Multe trec
pe dinainte, În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așază-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine..
Mihai Eminescu, Glossă
Ne amintim de el, fiecare cum simte, o dată, de două ori pe
an, în seri geroase de ianuarie, ca aceea când căminarul Eminovici va mai fi
adăugat un nume pe coperta Bibliei casei lui , în diminețí cu înflorit Cireșar printre frunze de tei , în poezia inimilor îndrăgostite, în fragmente răzlețe de
ziar.
Mereu cu drag!
Cum îl gândesc eu de ceva timp? ca în Doina. Îl aud în Epigonii, îl suspin ca în Floare albastră .
Cineva spunea că ar fi o impietate să i se cânte versurile.
Și totuși, cât de minunat sună Atât de fragedă!!
Cum vibrează Madrigalul în Sara pe deal!!
O să aleg un fragment de ziaristică, ceva ce-l preocupa pe Mihai Eminescu, revizorul școlar din 1876.
Au trecut 137 de ani.
Iată ce-i scria tânărul revizor Ministrului
Cultelor și Înstrucțiunii Publice din acea vreme, după ce făcuse o inspecție
în „școalele urbane din Vaslui, prilej cu care constatase deficiențe
serioase în scris/cititul elevelor de la o școală de stat, spre deosebire
de situația bună întâlnită într-o școală particulară.
Problema? predarea mecanică, abundența definițiilor, care nu garantează nicidecum cunoștința concretă a regulelor limbei.
Ca urmare, el recomandă călduros broșura Povățuituitoriu la citire prin scriere, carte care se referă la Abecedarul compus de Ion Creangă și de Ienăchescu, cel mai bun abecedariu românesc, aprobat atât de comisia examinatoare cât și de onor Ministeriu.
Deosebirea între metoda propusă de această broșură în învățarea rutinarăși mecanică, precum se profesează ea în genere în școlile noastre, este deosăbirea dintre învățământul viu și intuitiv și mecanismul mort al memorării de lucruri neînțelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie și dresură..Într-adevăr, prin metoda veche a silabisărei, a memorărei mecanice de semne și cuvinte, inteligența copiilor nu eras cu mult mai bine tractată decât inteligența unui animal care se deprinde prin frică și silă la o mulțime de apucături automatice de care nu-și poate da seama....
Se vorbește despre faptul că acele cunoștințe , câștigate în mod mecanic, nu se lipesc de memorie, rămân urme slabe, iar omul matur nu se poate folosi niciodată de ele.
Mă întreb și întreb: sunt schimbări radicale în învățământul nostru, dacă este să ne referim la cât balast adună un om în 14/15 ani de școală?
Soluția propusă de revizor este schimbarea metodei: „ nu mai întâlnim pe învățătorul sever și țeapăn cu veriga în mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește.
Prin Jocuri, copiii învață a iubi orânduiala..„învățătorul nu anticipează niciodată, el se servește de micul capital de cunoștințe din viața copilului pentru a-l face pe acesta să vie de sine la ceea ce nu știuse. Copilul se deprinde a distinge, a judeca, a-și da seama de ceea ce gândește.
C-un cuvânt, autorii cărții aplică în privirea spiritului omenesc aceeași metodă binecuvântată pe care naturaliștii o recomandă pentru corp.
Niciun om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții, niciun om nu se-nvață a judeca citind judecăți scrise gata de alții, ci judecând singur și dându-și singur sama de natura lucrurilor.
Oricât de modestă în aparență ar fi cartea, ea însemnează începutul unei reforme adânci în instrucția reglementară; ea a rupt-o cu dogmatismul; izvorul metodei propuse este însăși natura inteligenței, procesul ei de dezvoltare.,
Mihai Eminescu, Opere, III.Publicistică.Corespondență. Fragmentariu, , pg.740/741.//
Unde se află școala noastră românească după aproape un secol și jumătate de la apariția Povățuitoriului?
Mereu cu drag!
Cum îl gândesc eu de ceva timp? ca în Doina. Îl aud în Epigonii, îl suspin ca în Floare albastră .
Cineva spunea că ar fi o impietate să i se cânte versurile.
Și totuși, cât de minunat sună Atât de fragedă!!
Cum vibrează Madrigalul în Sara pe deal!!
O să aleg un fragment de ziaristică, ceva ce-l preocupa pe Mihai Eminescu, revizorul școlar din 1876.
Au trecut 137 de ani.
Iată ce-i scria tânărul revizor Ministrului
Cultelor și Înstrucțiunii Publice din acea vreme, după ce făcuse o inspecție
în „școalele urbane din Vaslui, prilej cu care constatase deficiențe
serioase în scris/cititul elevelor de la o școală de stat, spre deosebire
de situația bună întâlnită într-o școală particulară.Problema? predarea mecanică, abundența definițiilor, care nu garantează nicidecum cunoștința concretă a regulelor limbei.
Ca urmare, el recomandă călduros broșura Povățuituitoriu la citire prin scriere, carte care se referă la Abecedarul compus de Ion Creangă și de Ienăchescu, cel mai bun abecedariu românesc, aprobat atât de comisia examinatoare cât și de onor Ministeriu.
Deosebirea între metoda propusă de această broșură în învățarea rutinarăși mecanică, precum se profesează ea în genere în școlile noastre, este deosăbirea dintre învățământul viu și intuitiv și mecanismul mort al memorării de lucruri neînțelese de copii; este deosebirea dintre pedagogie și dresură..Într-adevăr, prin metoda veche a silabisărei, a memorărei mecanice de semne și cuvinte, inteligența copiilor nu eras cu mult mai bine tractată decât inteligența unui animal care se deprinde prin frică și silă la o mulțime de apucături automatice de care nu-și poate da seama....
Se vorbește despre faptul că acele cunoștințe , câștigate în mod mecanic, nu se lipesc de memorie, rămân urme slabe, iar omul matur nu se poate folosi niciodată de ele.
Mă întreb și întreb: sunt schimbări radicale în învățământul nostru, dacă este să ne referim la cât balast adună un om în 14/15 ani de școală?
Soluția propusă de revizor este schimbarea metodei: „ nu mai întâlnim pe învățătorul sever și țeapăn cu veriga în mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește.
Prin Jocuri, copiii învață a iubi orânduiala..„învățătorul nu anticipează niciodată, el se servește de micul capital de cunoștințe din viața copilului pentru a-l face pe acesta să vie de sine la ceea ce nu știuse. Copilul se deprinde a distinge, a judeca, a-și da seama de ceea ce gândește.
C-un cuvânt, autorii cărții aplică în privirea spiritului omenesc aceeași metodă binecuvântată pe care naturaliștii o recomandă pentru corp.
Niciun om nu se întărește citind un tratat de gimnastică, ci făcând exerciții, niciun om nu se-nvață a judeca citind judecăți scrise gata de alții, ci judecând singur și dându-și singur sama de natura lucrurilor.
Oricât de modestă în aparență ar fi cartea, ea însemnează începutul unei reforme adânci în instrucția reglementară; ea a rupt-o cu dogmatismul; izvorul metodei propuse este însăși natura inteligenței, procesul ei de dezvoltare.,
Mihai Eminescu, Opere, III.Publicistică.Corespondență. Fragmentariu, , pg.740/741.//
Unde se află școala noastră românească după aproape un secol și jumătate de la apariția Povățuitoriului?
Vezi, d-aia n-am ajuns eu să inventez nimic, d-aia nu-s în stare de vreo operă semeață! E vina profesorilor, nu a mea. N-au știut să-mi tracteze intelighenția pe făgașul corect. :))))))
RăspundețiȘtergerePreaînsorito, astăzi ne spunem gândurile doar în versuri.
Ștergere„Astfel Grecia se naște din întunecata mare.
Poartă-n ceruri a ei temple ș-a ei sarcini de ninsoare,
Cer frumos , adâc-albastru, străveziu nemărginit;
Din coloanele de dealuri se întind văile pline
De dumbrave, de izvoare și de râuri cristaline,
Cari lunec zdrumicate pe-a lor bulgări de argint..
„ Memento mori„, pg.388
Mi-a placut atat de mult Eminescu in liceu incat zeci din poeziile lui le stiam pe dinafara. Atmosfera romantica, de basm, ma proiecta inr-o lume magica, ancorata insa in realitate.
RăspundețiȘtergere''Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare,
Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare,
Căci perdelele-ntr-o parte când le dai, şi în odaie
Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie,
Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate
De dureri, pe care însă le simţim ca-n vis pe toate.''
„Vom visa un vis ferice,
ȘtergereÎngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt;
Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri„.
Dorința, pg. 130
Buna dimineata, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereAm adus si eu o poezie, mai corect spus, o capodoperă, dragă sufletului meu.
Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.
Răsare luna, -mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.
Alături teiul vechi mi se deshcide:
Din el ieşi o tânără crăiasă,
Pluteau în lacrimi ochii-mi plini de vise,
Cu fruntea ei într-o maramă deasă,
Cu ochii mari, cu gura-abia închisă;
Ca-n somn încet-încet pe frunze pasă,
Călcând pe vârful micului picior,
Veni alături, mă privi cu dor.
Şi ah, era atâta de frumoasă,
Cum numa-n vis o dată-n viaţa ta
Un înger blând cu faţa radioasă,
Venind din cer se poate arăta;
Iar păru-i blond şi moale ca mătasa
Grumazul alb şi umerii-i vădea.
Prin hainele de tort subţire, fin,
Se vede trupul ei cel alb deplin.
Mihai Eminescu - Fiind Băiet Păduri Cutreieram
O zi minunata va doresc, doamna Gina si multe binecuvantari! :)
În același spațíu drag- copilăria-
ȘtergereCopii eram noi amândoi,
Frate-meu și cu mine.
Din coji de nucă car cu boi
Făceam și înhămam la el
Culbeci bătrâni cu coarne.
Și el citea pe Robinson,
Mi-l povestea și mie;
Eu zideam Turnul Vavilon
Din cărți de joc și mai spuneam
Și eu câte-o prostie.
Adesea la scăldat mergeam
În ochiul de pădure,
La balta mare ajungeam
Și l-al ei mijloc înotam
La insula cea verde.
Din lut acolo am zidit,
Din stuful des și mare,
Cetate mândră la privit,
Cu turnuri mari de tinichea,
Cu zid împresurată.
http://www.youtube.com/watch?v=TjeVlLalwB0
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos!
ȘtergereEste interpretarea care-mi place mult de tot!
Asta e si mai potrivita:
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=CS_K8KeoruU&playnext=1&list=PLFF4F07C0E1DC30DD
M-ai răsfățat-minunate piese!!
ȘtergereNu e rasfat, doamna.
RăspundețiȘtergereEste respect pentru cel eleogiat si pentru profesorul care-l elogiaza;)
Atunci să-l recitim.
ȘtergereAscultă!
LA STEAUA
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtari albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
//pg 283
Foarte inspirată evocare!
RăspundețiȘtergereUnde este şcoala? Parcă mai ştie cineva cu precizie?
Mai bine tac. E prea dureros subiectul.
O zi minunată!
În vremea lui, lucrurile erau cam așa.
Ștergere„Cauza decadenței școalelor e dar declasarea generală care se răsfrânge asupra corpului profesoral ca asupra țării întregi.
Răul trebuie scos din rădăcină; trebuie ca fiecăruia, fie director de bancă, fie amploaiat la Regie, la Domenii, la drumul de fier să i se ceară în schimbul echivalentului material probe că posedă un capital intelectual de resort, probe că a învățat carte, că pricepe treaba la care este pus..„
(„Școalele noastre sunt rele..„. pg.614, Opere, Publicistică.
p.s. După aproape un secol și jumătate , sunt oamenii potriviți la locurile potrivite??
Draga Gina, ai facut bine ca ai amintit si de activitatea de ziarist a lui Mihai Eminescu, trecuta sub tacere ori plasata intr-un con de umbra. Azi am citit pe blogul lui Tibi o postare care m-a intristat. Stiam despre disparitia miserioasa a lui Mihai Eminescu dar nu mi-am imaginat ca oamenii aceia de cultura, l-au inlaturat pe Emnescu, denigrandu-l, lasand sa cada asupra lui banuiala unei cumplite boli. De ce minti istoricii literari? Eu stiu ca un adevar spus pe jumatate e o minciuna. Cand o sa deschidem o carte de istorie, pagini de viata ori de cultura romaneasca si sa citim in ele adevarul? As vrea sa citesc, cum spunea candva un alt mare poet roman, Adrian Paunescu:''vreau poporul roman, Opere complete''.
RăspundețiȘtergereGabriela,
ȘtergereÎn facultate nu am studiat decât tangențial această componentă a celui care a fost marele Eminescu. În anii din urmă, după ce mi-am cumpărat cele trei volume de ”Opere„, editate de Academia Română( sunt cărțile pe care le iubesc cel mai mult dintre toate câte le am), am tot citit din activitatea lui publicistică.Ea numără peste două mii de articole și reprezintă rezultatul muncii lui la „Timpul„-1877/1883.
Dacă la început el era intelectualul participant în lupta românilor transivăneni în domeniile cultural și politic.
Treptat, el a ajuns jurnalist profesionist, activitatea jurnalistică devenind pentru el esențială. N-o va mai părăsi, decât cu mici întreruperi, până la sfârșitul vieții.
Se implica în dezbaterile cotidiene, avea parteneri de dialog personalități precum Iacob Negruzzi, Maiorescu.
Mi-au plăcut articolele scrise de el în calitate de revizor școlar, tocmai de aceea , am ales fragmentul din postare.
Mi-ai dat un raspuns finut, asa cum esti tu. Dar e nu inteleg de ce se minte grosolan in legatura cu Eminescu, ori cu alti mari scriitori sau poeti romani a caror cariera se sfarseste in moduri suspecte. Asta ma intriga pe mine. De ce nu ne putemasuma greselile trecutului si sa prezentam adevarul asa cum e, asa cum a fost construit, din ''bube, mucigaiuri si noroi''.
RăspundețiȘtergereGabriela,
ȘtergereAu apărut tot felul de cărți în acest sens- am citit despre sfârșitul lui Eminescu, Preda, Labiș..păreri.
La nu știu câți ani după pierderea unor personalități atât de importante, lucrurile trec în poveste, eu așa înțeleg..
Imi place mult Glossa.Poate cel mai mult.
RăspundețiȘtergereEminescu deschide de fiecare data cate o fereastra catre sufletele micilor scolari.
Ieri,si in scoala mea a fost un moment de aducere aminte.Cu unii la romana,cu altii la muzica.Pe Creanga il buchisim si vineri ,la lectura.
Scoala,face si ea ce poate.
Mă gândeam eu că școala ta își va omagia Poetul cu toată lauda!
ȘtergereÎl buchisiți pe Nică al lui Ștefan a Petrii Ciubotarilu?
Ce frumos!
Spor la treabă!
Pentru noi,bihorenii,Creanga parca scrie in alta limba,:)dar Nica ajunge intotdeauna in topul preferintelor.:)
ȘtergereȘtiu cum se întâmplă- Creangă ajunge greu la sufletele copiilor.Nici adulții nu se „omoară „ după el. Trebuie să se producă o mică scânteie, după aceea, este simplu de tot!
ȘtergereCreangă este magistral!