linia dreaptă

este drumul cel mai scurt între  două puncte și cel mai  lung între două suflete.

Când cere ajutor cel care a căzut în apă, aleargă , dar nu-l confunda  cu cel  care petrece, de plăcere, în baltă.

De cele mai multe ori, un om are mai multe caractere: unul  pe care îl crede el,  altul pe care i-l  dă publicitatea și un al treilea pe care  nici unul, nici altul nu-l pot desluși niciodată, și care cel adevărat.

Nicolae Iorga, 17 ianuarie 1871, Botoșani/27 noiembrie 1940, Strejnic, județul Prahova.
 Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și academician român. Despre el, George Călinescu spunea  că, în primele  decenii ale secolului XX ar  fi avut, în cultura noastră, rolul pe care  Voltaire l-a avut pentru Franța.//
 Brad bătrân

A fost tăiat un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Și-atuncea din pădurea sumbră
S-a auzit un glas păgân.

O, voi ce-n soare cald trăiți
Și-ați răpus strămoșul vostru
Să nu vă strice vouă rostul
De ce sunteți așa grăbiți ?

În anii multi cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele
Sub paza crengilor rebele
Multi au aflat un adăpost

Moșneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Și-n vremea aspra și ursuza
El cu furtunile-a dat piept

Folos aduse cât fu viu
Și mort acuma, când se duce,
Ce alta poate-a va aduce
Decât doar încă un sicriu.//

dacă n-ar scrie în calendar

 că  ne aflăm în Gerar, ai zice că vine primăvara..

Pe la tine  tot așa?

paternitate, aur, mărire

Făgăduiala este datorie curată. Nu pentru că l-aș fi citit sau pentru că îl citez pe Confucius, îmi respect eu promisiunile. Pentru mine o promisiune  este lege. 
Am promis cuiva ajutor în  pregătirea examenului de bacalaureat.
Știi  cum este sau  poate nu știi, dar intuiești, nu mai este școala ce știi tu că ar trebui să fie, citește cine vrea, că oricum, la clasă foarte puțini profesori reușesc să-i convingă/determine/ajute pe  elevi  să înțeleagă cât de minunat este să citești. 
Să citești cu și din plăcere.
 Enigma Otiliei!
Am primit romanul în două volume mici, roșii, cinci lei fiecare, Biblioteca școlarului,  în clasa a IX-a ,  la începutul anului școlar, tata mi-a cumpărat  manualele , caietele, trusa completă pentru desen tehnic-  nu puteai să îndrăznești să intri la oră fără  tot ce scria pe listă, nu mai treceai clasa, avea grijă de asta Domnu Stass, fie-i țărâna ușoară, pe unde o fi sau o fi chiar pe lumea asta, că  mulțí dintre profesorii mei  se țin `foarte bine!
Am citit atunci romanul, ce plăcere, parcă simt mirosul de litere proaspete, foșnetul plăcut al foilor mici.
George Călinescu, romancierul, nu place oricui, unii  l-au contestat, alții i-au spus misogin, o fi fost, treaba lui, lumea îl știe mai ales ca  autor al monumentalei Istorii a literaturii române de la origini până în prezent..
Titan!  doar uitându-te la cartea asta , simți furnicături, apoi s-o citești, dar s-o scrii! 
Ce bani  s-au mai încasat, asta am zis-o , așa, în paranteză.
Am  frunzărit câteva cărți, că nu am vreme să recitesc acum romanul, gândul lui Călinescu, nu doar în Enigma Otiliei, este  paternitatea, principiul creator, viața are sens doar prin urmași, asta este filozofia organismului.
Și a scriitorului.
 Ca  și la Balzac, când  Moș Goriot, în pragul morții, își voia fetele lângă el, că pentru ele a trăit, și la Călinescu, nu doar în Enigma Otiliei,  
lumea se prăbușește, toate se prăbușesc, dacă nu-și mai iubesc  copiii părinții.

Scriitorul ar fi vrut să-și numească romanul  Părinții Otiliei, nu mai intrăm acum în detalii.
Paternitatea își are rostul ei nu doar  biologic, ea este  firul călăuzitor al vieții, al economiei, bunăoară. 
Părinții cu afaceri  le transmit copiilor, nepoților- literatura dă atâtea exemple, viața, de asemenea- titluri,  avere, acțiuni, meserie, învățăminte, de ce nu șmecherii,  metode.
Ajungem la estetică.
 Am tot citit despre Eminescu, parcă în preajma zilei lui, crește dorința de a-l avea mai aproape, lumea se dezmorțește. 
S-a spus că nu avea examenul de bacalaureat- nu compara tu bacalaureatul de atunci cu  ceea ce se întâmplă astăzi, cu toate camerele lor de luat vederi, gândește-te doar la subiectul al doilea Alcătuiește un eseu pornind de la .. și se dă un citat despre cinste, omenie, altruism..
Vorbeam cu   niște  foști elevi,  zic eu,  subiectul este foarte serios, presupune multă  lectură, cunoștințe de psihologie, logică, filozofie. Aș! mi se răspunde, trebuie doar să bați apa în piuă..

Bravo! aici suntem foarte tari!

Aseară , târziu, niște domni( Doamne, că mulți mai sunt!) povesteau că vor să ceară  în Parlament  exhumarea osemintelor Poetului, doar așa el își va ocupa , zic ei, locul pe care îl merită.
Eu vorbeam despre avere, despre paternitate, nu m-am gândit până aseară ce înseamnă Mihai Eminescu , financiar, vorbind, auzi, un  milion de dolari- drepturi de autor, reeditări, manuale,  dedicări omagiale și alte două milioane de dolari pentru  suma de 1050 de lei de aur, lăsată de el într-o bancă  bucureșteană, bani , care s-au tot înmulțit, pentru că nimeni nu i-ar fi  scos niciodată de unde i-a lăsat Eminescu.
Poate îți faci vreme -  Mihai Eminescu, scriitorul- Aur, mărire și amor//
De la tine cum se vede lumea?

dacă mă calci pe picior,

 te calc și eu, de două ori, pe fiecare picior, în parte.
Mă doare sufletul, când îl văd pe domnul din platou cu ochii în pământ. ( nu contează numele domnului, contează  că  are o funcție importantă în noul guvern) 
Și mă tem că  și copiii mei vor învăța  să trăiască tot așa- cu privirile plecate..

Sunt cuvintele unei  tinere doamne , care știe ce vrea.
 Deocamdată este șomer.
Ce spui?  

 Păstrez ceva din demnitatea ierbii, ea refuză  să crească  pe drumuri- Valeriu Butulescu

dor de dorul lui

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine..
Mihai Eminescu, Glossă

Ne amintim de el, fiecare cum simte, o dată, de două ori pe an, în seri geroase de ianuarie, ca aceea când căminarul Eminovici va mai fi adăugat un nume pe coperta  Bibliei casei lui , în diminețí cu  înflorit Cireșar printre frunze de tei , în poezia inimilor îndrăgostite, în fragmente răzlețe de ziar.
 Mereu cu drag!
Cum îl gândesc eu de ceva timp?  ca în Doina. Îl aud  în  Epigonii, îl suspin  ca în Floare albastră .
Cineva spunea că ar fi o impietate să  i se   cânte   versurile.
 Și totuși, cât de minunat sună  Atât de fragedă!!
Cum  vibrează Madrigalul în Sara pe deal!!
 
O să aleg un fragment de ziaristică, ceva  ce-l preocupa pe Mihai Eminescu,  revizorul școlar din 1876. 
 Au trecut 137 de ani.
 Iată ce-i scria tânărul revizor Ministrului Cultelor și Înstrucțiunii Publice din acea vreme, după ce făcuse o inspecție în  „școalele urbane din Vaslui, prilej cu care constatase deficiențe serioase în scris/cititul elevelor de la o școală de stat, spre deosebire de  situația bună întâlnită într-o școală particulară.
Problema? predarea mecanică, abundența  definițiilor, care   nu garantează nicidecum  cunoștința  concretă a regulelor limbei.
Ca urmare, el recomandă călduros broșura  Povățuituitoriu la citire prin scriere, carte care se referă la Abecedarul compus de Ion Creangă și de Ienăchescu, cel mai bun  abecedariu românesc, aprobat atât de comisia examinatoare cât și de onor Ministeriu.
Deosebirea între metoda propusă de această broșură în învățarea rutinarăși mecanică, precum se profesează ea în  genere în școlile noastre, este deosăbirea dintre învățământul  viu și intuitiv și mecanismul mort al memorării de lucruri neînțelese de copii;  este deosebirea dintre pedagogie și dresură..Într-adevăr, prin metoda veche a silabisărei, a memorărei  mecanice de semne și cuvinte, inteligența copiilor nu eras  cu  mult  mai bine tractată decât inteligența unui animal care se deprinde prin frică și silă la o mulțime de apucături automatice de care  nu-și poate da seama....
 
Se vorbește despre faptul că  acele cunoștințe , câștigate în mod mecanic, nu se lipesc de memorie, rămân urme slabe, iar omul matur nu se poate folosi niciodată de ele.

Mă întreb și întreb: sunt schimbări radicale în   învățământul nostru, dacă este să ne referim la cât balast adună un  om în  14/15 ani de școală?

Soluția  propusă de  revizor este schimbarea metodei: „ nu mai întâlnim pe  învățătorul sever și  țeapăn cu veriga în mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește.
Prin Jocuri, copiii învață a  iubi orânduiala..„învățătorul nu anticipează niciodată, el se servește de micul capital de cunoștințe din viața copilului pentru a-l face pe acesta să vie de sine  la ceea ce nu știuse. Copilul se deprinde a distinge, a judeca, a-și da seama de ceea ce gândește.
 C-un cuvânt,  autorii cărții aplică în privirea spiritului omenesc aceeași metodă binecuvântată pe care naturaliștii o recomandă pentru corp.
Niciun om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții, niciun om nu  se-nvață a judeca citind  judecăți scrise  gata de alții, ci judecând singur și  dându-și singur sama de natura lucrurilor.
 Oricât de  modestă în aparență ar fi cartea, ea însemnează începutul unei reforme adânci în instrucția reglementară; ea a rupt-o cu dogmatismul; izvorul  metodei propuse este însăși natura inteligenței, procesul ei de dezvoltare.,
 Mihai Eminescu, Opere, III.Publicistică.Corespondență. Fragmentariu, , pg.740/741.//
 
Unde se află  școala noastră românească după  aproape un secol și jumătate de la apariția Povățuitoriului?

un dar de la Octav