Făgăduiala este datorie curată. Nu pentru că l-aș fi citit
sau pentru că îl citez pe Confucius, îmi respect eu promisiunile. Pentru mine o
promisiune este lege. Am promis cuiva ajutor în pregătirea examenului de bacalaureat.
Știi cum este sau poate nu știi, dar intuiești, nu mai este școala ce știi tu că ar trebui să fie, citește cine vrea, că oricum, la clasă foarte puțini profesori reușesc să-i convingă/determine/ajute pe elevi să înțeleagă cât de minunat este să citești.
Să citești cu și din plăcere.
Enigma Otiliei!
Am primit romanul în două volume mici, roșii, cinci lei fiecare, Biblioteca școlarului, în clasa a IX-a , la începutul anului școlar, tata mi-a cumpărat manualele , caietele, trusa completă pentru desen tehnic- nu puteai să îndrăznești să intri la oră fără tot ce scria pe listă, nu mai treceai clasa, avea grijă de asta Domnu Stass, fie-i țărâna ușoară, pe unde o fi sau o fi chiar pe lumea asta, că mulțí dintre profesorii mei se țin `foarte bine!
Am citit atunci romanul, ce plăcere, parcă simt mirosul de litere proaspete, foșnetul plăcut al foilor mici.
George Călinescu, romancierul, nu place oricui, unii l-au contestat, alții i-au spus misogin, o fi fost, treaba lui, lumea îl știe mai ales ca autor al monumentalei Istorii a literaturii române de la origini până în prezent..
Titan! doar uitându-te la cartea asta , simți furnicături, apoi s-o citești, dar s-o scrii!
Ce
bani s-au mai încasat, asta am zis-o , așa, în paranteză.Am frunzărit câteva cărți, că nu am vreme să recitesc acum romanul, gândul lui Călinescu, nu doar în Enigma Otiliei, este paternitatea, principiul creator, viața are sens doar prin urmași, asta este filozofia organismului.
Și a scriitorului.
Ca și la Balzac, când Moș Goriot, în pragul morții, își voia fetele lângă el, că pentru ele a trăit, și la Călinescu, nu doar în Enigma Otiliei,
lumea se prăbușește, toate se prăbușesc, dacă nu-și mai iubesc copiii părinții.
Scriitorul ar fi vrut să-și numească romanul Părinții Otiliei, nu mai intrăm acum în detalii.
Paternitatea își are rostul ei nu doar biologic, ea este firul călăuzitor al vieții, al economiei, bunăoară.
Părinții cu afaceri le transmit copiilor, nepoților- literatura dă atâtea exemple, viața, de asemenea- titluri, avere, acțiuni, meserie, învățăminte, de ce nu șmecherii, metode.
Ajungem la estetică.
Am tot citit despre Eminescu, parcă în preajma zilei lui, crește dorința de a-l avea mai aproape, lumea se dezmorțește.
S-a spus că nu avea examenul de bacalaureat- nu compara tu bacalaureatul de atunci cu ceea ce se întâmplă astăzi, cu toate camerele lor de luat vederi, gândește-te doar la subiectul al doilea Alcătuiește un eseu pornind de la .. și se dă un citat despre cinste, omenie, altruism..
Vorbeam cu niște foști elevi, zic eu, subiectul este foarte serios, presupune multă lectură, cunoștințe de psihologie, logică, filozofie. Aș! mi se răspunde, trebuie doar să bați apa în piuă..
Bravo! aici suntem foarte tari!
Aseară , târziu, niște domni( Doamne, că mulți mai sunt!) povesteau că vor să ceară în Parlament exhumarea osemintelor Poetului, doar așa el își va ocupa , zic ei, locul pe care îl merită.
Eu vorbeam despre avere, despre paternitate, nu m-am gândit până aseară ce înseamnă Mihai Eminescu , financiar, vorbind, auzi, un milion de dolari- drepturi de autor, reeditări, manuale, dedicări omagiale și alte două milioane de dolari pentru suma de 1050 de lei de aur, lăsată de el într-o bancă bucureșteană, bani , care s-au tot înmulțit, pentru că nimeni nu i-ar fi scos niciodată de unde i-a lăsat Eminescu.
Poate îți faci vreme - Mihai Eminescu, scriitorul- Aur, mărire și amor//
De la tine cum se vede lumea?
Si pt. mine promisiunile sunt lege si ma gandesc f.bine innainte de a le face ca nu cumva ceea ce promit sa-mi depaseasca putinta si sa dezamagesc!Multa vreme am crezut ca asa e toata lumea...Cat despre Calinescu:am citit toate romanele si inca mai cautam ca si cum nu-mi venea sa cred ca opera este totusi finita!Bineanteles ca lecturile mele au fost si sunt haotice si la fel este si ce ramane;in fond sunt economista!Am o prietena care a facut filologia(a fost colega cu A.Paunescu,C.Buzea si alti notorii in breasla)si vad la ea cat de sistematizate si complexe sunt lecturile ei!Am citit propunerea ta si am gustat din parfumul epocii in care mi-ar fi placut sa traiesc;dar daca nu aveam noroc si in loc sa ma nasc intr-o familie instarita aterizam intr-o bojdeuca?Adio sindrofii,companii elegante ,educatie la pension si alte alea...In rest,ce ai intrebat? De la mine lumea se vede ,zic eu,asa cum este!Hai ca am palavragit cam mult;o noapte odihnitoare iti doresc!
RăspundețiȘtergereMă bucur să te „aud„ !
ȘtergereTe așteptam, și pentru că astăzi am revăzut pagini din George Călinescu, dar și din Balzac, și vorbim despre așteptări și despre respectarea cuvântului dat, iată ceva-
„Trebuie să ţii la cuvântul dat mai mult decât la bogăţie; pentru că a ţine la cuvântul dat îţi aduce bogăţie, dar toate bogăţiile nu şterg pata pe care ţi-o lasă pe conştiinţă nerespectarea cuvântului, zicea chiar autorul Comediei umane.
Mă lipsesc de somn, „sar „peste o masă, dar fac tot ce-mi stă în putință să-mi țin cuvântul. Nu mă pot lăuda că mi s-a răspuns prea des cu aceeași măsură, asta este altă poveste.
Citești poezii de George Călinescu?
Frunza
Din frunzele ce-n geam
Azi s-au lovit într-una,
Căzând sub pom morman,
Ţi-am pus în carte una,
Bătând în roşiatic,
Ca un ţesut domnesc,
Cu fire de jăratic
Ce încă mai sclipesc.
E moale ca atlazul,
Şi ca o gură mută
Ce străbătând obrazul
Pe pleoape te sărută.
Precum într-un ghioc
Asculţi al mării hohot,
În foaia mea de foc
Cad frunzele cu şoşot.
Auzi foşnirea lină,
Suspinul lor uşor,
Atunci când prin grădină
Le-mpinge un picior.
Sau când le-alungă vântul
Pe drumuri şi-n oraşe,
Cântând pe tot pământul
Preludii uriaşe.
O, Til, ţi-am pus în carte
O frunză de atlaz,
Prin care de departe
Te mângâi pe obraz.//
Rigoare în lectură? da, dar nu cu listă obligatorie,deseori mi se face dor
de cărțile din studenție, chiar și de cele pe care le „sorbeam” în adolescență.
p.s. de ce n-ar fi aceeași ființă ,și prințesă, dar și cenușăreasă?
Asa "functionez"si eu:n'am liniste pana nu fac ce am promis deci promit rar!Fata de copiii proprii e altceva;in zona asta sarim dintr-o promisiune in alta! D-nul Balzac zice f.frumos si asa ar fi ideal,dar constiintele din zilele noastre sunt fabricate din materiale de ultima generatie care nu se pateaza de la nimic!Cu poeziile stau chiar prost;de multa vreme nu mai am starea sufleteasca sa citesc poezie!Pur si simplu nu am rabdare!Cand am spus rigoare nu ma gandeam la lista ci la modul de a citi.Prietena mea citeste tacticos,revine pe pagini,face insemnari...Eu "infulec"cartile! Printesa poate fi cenusareasa in multe feluri dar cenusareasa printesa doar in capul si in ograda ei!Daca facem referire la epoca lui Eminescu,ce sansa avea o fata dintr-o fam.saraca sa mearga la scoala,sa-si depaseasca conditia?Dar sa lasam basmele netulburate de cinismul realitatii cotidiene!Pa,iti doresc o noapte odihnitoare
ȘtergereTe referi la funcționarea relațiilor între generații, da? Ai dreptate nu prea funcționează sau „se leagă „altfel. Credeam că doar eu am probleme în direcția asta, dar din câte aud, indiferent că ești părinte de fete sau de băieți, tot cam la fel se întâmplă. Cu mici excepții.
ȘtergereTocmai asta mi-a readus tema în prim-plan, ideea de „paternitate„( Călinescu o cam ocolește pe mamă, treaba lui, de ce o face), de continuitate a lumii într-o direcție.
Anomalii vor fi fost mereu, dar parcă îmi este greu să cred că existau atât de multe.
Astăzi „comunicarea „ se face, mai mult, electronic, sufletul se pierde în prescurtări. Dur ! Dur de tot..
Cum să nu ai răbdare să citești poezii? Nu-ți vorbește profesoara, ci femeia, poezia este popasul cel mai frumos, după o zi, oricât de grea ar fi fost ea.O vreme, am citit Ana Blandiana, apoi Cărtărescu, Mircea Dinescu, apoi, tot mereu am revenit la clasici.
Am pe noptieră o carte specială- poezie în proză, asta zic eu, o carte care nu seamănă cu altele, pentru că este „Cartea neliniștirii„, de Fernando Pessoa.
O deschid mereu la întâmplare, este „spectacolul „ meu de seară.
Nu sunt lucruri vesele, dimpotrivă, dar sunt atât de frumoase!
Chestia asta- prinț/cerșetor își are partea ei de poezie..Mie mi s-ar fi potrivit alte timpuri, aș fi vrut să fi fost o lume mai profundă, în care să-l simți altfel pe om, trăim într-o lume distantă. Din punctul ăsta de vedere, internetul este o „cale „ de a ne aduna..
p.s am avut o noapte odihnitoare!
Să ai o zi frumoasă!
Acum citim basme.Mark imi facea azi un scurt rezumat al basmului citit la scoala.Facea si comparatii intre basmele citite acasa.Adica facea descoperiri.:)"Si acolo tot trei zile si trei nopti erau...a primit feciorul un solz,o pana,un"pufulete"(cuvantul chiar i s-a parut hazliu:))...se lupta cu vitejie,...salveaza fata...raul crapa de ciuda..."Toate astea mi le povestea in timpce eu pregateam felul doi,adica "patastile umplute cu liptar".:)
RăspundețiȘtergereTeddy are de citit "Ciocoii vechi si noi".E opera p ecare o discuta la scoala,dar acasa citeste Jules Verne.De ce?Aventura e mai fascinanta si la 16 ani.
Din pacate lectura obligatorie nu mai e obligatorie.:(Ma mai "straduiesc" eu cu buna cu reaua sa-o fac "obligatorie".
Ferice de tine ca ai timp sa-ti hranesti sufletul!
Eu ma chinui s-o scot la capat cu toate activitatile zilnice.
De citit...mai apuc si eu ici si cand.O sa vina si vremea mea!
Seara frumoasa!
Dragă Angi,
ȘtergereBasmul este cea mai frumoasă specie epică, fie ea populară , fie cultă- este oglinda visurilor omului, tot ce nu poate realiza el în lumea reală,„trăiește„ în lumea basmului.
Dă-i temă puștiului tău să construiască un basm ,poți să le sugerezi și picilor tăi dintr-a patra.
Vei avea cele mai plăcute surprize!
Știu că viața ta este plină! află că aș da toată libertatea, cu tot ce înseamnă ea,să mă întorc( ca în basme) în vremea când copiii mei îmi ascultau vrăjiți, basmele!
Vezi, asta-i lumea-ne dorim ceea ce nu mai putem primi niciodată.
Seară frumoasă îți doresc!
Multumesc de idee.Asa o sa si fac!
ȘtergereCu cei de-a IV-a mai vreau totusi sa strabat inca putin aceasta lume magica ,iar pe Mark il voi pune la treaba.
Interesant ca si Teddy,tot prin clasa a V-a scria mult tot felul de povestioare,pe capitole,cu tot felul de aventuri interesante:).Am scrierile lui intr-un caiet studentesc in care continua Mark sa scrie.:)
Copiii au multă fantezie și o plăcere voluptuoasă de a crea lumi paralele. Încurajează-i! Cred că ai putea face o carte din „oglinzile„ lor de suflet. Cu vremea, se jenează, nu mai spun chiar atâtea.
ȘtergereAcum îmi pare tare rău că n-am scris undeva toate câte creau copiii mei, am ceva de la cel mic, oricum, nu atât cât ar fi trebuit să adun.
Îi păstrez jurnale într-un sertar, care deși nu avea cheie, era „încuiat„, mai ales pe la vreo 17 ani.
Extraordinare seri!
Tu ai un fel de jurnal al lui Teddy?O cărticică?
Ce frumos!
Zile frumoase,ți doresc, Angi!
Si pentru mine promisiunea este lege, doamna Gina, cand o fac. Dar va marturisesc sincer rareori fac promisiuni. Nici macar mie insumi. Insa, incerc sa fac tot ce-mi sta in putinta sa infaptuiesc rugamintea cuiva, fara sa-i promit ceva. Mai bine sa-l surprind placut, decat sa-l dezamagesc(dezamagirea doare). Dar niciodata nu mie indiferenta doleanta cuiva.
RăspundețiȘtergereReferitor la intrebarea dumneavoastra, eu vad ca totul in lumea asta, se invarte in jurul banului. Nu conteaza prin ce mijloace, nu conteaza prejudiciul facut, important este ca bani sa iasa, iar acest lucru nu-mi place defel.
O noapte linistita va doresc doamna Gina, cu mult drag! :)
L-am citit pe Calinescu, in liceu, cu foarte multa placere. Dupa liceu, erau casatorita, si am cumparat cartea aceea din fotografia ta. Se vindea conditionat cu inca doua carti din colectia de arta si impreuna costau o jumatate de salariu. Am zis ca, poate copilul meu, cand va fi mare, va avea nevoie de ea. Eu am citit-o. El nu. O am si acum si imi amintesc ce suparat (nervos) a fost sotul meu pe atunci, pentru banii cheltuiti aiurea. ''Altii nu au bani sa le cumpere incaltari la copii si tu dai banii pe o carte''. Mi-a cerut sa o duc inapoi. I-am spus ca asa ceva e imposibil. Asa ca a fost nevoit sa o accepte.
Ștergere„Istoria literaturii române „ „„a venit„ la noi în oraș într-o vreme ciudată, era tot criză, era comunism, cărțile bune se vindeau pe sub mână.
ȘtergereCu toate astea, nu exagerez deloc, cel puțin o dată pe lună , reușeam să cumpăr o carte bună. Pe atunci, și mult după aceea, mama unei eleve lucra într-o librărie mare și frumoasă. Era cea mai mare fericire pentru mine , ca, „la salariu„ să mă opresc la doamna Istrătescu. Ea avea pachețelul pregătit.
Cărți pe sub mână!
Ca și biletele la teatru.
Și pantofii „Guban„.și multe altele..
Tot atunci, pregăteam copiii unui director de la o direcție importantă, astăzi copiii aceia au copii. Respectivul domn mi-a dăruit „Istoria literaturii române„.
A fost ceva special. Era sărbătoare, pentru că era ziua mea, dar a fost sărbătoare și pentru că am primit așa un dar.
Am „cărat-o „ de câteva ori la școală, cu mașina, pentru că în bibliotecă a apărut mulți ani mai târziu, după Revoluție.
Copiii se minunau, am lăsat-o să circule prin bănci, o răsfoiau și tare mult i-a impresionat să constate cum a putut un singur om să scrie o atât de uriașă carte.
Nu știu dacă astăzi cineva s-ar bucura s-o mai primească în dar.
Puțină lume îl mai citește pe George Călinescu, fie el istoric, critic sau prozator...
Despre soțul tău- mă doare gândul imaginându-mi scena, știi, Gabriela, căsătoria este, așa cum văd eu lucrurile,după 42 de ani în această „instituție„, da este o instituție, mai grea, mai importantă decât oricare alta.
Cere nu doar o permanentă și maaare răbdare, dar și compromisuri, diplomație, înțelegere, înțelepciune în momente în care simți că toate o iau pe drumuri necunoscute și câte altele.
Copiii sunt frumusețea acestei , din nou, o să-i spun instituții.
Să ai o zi luminoasă, Gabriela!
Știu și eu cum o fi bine, dragă Ștef, cu sau fără promisiuni?
ȘtergereÎn copilărie, eu , mai ales, îl ”obligam „ pe tata să-mi promită că-mi cumpără pentru Paște sau de Crăciun ceva special. Se tot gândea, își freca mâinile și nu prea avea cum să-mi refuze gândul.
Cred că nu aveam dorințe prea mari.
Când eu am ajuns mama, tare mult mi-a plăcut să văd luminițele din ochii copiilor mei când le fac daruri.
Și acum, deși sunt mari, am aceeași bucurie.
Fiecare îmi cere câte ceva, nu obiecte, câte o problemă de rezolvat. Mă fac luntre și punte și -mi țin promisiunea!
La fel procedez cu oricine.
Mă doare când unii nu doar că nu-și țin promisiunile, dar nu se jenează nicicum dacă ți-au promis ceva și, din cine știe ce motive, nu se țin de cuvânt..
Gânduri bune, Ștef!
Carte, Calinescu, Eminescu... Din pacate aceste cuvinte incep sa iasa din dictionar. Si devenim tot mai saraci.
RăspundețiȘtergereDa, într-un fel, aveți dreptate, deși ar trebui să ne păstrăm optimismul. Există multă lume preocupată de lectură, lume de toate vârstele și atunci obiceiul de a citi, fie chiar doar seara, se păstrează.
ȘtergereCe mi se pare mie păgubos este că internetul, din acest punct de vedere, al lecturii, câștigă teren în fața cărții ca obiect. Da, dispare acea plăcere a legăturii speciale cu pagina, cu farmecul reîntoarcerii ..Îmi plac semnele de carte!
Și-mi place să ofer și să primesc , în dar cărți.
p.s. într-un pachet am ”Mizerabilii, două volume uriașe, foiță subțire, atât de frumoasă- un dar pentru cineva drag, deși Moș Crăciun doarme de multă vreme pe cuptorul casei lui lapone...
Gina, a aparut versiunea cartilor virtuale. Am vazut aici, facand naveta cu trenul o vreme la serviciu, ca foarte multa lume citeste. Eu credeam ca nemtii nu se omoara cu lectura. Am ramas surprinsa. Tineri sau varstnici, cu laptop, cu tablete ori cu carti in formatul obisnuit, citeste. In gara, intre doua trenuri, calatorii stau cu cartea deschisa, pe banci sau in picioare, si citesc. Tineretul e mai receptiv la modalitatea asta de informare. Dar la noi, din pacate, nu au acces la carti din cauza pretului. Am remarcat ca e cam acelasi ca si aici iar veniturile romanilor modeste in comparatie cu cele de aici. Cred ca totusi e vorba de educatia din familie. Parintii trebuie sa le insufle copiilor dragostea de lectura, de mici.
RăspundețiȘtergereBună dimineața, Gabriela!
ȘtergereScuze pentru întârziere!
Călătoresc rar cu metroul. Când merg la București, fiul meu mă ia cu mașina și mergem direct la ei acasă, cam același lucru se întâmplă și la întoarcere.
În schimb, vara, când merg în excursie, călătoresc cu metrul prin diverse capitale europene.
Cel mai interesant mi s-a părut în Londra, acolo am fost de trei ori, iar distanța de la fiul meu la aeroport este lungă, preț de o oră cu metroul.. m-am uitat la mulțimea aceea pestriță- toate națiile lumii, îmbrăcăminte -fel și chip- înfățișări dintre cele mai diverse- toată lumea citește.
Liniște, civilizație, grijă și respect pentru cel de alături, toată lumea mulțumește și face loc, toată lumea este preocupată.
M-am simțit într-o siguranță anume, într-un mediu curat, deși metropola este, sigur, poluată .
Vara trecută am revăzut Atena- erau chiar mișcări în stradă, grecii sunt vorbăreți și dinamici, dar și ei citesc în metrou, nu neapărat toți, era vacanță, tinerii erau pe terase, dar, oricum, lumea are deschidere către instruire.
Eu cred că și la noi vine bine valul de informatizare și de civilizație!
p.s. nepoții mei au tablete. Îmi place să simt o anume dorință către altceva, așa că încerc și eu să țin pasul.
Să fii iubită!
pps.
Cartea rămâne , însă, sfântă!