Se afișează postările cu eticheta idei. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta idei. Afișați toate postările

luni, 26 martie 2012

să se revizuiască..

Iertată fie-mi  aparenta lipsa de modestie. 
Scriam , în urmă cu vreo lună, despre un experiment  în școla noastră, salutându-l .

http://incertitudini2008.blogspot.com/2012/02/scoala-altfel.html
Mi-ar plăcea să cred că abundența de cititori  ai respectivului post  are o menire pozitivă, adică sper ca profesorii  care îl citesc să nu fie în pană de idei, ci să facă schimb de opinii.
 Spun asta, pentru că , discutând  cu  mamele a  doi foști elevi, acum liceeni  la o șoală de renume din oraș,   din una în alta , absolut din întâmplare,  am ajuns la  momentul cu pricina- săptămâna  școlii altfel.
Deloc bucuroase, doamnele mi-au spus că în clasele fiilor lor,  clase de matematică/informatică, problema s-a rezolvat repede. Cum? simplu- elevii au adus încă de atunci câte 150 de lei- costul unei excursii, care înseamnă   patru din cele cinci zile.
Altfel, așa-i?

vineri, 27 ianuarie 2012

noi nu vedem cu ochii,

ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă. Ștefan Odobleja(citește și aici-)

Cuiul, de Tudor Arghezi 

Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa însemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri,
Ca si azi, întinse rînduri,
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.

Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.

Zice unul: “- Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însa, vezi, nu m-am gîndit.//


p.s. fotografiile , însoțite de un comentariu despre  cum se descurcă unii și ce fac românii când îi încolțește neputința,  sunt primite pe mail de la cineva, care semnează- un anonim.