cărările toamnei

Singur cremenea am ars-o,

ca să luminez o clipă,
mi s-a ars al vieții cântec,

sunt cenușă din aripă.”

( lirică finlandeză)

Ziua de naștere a  unuia „dintre cei mai mari simfoniști de la Beethoven încoace„, cum spunea un  renumit  muzician englez despre Jean Sibelius   este , din 2011, Ziua Muzicii Finlandeze.
Astfel  își onorează Finlanda geniile!
Ainola, soția compozitorului, completa  „Muzica soțului meu este asemenea cuvântului lui Dumnezeu”!
Astă seară, ceva absolut special ne-a mângâiat pe noi, cei aflați în seara de concert a Filarmonicii Pitești.
Am primit  în dar un concert,ca un zbor, de la scandinavul pastoral„Poet și țăran,, urmat de „ ”Concertul pentru vioară și orchestră în re  minor, op 47„ de Jean Sibelius, cu participarea specială a  Martei Murvai(  vioară) până la cele două suite Arleziene ale lui George  Bizet.

 Muzica  s-a colorat în verdele apoteotic al unei naturi surprinse  în  toată  armonia ei cosmică!explozie de  energie, de  sănătate sufletească, de muguri , de optimism!

 Ne-am bucurat  ascultându-i susurul, mlădierea, urcușul, desăvârșitele-i ritmuri, în prima parte.

Cu Arleziana, am  trăit fiorul dragostei și al frumuseții ei, am  văzut cu ochii sufletului o tulburătoare  poveste de dragoste, pe care George Bizet a realizat-o,  transpunând sonor scrierea lui Alphonse Daudet,  care, la rându-i fusese  impresionat de  sfârșitul tragic, din iubire, al nepotului lui  Frederic Mistral. 

 O seară, ca un  binecuvântat dar de toamnă în  strălucitoare  rostogoliri  sonore.

Măreț dirijorul, franzezul Pascal  Lacombe!

Strălucitoare orchestra Filarmonicii Pitești, concert-maestru Mădălin Sandu!

Nobilă prezență, talentata  Marta  Murvai!

 Superbe solouri;  violoncel- Paul-Mihail Oneci,  flaut-Cristina Dumitrescu, fagot- Ionuț Mardare, harpă- Iuliana Roșca.

Ce repertoriu special! 

 Seara noastră de toamnă a respirat  în  falduri primăvăratice!

 Dacă  tu crezi că adjectivele  pe care le folosesc ar fi exagerate, ascultă   doar  o parte din concertul acestei seri,  pe care m-am străduit să-l înregistrez, cum m-am priceput.

A fost o seară superbă!

Felicitări  și mulțumiri , în parte,  fiecărui  artist instrumentist din Filarmonica Pitești!

ca o punte între lucruri

Îți dorești să fie mereu bine, viața curge cum vrea ea.

Nu poți schimba mare lucru, oricât de mult ți-ar plăcea.Cu cât trec anii, așa cum vor ei, mai puțin cum ai vrea tu să se întâmple, parcă niște adevăruri s-ar contura: unul ar fi că viața bate toate câte se vor fi scris, altfel cum zicea cineva cândva „viața bate filmul”.

Al doilea ar fi că tu ai vrea să parcurgi cât mai mult din paleta lucrurilor frumoase și interesante. Poți?

Poate doar subiectiv.

Le-o fi rostuind cineva pe toate? sau, tot timpul trebuie să te reconstruiești, ridicându-te deasupra propriilor stări?

Tot ascultând la câte se întâmplă în jur, mi-a venit în minte o poveste.

Într-o noapte liniștită a unei toamna schimbătoare, ca aceasta, tatăl și fiul se plimbau pe ulițele pustii ale satului. La o cotitură, bătrânul îi face semn fiului să se oprească:

-Auzi ceva, în afară de șipotul râului și de trilul privighetorii, fiule?

Tânărul își ascute auzul și răspunde cu jumătate de gură:

-Da, tată, parcă aud un zgomot . Pare a fi o căruță.

-O căruță, da, o căruță, dar poți spune ce fel de căruță?

Fiul a înălțat din umeri.

-O căruță goală, fiule!

Și, pentru că pe fața tânărului apăruse nedumerirea, tatăl a continuat:

-Recunoști foarte ușor o căruță goală.

Cu cât este mai puțin încărcată, cu atât zgomotul pe care îl face este mai mare.

O fi având povestioara vreo morală.?

p.s.printre atâția bolizi, cam multe căruțe goale așa-i?

În boabe de ambră, surâde și plânge adâncul!

„Ne vindecăm, frumos, încet, ca bradul,

Și singuri rănile ne oblojim.
Prin alte vine seva-și face vadul.
Rășină grea de chihlimbar mustim.
E dulce ca un cuib o cicatrice....„  

Maria Banuș

Că-i spunem  „chihlimbar„, că-i  spunem„ambră„, cuvântul în sine ascunde o lume croită-n adâncuri.

I-am descoperit nerostita-i poezie, cândva, când în oraș s-a deschis cel mai modern magazin. „Trivale„.  Mi-am cumpărat o bluză  galbenă de  voal și un colier  din boabe ruginii, mărimi și  forme diferite, amestec cuceritor de nuanțe, ochișori, ace, raze și semne, cercuri și  brazi.

Parfum dintr-o lume ascunsă.

Unul dintre copii a rupt, într-o zi, șiragul, s-au rostogolit, în goană, bobițele  de miere topită-n rășină, s-au tot rătăcit  pietricelele, din când în când,  se mai iveau pe la colțuri, le- am adunat  în fire de argint, în  doi cercei drăgălași și un  mic colier.

 Și au tot trecut anii...

În urmă cu o săptămână,  în  muzeul de la  Colți, ascultam rostogolindu-se, așa, ca-ntr-un șirag,

vorbele  unei  tinere doamne, ea însăși o  apariție  aproape  neverosimil de   năvalnică, pasionată de  locuri, de meserie și de chihlimbar. 

 M-am  trezit gândindu-mă  la piatra asta ruptă  din trupul  pământului, în care se adună atâta frumusețe, atâta magie, atâtea întrebări.

Se prind în  multiple culori milenii de treceri,  gâze și aer, rouă și pânze de ape, margini de frunze și flori, poate  chiar leacuri,începuturi, rotiri,  timp și istorie.

Chihlimbarul!

Sună atât de frumos, un singur „a„, un singur „r„,, atâta poezie!

Mi-e drag  să-l rostesc, mi-e drag chihlimbarul!

Du-te și vezi muzeul de  la Colți!

În niște cămăruțe primitoare,  mâini pricepute, minți  iubitoare au adunat  pietre, speranțe, șiraguri, culori, chiar negru-ntre ele , un strop de magie, o clipă de veșnicie!

a fost tăiat un brad bătrân,

Fiindcă făcea prea multă umbră....„Nicolae Iorga