei, poate chiar deloc. Unii se uită, deși obosiți de munca zilei până noaptea târziu, să vadă ce s-a mai întâmplat cu x, y, z,figuri obișnuite până mai ieri, ajunse, peste noapte-folosesc un cuvânt atât de băgat în seamă, că nici nu știi ce semnificație adevărată mai  are-persoane publice.
Și dacă adulții se uită, apoi comentează, la micul dejun, la cină, în autobuz, în anticamera medicului, în stația de metrou, în tren, copiii, înțelegând că toată lumea este interesată de ”vedete„, cred că asta este viața, astea sunt valorile, asta trebuie să-și dorească și ei.
Ținta preocupărilor lor este să ajungă vedete.
Oricum.

Tot așa și cu manelele. Unii strâmbă din nas, când între străini vine vorba despre ele, se simt foarte bine, este cool să spună că le detestă- într-un mediu select-dar la petrecerile de familie se întrec pe ringul de dans în a-și demonstra talentul.
Simt un fel de compasiune pentru niște biete ființe, a căror viață este scotocită până în cele mai tainice colțișoare de către niște angajați de prin televiziuni, care fac succes, transformat în bani, din dramele "invitaților";altfel, fiecare se jură, că nu-i pasă de vecinul, nici de capra acestuia.
Prestatorii sunt niște figuri fără niciun dumnezeu, care cred că tot ce zboară se mănâncă.
Râd, plâng, dansează, ar încerca, probabil, și pe sârmă, se târăsc în patru labe, spun cimilituri, își numără obiectele intime, aduc documente personale importante, încalcă ritualul înmormântării cuiva drag, trec cu bocancii peste clipa când au iubit, peste momentul în care au jurat cuiva credință veșnică.
Renunță total la viața personală, la părinți, bunici, copii, pozând NUD în fața celor dispuși să vadă tot circul, spre a se distra, dar , mai ales pentru cei care, seară de seară, demonstrează cât de mare le este succesul .
Cu grafice.
Și mai am un sentiment.
De mare  îngrijorare; unii copii au de ales.
Între maturizare forțată și sclavie.

i-am smuls

călăului masca.Fața lui  era plină de lacrimi.
Valeriu Butulescu, Stepa memoriei

Cine ești tu, cine sunt eu nu privește, cu adevărat, pe nimeni. Poți să mă contrazici, este treaba ta, dar   eu sunt convinsă că  tot ce se consideră a fi înțelegere a gândurilor și trăirilor celuilalt   este doar  un fel de traducere, fiecare dintre noi rămânând  izolat în propria-i existență. Nu ascund că asemenea  idei   s-au  conturat în legătură cu  evenimentul care  continuă să  acopere mult spațiu, deși cineastul Sergiu Nicolaescu este , deja, cenușă.

Avem relații cu multă lume .
Relații speciale,  cu mult mai puțină lume.
 Prietenie , cu și mai puține ființe. 
Prietenii adevărați  îi numărăm pe degetele unei mâini. 
 Ne cunoaște cu adevărat cineva?
 Noi- tu, eu- pe cine cunoaștem dincolo  de ceea ce lasă fiecare să-i fie cunoscut?
Încercând  să comunic cu cineva pe tema credinței, astăzi am citit câte ceva  din opera celei care a fost și este Maica Tereza.
Oricum
Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i, oricum.
Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.
Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.
Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.
Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte, oricum.
Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.
Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.//

adevăr sau mască?