Obosită de atâta plânset, ploaia își odihnea ultimii stropi printre pietre și ziduri. Deși colțuroasă, dimineața își lămurea drămuit gândurile. Și noi, odată cu ea.
Socoteala din târg nu se potrivește prea des cu cea de acasă-concertul formației „Pink Martini” de la Sala Palatului pentru care cumpăraserăm bilete cu două luni înainte nu prea ne-a încântat- așa că , oricum ar fi fost vremea, o plimbare trebuia să facem. 
Și să ajungem la Cărturești.
Dincolo de respirația agitată a străzii, librăria te primește în decorul ei odihnitor, tu ,spectatorul a tot, lași lumea cu ale ei, tu, într-un vast parc, decor în multe culori, pliuri de lumină, acorduri fără sunete.
Clipe doar ale tale, amestec dulceag, atâtea vieți adunate între file, timp fără început, diagonală difuză între ceea ce ești și ceea ce este, murmur, parfumuri, teritoriul tău intim într-un vast imperiu, însoțitori invizibili, cărți, atâta lumină!
