sâmbătă, 6 februarie 2010

intre file









Sunt zile cand timpul se da de gol. Oboseste si el. Ca oricare. Isi intinde lenes un brat , se asaza comod in fotoliu si inchide ochii. In timp ce-l pandesc, imi intorc gandurile. Undeva , intr-un locsor caldut. Intr-o carte ingalbenita.

Lucian Blaga - Amintire//Unde esti astazi nu stiu./
Vulturii treceau prin Dumnezeu deasupra noastra./
Alunec în amintire, e-asa de mult de-atunci./
Pe culmile vechi unde soarele iese din pamânt/
privirile tale erau albastre si-nalte de tot./
Zvon legendar se ridica din brazi./
Ochi atotintelegator era iezerul sfânt./
În mine se mai vorbeste si astazi despre tine./
Din gene, ape moarte mi se preling./
Ar trebui sa tai iarba,/
ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut./
Cu coasa tagaduirei pe umar/
în cea din urma tristete ma-ncing./

12 comentarii:

  1. amintiri! ce cuvant! uneori straluceste, alteori plange, alteori ne sopteste vorbe de amor, alteori... uite de aceea eu pastrez doar amintirile frumoase. am ajuns la capacitatea de a le elimina pe celelalte. ma consum, ard si dizolv tot ceea ce nu-mi place. de ce? pentru ca in rarele ocazii in care privesc in urma sa nu vad altceva decat lumina, fericire si culoare. imi face bine la vedere :)) dar mai ales la inima. bine ca reusesc sa fiu selectiva. ce m-as fi facut daca topeam si ceea ce era frumos in viata mea? oare exista om fara amintiri? cred ca e foarte trist!

    RăspundețiȘtergere
  2. "În mine se mai vorbeste si astazi despre tine./ Din gene, ape moarte mi se preling./ Ar trebui sa tai iarba,/ ar trebui sa tai iarba pe unde-ai trecut./ Cu coasa tagaduirei pe umar/ în cea din urma tristete ma-ncing./"

    Sunt momente în care trebuie să taci. Acesta este un astfel de moment...

    RăspundețiȘtergere
  3. Shanti, ce-ar fi omul fara amintiri? n-ar fi; zici ca ai capacitate de selectie. Cred ca este bine. Intr-un fel.
    Cum mai separi binele/frumosul/lumina de rau/urat/intuneric?
    Poate ca eu gresesc, dar cred ca amintirile se stocheaza undeva, unele se sterg, daca n-au afectat zonele intime ale fiintei. Altele' traiesc'. Sunt ca un fir, intre ieri si maine. Asa cred. S-ar putea sa gresesc..
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce ziceam? Nu cred ca putem renunta la ceea ce suntem. Adica la acele amintiri atat de pregnante, din care ne recompunem sufleteste..
    Imi place Blaga!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Şi mie îmi place Blaga, îmi place şi timpul care a obosit pentru ca eu să mai prelungesc viaţa cu ceva clipe...

    RăspundețiȘtergere
  6. Ce-ar fi viata noastra fara poezie, Geanina?

    ps. dar fara poeti?( tu stii mai bine).

    RăspundețiȘtergere
  7. Doar daca ne amintim putem intelege.

    RăspundețiȘtergere
  8. Bine-ai venit, dyanna,
    esti prima care vine in casuta mea , intr-o dimineata speciala.
    Mi-ai adus un gand frumos! Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. sincer iti spun ca n-am depistat daca se stocheaza undeva pt ca nu le mai stiu. cand procedez asa, imi inchei capitole din viata si trag la fiecare cate o concluzie. atat. restul nu mai conteaza.pt mine este perfect. nu eu am descoperit minunea asta ci budistii. daca nu erau ei, nu puteam ajunge pana aici. personal imi face bine.

    RăspundețiȘtergere
  10. Shanti, te cred. Poate ca mi-ar trebui vreo terapie.
    Chestia este ca nu ma simt prea rau cu amintirile mele. Cate se gasesc.
    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Tristetea este un fel de armura impenetrabila...Stiu, unii incearca sa treaca dincolo, s-o decanteze, s-o analizeze, s-o citeasca pana la ultima virgula.Dar ea nu se lasa tradusa nici imblanzita.E a fiecaruia dintre noi.Daca te nasti cu ea, nu o mai poti da altuia.Iti apartine si deci , indiferent cat te apasa, trebuie s-o porti...Si amintirile frumoase candva, privite retrospectiv, nasc tristete...

    RăspundețiȘtergere
  12. As zice ca si tristetea are rolul ei, un fel de farmec de care ne temem..fara tristete , viata ar fi prea dulce, nu?

    RăspundețiȘtergere