mereu altfel

Natura  ne aseamănă. Educațía  ne deosebește. Confucius Conceptul  și realitatea Școala  altfel au , deja, vechime.  În urmă cu un an, scriam câteva rânduri.(aici) Discuțiile au fost foarte  interesante. Astăzi, marți,  2 aprilie, este a doua zi de Școală altfel.// Ieri, mă întorceam de la București.  În tren, am asistat la o discuție foarte interesantă despre  cei șapte ani de acasă-  două domnișoare, o studentă și sora ei, liceană, grăbite să urce  pe ultima sută,  au fost prinse   pe picior greșit de un domn respectabil, fost aviator.  Făcute ghemotoc, ambalajele  ciocolatelor consumate  nu  țintiseră coșul de gunoi..// În stația de autobuz,  mulțime de baloane  colorate- însoțiți de  o  singură învățătoare, vreo treizeci de copii se întorceau  dintr-o vizită la McDonalds.  Au umplut autobuzul. Larmă mare! pocnete, veselie,  râsete,  strigăte.. La prima stație, enervat, șoferul   se întoarce către   mulțimea îmbulzită: - Măi, voi sunteți elevi sau  cireadă?  Voi mai aveți  educatori?  Da șapte ani de acasă aveți?// Tăcere.(pentru câteva clipe) Altfel.. p.s. au început înscrierile la clasa pregătitoare.  Folosite  intens, liniile telefonice s-au blocat.

la interfon, 8D!

 Sfioși.

Și foarte simpatici.

 Eu,  cu sufletul deschis. 
La prima ședință, un părinte , da, mi-l amintesc perfect, statură atletică, sprâncene  stufoase doamna dirigintă, sigur  ne duceți până la capăt, promiteți?

Zâmbete stângace, multe mămici  foarte tinere, n-am promis sau  am uitat..

Ne-am  mai și certat,  de una, de alta, de ce uniformă, de ce fără șuvițe,  unii   voiau  mereu note mari, socoteala din târg nu se potrivește cu cea de acasă, luptă grea cu lectura suplimentară, de ce să citească atât, de ce  să demonstreze că au  citit, și gramatica, prea multe pronume,  de ce, pe lângă trei diateze , încă una activă pronominală, text la prima vedere, teste, teze, nedumeriri, multe bucurii!

Tremurau  la fizică, îl stimau pe Nec, fetele își puneau  cele mai frumoase bluze, într-o zi am găsit într-o bancă o placă de îndreptat părul,  grevă generală la franceză, s-au bătut cu  bucăți de cretă, pe întuneric,  chiul în masă la chimie, doamne , cât a pătimit biata fată, au încuiat-o în clasă, i-au turnat  bere în suc, ei, da, sunt și asemenea profesori.

Banchetul- ce rochii, ce costume!

Plimbare pe plajă, într-un superb mai, 2008,  o farfurie de hamsii, ei înfometați, eu grijulie..
 8D.

 Un capitol!
 Primul!

 Colegii foarte bune, întâlniri  fugare,  păstrează ritmul toți,  încă sunt   premii,  nimeni nu mai plânge după note, dacă nu iei  și câte un 2 nu simți că ai fost elev.

Ieri, 4/4/2012- la interfon-8D!

Lipesește șefa, are meditație la chimie, dă la medicină, alții  sunt la  matematică.

 Ce domnișoare! Ce  băieți chipeși!

Dezinvolți, și totuși copii, vine bacul, au emoții, se tem de Nichita, poate și de Blaga,  gânduri mari- automatică, medicină, ASE,  arhitectură,  muncă peste graniță, drept. Ancuța va studia în Anglia, unii și-au dat examenul de cambridge, cum este cu atestatele, de ce mereu bani?

Câte nu ne-am spus,  și despre iubiri  de-o lună am vorbit,  se spun poezii? nu,  ar trebui? cine mai știe? ce repede zboară orele,   îi privesc de la balcon- câțiva au mașini personale, 18 ani, parcă ieri i-am dus prima oară în Trivale- cea dintâi  compunere,  cum crește iarba, cum zboară gândul,  ce albastru e cerul!




Îți este dor de școală?

să se revizuiască..

Iertată fie-mi  aparenta lipsa de modestie. 

Scriam , în urmă cu vreo lună, despre un experiment  în școla noastră, salutându-l .

http://incertitudini2008.blogspot.com/2012/02/scoala-altfel.html

Mi-ar plăcea să cred că abundența de cititori  ai respectivului post  are o menire pozitivă, adică sper ca profesorii  care îl citesc să nu fie în pană de idei, ci să facă schimb de opinii.

 Spun asta, pentru că , discutând  cu  mamele a  doi foști elevi, acum liceeni  la o șoală de renume din oraș,   din una în alta , absolut din întâmplare,  am ajuns la  momentul cu pricina- săptămâna  școlii altfel.

Deloc bucuroase, doamnele mi-au spus că în clasele fiilor lor,  clase de matematică/informatică, problema s-a rezolvat repede. Cum? simplu- elevii au adus încă de atunci câte 150 de lei- costul unei excursii, care înseamnă   patru din cele cinci zile.

Altfel, așa-i?

Școala altfel!

Dacă ar fi să fiu  în locul nepotului meu-școlarul- aș vrea ca profesorilor mei să le placă să fie profesori. Să  le fie drag să mă învețe,  să mă strige pe nume, nu  așa cum scrie în catalog, să mă privească în ochi, atunci când, nedumerit, întreb ceva,  să fie politicoși tot timpul, nu doar când asistă directorul sau inspectorul,  să mă corecteze, ca și cum  n-aș fi un  fraier,  să fie fermi, dar nu răzbunători,   să mă încurajeze, lăsându-mă să cred în mine, în gândurile mele, în speranțele mele.

 Și să nu-mi taie aripile!//

 Eu –buni- am avut parte de asemenea profesori. Și când eu însămi  am primit în mână catalogul și  am ocupat scaunul de la catedră- rareori  m-am folosit de el- știam ce așteaptă zecile de perechi de ochi ațintiți asupra mea.
Prinsesem câte ceva de la  multele ore de practică pedagogică- un profesor nu este cel care umple tabla cu mâna dreaptă și abia prididește să șteargă cu mâna  stângă, fără să-i pese dacă  în spatele lui un ochi plânge,  că nu înțelege nimic, altul râde că nu-i pasă,  o mână copiază ca un robot, știind că doar profesorul meditator îi va lămuri neînțelesurile. Multe ar fi de spus..//

 Schimbarea este în firea omului și  a  vremurilor, de când se știu  toate pe pământ.

Marele Iorga spunea - îmi place vorba lui și cred în esența ei Schimbați școala, veți schimba sufletele!

 Îmi place să văd partea plină a paharului!
 Este ceva tonic, răcoritor și bun, și plin de speranță!

Ajunge cu atâția gică-contra!

Uite că se propune  ceva -Școala altfel.
Nu mult- o săptămână/ 2-8 aprilie, înainte de vacanța de Paște. Intrările la muzee și la grădinile zoologice sunt deschise pentru toți copiii!
Cu mâna pe inimă, orice profesor poate să recunoască- dacă este cinstit cu el- că,  înainte de vacanțe,  copiii nu prea mai au chef de ascultat prelegeri, de rezolvat exerciții și probleme, iar  adulților le este dor de odihnă..
O săptămână fără catalog, fără note,  fără programă, fără uniformă—că și așa se ține mai mult în ghiozdan-prezență obligatorie.

Ieri, o tânără și entuziastă moderatoare de la GiGa TV- doamna Lavinia Ștefan- fiică de profesori de limba română a deschis  cutiuța cu întrebări. Emisiunea se numește- 
Românii au Prezent

 Conceptul Școala altfel provoacă deopotrivă mulți factori- elevi, profesori, părinți, comunitate, ong-uri. Poți citi aici.

Ce aș face eu? Doamne , câte aș face!

M-aș duce cu toți copiii la teatru, aș alerga cu ei în drumeții, am culege flori, am învăța să ascultăm cum crește firul ierbii, cum freamătă  frunza, cum se mișcă norii, am reînvăța  să vorbim cu sufletele, aș înfrăți școli din oraș cu școli  de pe coclauri, i-aș duce pe copii la aziluri, am curăța pădurea și parcurile, laolaltă cu adulții, am planta pomișori, ne-am descoperi alături-  copii și oameni mari.

De Paște, am schimba rețete noi de mâncăruri și de prăjituri, fetele ar învăța ceea ce nu au vreme mamele să le învețe-  cum se asortează culorile, cum  se tricotează,  cum se dansează vals, cum se așază masa de sărbători.

Totul - organizat, pe grupe de copii, indiferent de vârstă.
 Este puțin vor spune unii. 
Nu-i contrazic. Orice lucru are un început. 
Dacă este bine și interesant, ajustările vin de la sine!

 Cred într-o  frumoasă schimbare!

 Tu ce zici?