vineri, 12 februarie 2010

nervi

Ce ar spune poetii , auzind ca oul a devenit motiv de mare ingrijorare nationala? Oul , nu gaina. Ion Barbu, matematician, ce sa-i faci, il privea in soare. Era ou dogmatic. Tudor Arghezi gasise cea mai potrivita solutie- Zdreanta. Nichita Stanescu l-a descoperit printre Elegii // ELEGIA OULUI, A NOUA //
Într-un ou negru mă las încălzit / de aşteptarea zborului locuind în mine;/ stă unul lângă altul, nedezlipit,/ sinele lângă sine./ Sentimentul unei aripi îmi curge-n spinare,/ senzaţia de ochi îşi caută o orbită./ O, tu, întuneric mare,/ tu, dezgustată naştere încremenită / S-a aşezat pe mine o idee / şi mă cloceşte maternă./ Acum, tot ceea ce este e / rotundă căldură şi fermă./ Sare din mine un fel de plisc / în toate părţile şi deodată./ Refuză să fie un obelisc / şira intimă, curbată./ Sparg coaja pielii mele, arsă,/ lipită de-a dreptul pe suflet,/ ca să-mi rămână ne-ntoarsă / întâia încercare de umblet./ Sar cojile negre, oho! / Mai mare mă aflu şi nezburat,/ lipit de acel încotro,/ cu o boltă de jur împrejur adăugat./ Scot ochi cu priviri nereale / la dreapta, la stânga, în sus şi-n jos,/ născând şir de regi-animale,/ care ştiu cum se moare frumos./ Întind şi o pană de os, irizată / atinge negrul concav./ Sar cojile negre deodată / şi iată-mă, iarăşi, suav,/ închis într-un ou mult mai mare,/ clocit de-o idee mai mare,/ gălbenuş jumătate, pasăre jumătate,/ într-un joc cu paşi pe furate./ Ou mare! Silabă răcnită / într-o perpetuă creştere smulsă / fără tavan stalactită / sedusă./ Ouă concentrice, negre, sparte / fiecare pe rând şi în parte./ Pui de pasăre respins de zbor,/ străbătând ou după ou,/ din miezul pământului pân'la Alcor,/ într-un ritmic, dilatat ecou./ „Sinele” încearcă din „sine” să iasă,/ ochiul din ochi, şi mereu / însuşi pe însuşi se lasă / ca o neagră ninsoare, de greu./ Dintr-un ou într-unul mai mare / la nesfârşit te naşti, nezburată / aripă. Numai din somn / se poate trezi fiecare, -/ din coaja vieţii nici unul,/ niciodată.//

8 comentarii:

  1. Geniale versuri ale marelui Nichita, definind "Elegia Oului"!
    Cele scrise de tine aici, Gina, m-au dus cu gandul la Octavian Paler si la romanul sau "Rugati-va sa nu va creasca aripi", in care scria magistral:
    "Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă. Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă, chiar dacă astfel se scufundă cu totul."

    Care este paradoxul vremurilor noastre in cele din urma, sa fim figuranti pe scena vietii, uitand rolurile principale?

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca ar fi sa ascultam vocea poetului, am afla raspunsul in ' lupta sinelui cu sine', in drama ( auto) cunoasterii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos suna "S-a asezat pe mine o idee!"

    RăspundețiȘtergere
  4. I se putea' intampla' altcuiva?

    ' Necuvintele', ' spalate cu pietre' au un singur stapan.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Gina,

    Ai uitat de Inceputul lumii, al lui Brancusi? O ilustrare, ar fi fost potrivita, temei!

    RăspundețiȘtergere
  6. @I O., multumesc!
    N-am intentionat o extindere a ideii. Am ramas in perimetrul poeziei.

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesanta tema a "Oului" subiect si pretext pentru cunoastere si autocunoastere.S-ar putea scrie o teza de doctorat pe aceasta tema si tot nu s-ar epuiza subiectul.As mai adauga semnificatia oului in expresia "Oul lui Columb" sau mai aproape de noi in versurile amuzante ale lui Toparceanu:
    "Astăzi în sufragerie
    Dormitau pe-o farfurie,
    Necăjite si mânjite,
    Zece ouă înrosite.
    Un ou alb, abia ouat,
    Cu mirare le-a-ntrebat:
    - Ce vă este, frătioare,
    - Ce vă doare?
    Nu vă ninge, nu vă plouă,
    Stati gătite-n haină nouă,
    Parcă, Dumnezeu mă ierte,
    N-ati fi ouă…
    - Suntem fierte!"(G.Toparceanu-"La Pasti")

    RăspundețiȘtergere
  8. Da, chiar o teza de doctorat. Si tot nu s-ar epuiza tema..
    Chiar in latura ei, usor comica , tot interesanta si plina de semnificatii este.
    Multumesc, Maria!

    RăspundețiȘtergere