Cuiul, de Tudor Arghezi
Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa însemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri,
Ca si azi, întinse rînduri,
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.
Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.
Zice unul: “- Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însa, vezi, nu m-am gîndit.//
p.s. fotografiile , însoțite de un comentariu despre cum se descurcă unii și ce fac românii când îi încolțește neputința, sunt primite pe mail de la cineva, care semnează- un anonim.
Într-o vreme la-nceput
Si-ntr-un leat nemaistiut,
Care, nu pot sa însemn,
Casele erau de lemn.
Si ulucile de scînduri,
Ca si azi, întinse rînduri,
Puse strîmb si cap la cap
Si proptite cu protap.
Dar zburau cu fiecare
Vînt mai tare,
Case, garduri si patule;
Si în timpurile toate
Grijile erau destule.
Le-adunai împrastiate
Si-ncepea din nou si iar
Truda muncii în zadar.
Ca sa scoli din clatinare
Iarasi doagele-n picioare
Si din nou sa le anini
Cu te miri ce radacini.
Nazdravan, cum altul nu-i
Un baiat al nimanui
Nascoci, atunci, un cui.
Si l-a scos si aratat.
Cuiul nou o saptamîna
A umblat din mîna-n mîna.
A fost strîns si pipait,
pus pe limba, mirosit,
Nici-un om nu întelege
Cuiul teapan cum sa lege,
Fara funii si curele,
Scîndurile între ele.
Nazdravanul si golanul
Îl înfipse cu ciocanul.
Zice unul: “- Dragul meu,
Asa cui faceam si eu,
Poate chiar mai dichisit,
Însa, vezi, nu m-am gîndit.//
p.s. fotografiile , însoțite de un comentariu despre cum se descurcă unii și ce fac românii când îi încolțește neputința, sunt primite pe mail de la cineva, care semnează- un anonim.
!!! Şi eu folosesc astfel de papuci atunci când vreau să usuc gresia după spălat, numai că... sunt confecţionaţi de mine şi arată ca nişte labe de gâscă imense, dar grozav de eficiente!
RăspundețiȘtergereCât priveşte "Cuiul" arghezian este ruda "oului lui Columb". De multe ori soluţiile simple sunt cele mai greu de observat fiindcă de regulă, pentru ieşirile din impas, căutăm solutii aflate în planuri cât mai depărtate!
Aurora,
ȘtergereCu voia ta, am copiat „modelul„!
Despre postarea mea de astăzi, pornește de la ceea ce se întâmplă de câteva zile. -
Că niciodată „iarna nu-i ca vara„ se vede perfect cu ochiul liber.
Ori pădurii i-au fugit copacii, ori strategiile doamnei de la transporturi s-au dus pe apa sâmbetei, ori drumarii au rătăcit aleile, așa că iată-ne , în plină iarnă,improvizând soluții de circumstanță.
Și fără sănii.
Ne-ar fi fost mult mai simplu acum.
Și cuiul arghezian ar fi fost acceptat fără morală.
Mulțumesc!!
O zi bună îți doresc!
Va multumesc pentru cuvinte...
RăspundețiȘtergereVera,
ȘtergerePentru oamenii frumoși, cuvintele vin de la sine!
"Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă." adevarat.
RăspundețiȘtergereDa, pentru că ea nu cunoaște limite, decât pe cele stabilite de fiecare , pentru sine.
ȘtergereDesi am mintea goala, port ochelari de vedere. Nu stiu la ce folosesc. Cat despre cui, daca nu era inventat, ce utiliza Pepelea?
RăspundețiȘtergereNu răspund provocărilor! Ochelarii mei sunt progresivi!
ȘtergereDespre basme am spus la cenaclu.
Suntem inventivi nevoie mare ce să spuuun, ne cam pricepem toţi la cam de toate dar prea puţini dintre noi, au o specializare anume.
RăspundețiȘtergereLas, că merge şi aşa, pare a fi sloganul nostru. Hm!
Merge, merge, dar uite că vine și scadența.
ȘtergereȘi costă!!
Mai sunt si cele de nevazut care se vad doar cu inima!(micul print)
RăspundețiȘtergereCa sa vezi cu adevarat e nevoie de dialog prin contemplatie!Cat privim cu insistenta pentru un minut baremi un copac!....spiritul contemplatiei este extrem de important!Nicicand in istoria noastra nu l-am cultivat...ne grabim,actiune si activism...stress!
Ce pot să spun? ca om, sunt cam pripită, dar ador copacii, florile, pietrele, îmi fac timp, nu, nu este așa- nu-mi fac timp, chiar fac în așa fel , încât să mă pot bucura total de frumusețe, echilibru, culoare.
ȘtergereCred că, dacă aș fi fost altceva, mesteacăn sau ulm aș fi fost!
Mulțumesc mult pentru felul în care aduni lurcurile, cuvintele și gândurile!
Am aflat si povestea oarecum simetrica: unii rezolva orice situatie folosind o singura unealta: barosul; acestia vad peste tot piroane si cuie.
RăspundețiȘtergerePS. ar fi de cercetat de unde li/ni se trage unora ca romanii sunt inventivi...;
...doar bloggerii sunt inventivi!
@Daurel,
ȘtergereȘtiu și eu ce să zic? suntem diferiți- cei despre care vorbiți sunt răi, chiar o spun serios. Sau total neinstruiți. Am scris odată , uite mi-ați dat ideea unei repostări- o să spun că m-ați provocat-, am scris, cum spuneam despre diferența dintre români și nemți, când a fost vorba despre a repara ceva la motorul autocarului, care ne ducea spre Franța.
Promit că mâine veți avea textul.
Totuși, se zice că românul scoate bani din piatră seacă- nu este inventiv?
Eu n-am prea fost inventivă- am pus niște imagini, pe care mi le-a trimis o prietenă. Și ea le primește de la niște irlandezi.
Seară frumoasă vă doresc!