joi, 12 aprilie 2012

în spuză, scânteieri..



  Cerc de foc,  în  lujeri de bozii uscați, adunați  grijuliu  de cu toamnă,
 trosnet , în scară spre cer, prin  zorii  iviți între pleoape grele de somn, 
 perdeaua de  alb , vișini , pruni și gutui,  
 apă neîncepută în oala de lut, 
mâna bunicii adună jarul în vatră,
  foc  rupt  de restul lumii,
 colaci împletiți în  noapte târzie,
 rostuiți  pe câteva scaune mici, rotunde  și ele,
 așezate în cerc  tăinuit,
 vecine tăcute, împărțind pilaf de post cu prune uscate, păstrate în podul de taină  al casei.

 Joimărița  , zicea nașa  Rada, sprijinită în  bățul  alb, noduros,
 Joi Mari , spunea bunica-  rebegite de frig, sufletele   morților se adună la foc, își încălzesc degetele,  li se luminează drumurile.
 Se întorc pe la casele lor.
 Laolaltă, morții și viii , vis și speranță, ieri,  rătăcit în cotloane de suflet, azi, în lumină și  flăcări,  rugăciune și mit, vrajă în  dimineața rece  de joi.
În revărsat de  zori, urcă  la streșini,  de Moși,  în oale  arse, primesc  neuitarea.
( te rog,ascultă!)
Ai amintiri din săptămâna patimilor? 

Din partea Lidiei

23 de comentarii:

  1. Minunat ai impletit cuvintele...Maria Butaciu?,hm...ea,Mioara Velicu si Sofia Vicoveanca sunt preferatele mele!Generatia tanara promite iarasi...Am ascultat-o cu mare placere si intentionez acum sa fac si alte auditii ...s-a tinut departe de tam-tam-ul television,pacat ca putini stiu de ea!

    PS Sergiu Celibidache spunea ca avem cel mai bogat folclor din lume!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am o mare dragoste și o la fel de adâncă stimă pentru folclorul nostru autentic. Le-am moștenit , trăind într-un sat cu lume credincioasă. Apoi, grație profesorului meu de folclor, Gherghe Vrabie http://www.crispedia.ro/Gheorghe_Vrabie

      care ne spunea că folclorul românesc este un mister etnic al unei existențe milenare, folclorice și creștine, într-o vreme, când a vorbi despre credință era un mare act de curaj.
      Domnia Sa ne vorbea despre o idilă teologică între români și Dumnezeu, despre dimensiunea sacrală a folclorului nostru.
      Toată stima pentru doamnele despre care vorbești !
      Și pentru generația tânără școlită și simțitoare!
      Mulțumesc frumos pentru gândul bun!

      Ștergere
  2. De cand ma stiu, mi-am petrecut sarbatorile de Pasti la oras, facand, probabil, lucruri marunte. Iar acum, cand avem ocazia sa schimbam cu adevarat ceva, in familie, suntem prea aglomerati si nu avem timpul necesar sa ne adunam laolalta.
    Sarbatori luminate si linistite, sa ne auzim cu bine!
    PS Frumos si simplu altar, in amintirea celor care nu mai sunt. E o fotografie cu bunicii tai?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum este viața rânduită- în copilărie, în adolescență și în primii ani de căsătorie, petreceam între rude. Ne adunam, care de pe unde.
      Sau mergeam cu părinții și bunicii pe la alte neamuri.
      S-au dus bunicii, foarte repede i-au urmat părinții, copiii mei au crescut și-au luat zborul.
      Viața este altfel, sărbătorile riscă să devină zile obișnuite. A apărut telefonul mobol, au dispărut chiar și ilustratele, semeseurile sunt gata făcute..

      În fotografie, sunt părinții mei. Cândva ai spus că eu sunt mai tănbără decât tine- număr mai mulți ani decât mama mea...
      Sărbători fericite, Gabi buni!

      Ștergere
  3. Joia Sfântă este pentru mine ziua în care a avut loc cea mai mare minune de pe Pământ - Mântuitorul a transformat pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele său, pentru a da hrană sufletelor noastre!
    Vinerea Sfântă sau Mare este ziua în care sufletul îmi este inundat de tristeţe!

    RăspundețiȘtergere
  4. Amintirile mele sunt de la biserică.
    Acasă aveam alte procupări...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, a merge la biserică, atunci era o stare de firesc emoționant!
      Acasă erau treburile , la fel de firești.Și de frumoase, o spun cu toată seriozitatea.

      Ștergere
  5. -Joia Mare e ultima zi din Postul Mare, in care se pomenesc mortii, de aceea se mai numeste si Ziua Mortilor.
    - Patru lucruri sunt praznuite in Joia Mare: spalarea picioarelor apostolilor de catre Iisus Hristos, Cina cea de Taina, la care s-a instituit Taina impartasaniei (Euharistia), rugaciunea din Gradina Ghetsimani si prinderea Domnului de catre cei ce voiau sa-l ucida. Inainte de a se aseza la masa, a spalat picioarele ucenicilor, printre care se afla si Iuda. Dupa ce a binecuvantat masa, le-a spus: "Adevar zic voua, ca unul dintre voi, Ma va vinde!".
    .........
    -Iti propun sa acultam (in aceasta zi) o nestemata folclorica,s-o ascultam cu adanca smerenie si pretuire, pt ca iti infioara sufletul si ti-l face sa tresara.
    Dumitru Farcas- ''Doina din Batrani''( lui Tatuca).
    Ascultand ac piesa, iti vibreaza cea mai sensibila fibra din tine, si poti spune, cu mandrie, ca ''a fi roman e o frumusete a lumii''.( Dan Puric)
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Luli,
      Am citit cu atenție și cu emoție comentariul tău.
      Mulțumiri pentru excepționala Doină aleasă!
      Am la îndemână cartea arhimandritului Ilie Cleopa„
      Valoarea sufletului„..”Ce va da omul în schimb pentru sufletul său„(Mc.8, 37).Dar, oare, așa de mare valoare să aibă sufletul nostru, încât să nu poată fi răscumpărat cu toată lumea asta? Că auzim ce spune Mântuitorul mai departe: De ar dobândi omul toată lumea și de va pierde sufletul său, ce va folosi?„( Mc,. 8, 36). Auziți , frații mei, cât de mare valoare are sufletul nostru și la câtă cinste și valoare l-a ridicat pe el însuți Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Isus Hristos? și dacă adevărul este așa, cine va putea vreodată a se împotrivi acestui mare adevăr, să poată zice că sufletul nostru este mai ieftin și nu prețuiește cât lumea toată?„

      Ștergere
  6. Gina,dupa umila mea parere, aceasta Doina mi se pare mai emotionanta decat un Requiem, si descopar in ea, accente sacre.
    ''Arta adevarata este chemare la misterul lui DUMNEZEU'', iar ''SACRUL se manifesta intotdeauna ca o realitate, de un cu totul alt ordin, decat realitatile naturale''.( M. Eliade)
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Minunată alegere, Luli, pentru aceste ultime zile ale săptămânii patimilor!
      Ascult..cuvintele mele ar fi de prisos.
      Mulțumesc frumos

      Ștergere
  7. Randurile tale, sensibile si foarte frumoase, mi-au amintit de sarbatorile din copilarie, petrecute la bunica mea!
    Sarbatori fericite si luminate!

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu iubesc folclorul autentic romanesc.
    In ce priveste amintirile din Saptamana Patimilor, nu am altele decat cele ce s-au spus deja in comentariile de mai sus, atat de frumoase si emotionante totodata si de cand ma stiu, o petrecem in post, rugaciune si iertare.

    O seara cat se poate de frumoasa va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Cred ca blogul meu este, iremediabil, pierdut. Nu stiu de ce, dar nu mai am nici un chef sa imi fac altul. Si nici sa mai "fac purici" pe Facebook. Despre saptamana patimilor am doar amintiri "de oras". Asadar, nimic nou. Nu stiu ce sa mai comentez. - NIMENI

    RăspundețiȘtergere
  10. Ii compatimesc pe preoti, fiindca traiesc toata viata fara a avea scuza ca n-au stiut...
    In plus, nu cred ca au bucuria descoperirii de noi intelesuri.
    Desigur, au avantajul de-a se marturisi des;intre ei; asemanator cum, se pare, avem si noi prilejul pe internet...Adica incoplet.

    RăspundețiȘtergere
  11. Ii compatimesc pe preoti, fiindca traiesc toata viata fara a avea scuza ca n-au stiut...
    In plus, nu cred ca au bucuria descoperirii de noi intelesuri.
    Desigur, au avantajul de-a se marturisi des;intre ei; asemanator cum, se pare, avem si noi prilejul pe internet...Adica incoplet.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt preoți cu har!
      Ei își asumă truda de a-l aduce pe mărturisitor pe calea adevărului și a frumuseții.
      Trebuie , cred, să ai șansa de a ajunge să te mărturisești.

      Ștergere
  12. Poate ca nu ar trebiu sa spun,dar pentru mine saptamana aceasta a patimilor chiar asa e,mai ales ca acum 14 ani,chiar in Saptamana Mare,tati s-a dus sa ne vegheze din cer.Asa simt ca sa e normal.Locul lui e acolo...
    Bucuria sarbatorilor e putin diferite de 14 ani,dar ii simt taria,frumusetea,lumina,an de an.



    Sarbatori linistite si fericite va doresc din tot sufletul!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Angi,
      Vorbești atât de blând despre ceva tulburător.. părinții ne veghează, asta simt!
      Să ai sărbători frumoase, pline de bucurii!

      Ștergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.