vineri, 18 noiembrie 2011

rezonanțe

  Ți s-a întâmplat să nutrești, brusc,  simpatie pentru cineva, despre care știi foarte puține lucruri?
 Sau să-ți displacă  total o persoană , de îndată ce , absolut din  întâmplare , ocupă, în tren/avion/metrou,  locul de lângă tine?
Intră în acțiune aura,  câmpul nostru energetic, care , spun specialiștii, funcționează ca un radar personal.
Puțini oameni o percep vizual.
Toți o simțim.
Aflu dintr-o revistă că pentru minte și suflet este mult mai relaxant să  porți pantaloni rupți  decât unii  nou-nouți.
Justificarea  n-ar ține de  aspect, ci de  o chestiune ezoterică:  rupturile permit aurei să circule mai ușor în jurul corpului, pentru că aceasta  poate să  intre și să  iasă prin aceleași locuri.
p.s. îți vine să crezi?  
 Pentru că n-am găsit niște pantaloni rupți, nici între pozele familiei, nici pe internet, am împrumutat  un portret cu aură.  după cum se vede.

20 de comentarii:

  1. Ce crezi, Gina, pe internet funcţionează fenomenul simpatiei/antipatiei la prima "vedere"?

    RăspundețiȘtergere
  2. Diana,
    Fără vreo pretenție că m-aș pricepe la chestii paranormale, cred că și aici funcționează fenomenul amintit!
    Seară frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  3. lucrurile se intampla, ce sa facem :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sophie,
    Da, nu prea le putem controla..

    RăspundețiȘtergere
  5. Buna Gina:

    Iti multumesc pentru un moment de respiro si de zambete la sfarsitul unei saptamani incarcate...Nu stiu care e mecanismul interactiunii de care vorbesti, dar cred e adevarat ca ne formam opinii despre cineva in cateva fractiuni de secunde.

    O zi minunata de toamna-iarna iti doresc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Superb subiec ati ales, doamna.
    Ca de obicei vibrati atinsa de cele mai nobile simtiri...

    RăspundețiȘtergere
  7. Irina,
    Suntem atât de firavi într-un Univers nemărginit..cum am putea vorbi despre ce este de neatins, fără o fărâmă de candoare/ironie/umor?
    Îmi place să adun în palmă gândul că există dragoste la prima vedere!
    Uite, chiar mă duc să caut melodia!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anonim,
    Toți vibrăm, cu sau fără voia noastră, stârniți de nevăzute fire..se întâmplă să rezonăm , chiar pe aceeași lungime de undă, în secunda următoare, ca niște electroni de valență, revenim în alveolele proprii.
    Contează clipa!
    Farmecul ei!

    RăspundețiȘtergere
  9. Exact! (referitor la com pt. Anonim)
    Esti prima. Daca intr-o zi nu as mai gasi la tine o vorba recenta as fi tare trista. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  10. Da, asa credem adesea si nu prea ne inselam, facandu-ne o impresie la prima vedere.

    RăspundețiȘtergere
  11. Elise,
    Nici nu-ți poți închipui cât de mult a contat- în mai trecute ierni- să descopăr grădina de vis!
    Și de atunci, tot inspir parfum în culorile clipei!!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  12. IonelMuscalu,
    Sună atât de nu-știu-cum- dragoste la prima vedere!
    Mă iau cu treburile și uit s-o aduc aici..

    RăspundețiȘtergere
  13. Ha, ha, ţin minte că tata - Dumnezeu să-l odihnească - spunea că am mai dat şi bani pe blugii cu tăieturi în genunchi, când ar fi trebuit să fie gratis...

    Toate cele bune, Gina, la final de săptămână!

    RăspundețiȘtergere
  14. Dragostea vieții mele 's-a fost născut' la prima vedere.
    Antipatiile mi se nasc doar în preajma superficialității arogante.
    Cei labili psihic se ancorează în tabieturi, se atașează de haine ”cu noroc”, funcționează doar în limitele rutinei și a previzibilității calculate. Antidotul ar fi iubirea, care atrage pasiunea și pofta de nou, de a face surprize plăcute celor dragi. Cei care iubesc sincer nu sunt plictisitori și nici nu pot fi plictisiți. Trucurile cred că sunt pentru toți ceilalți, cei bătuți de nenorocul de a fi neîndrăgostiți acum, cei care nu pot iubi și se zbat în mocirla lipsei de imaginație. :)

    RăspundețiȘtergere
  15. Cris,
    Să nu-mi spui că tu știai de aură, că nu te cred!
    Fiindcă veni vorba despre blugii tăiați- cineva, un fost mare șef, ajuns la bătrânețe, umbla cu asemenea pantaloni..La început , mi-am zis că a luat-o razna, de fapt, dacă accepți să porți lucrurile abandonate de către copii, doar pentru că n-au vrut să le dea altora de vârsta lor, se cheamă că nu prea mai gândești, nu crezi??

    RăspundețiȘtergere
  16. Andi,
    Îmi aduci atâta bucurie!!
    Îndrăznesc să-ți spun că sunt de acord cu tine, întru totul!
    Sigur funcționează bine radarul personal!
    Știi, în preajma oamenilor deschiși, pot să mă comport copilărește.
    Când mă lovesc de „zidul„ unora, rămân fără grai. Nu pot reacționa , oricât aș vrea..
    Îmi este milă de cei care urăsc fără explicații. Atât pot...

    O seară frumoasă, cu aromă de mere coapte îți doresc!!

    RăspundețiȘtergere
  17. foarte interesant :)
    banuiesc ca e bine de stiut.

    RăspundețiȘtergere
  18. Gina, ceea ce facem noi, oamenii ca specie, in acest moment istoric este ceva empiric fata de ceea ce este capabila rasa noastra. Milioane de ani am vanat si am dus razboaie cu pietre, arcuri si lame pentru ca in circa 400 sau 500 de ani sa avem tehnologii ultrasofisticate. Spunem noi.
    Se spune ca omul in aceste momente foloseste doar 10 % din creier. Cine l/a facut asa mare vrea sa/l folosim doar cand vom fi capabili sa manipulam o asemenea forta ...intelectuala.
    Toate animalele ne percep aurele si actiunile numai din priviri. Suntem singurii care nu le vad si nu le inteleg. Am trei caini si un motan. Stiu cand sunt dispus sa ii alint si cand nu am chef de ei.
    Ai incercat sa mergi singura pe un camp, sub lumina lunii si sa strigi din toti rarunchii ? Eu ma descarc negativ si imi incarc bateriile.
    La soare sa te intinzi cu fata in sus cu mainile pe langa corp si cu palmele desfacute spre soare. Sa te gandesti numai la ceva frumos.
    Azi am facut un lucru pentru prima oara si am avut impresia ca am facut asta de multe ori . De ce ?
    O duminica placuta.

    RăspundețiȘtergere
  19. £avi H.,
    Eu așa aș zice- că e bine de știut!

    RăspundețiȘtergere
  20. Micuțul,
    Încerc să răspund la partea a doua a comentariului tău- am trăit câteva evenimente speciale, de aceea cred că avem acel radar special- eu simt dușmanii. Sau am simțit.
    Nu, n-am încercat să merg singură pe un câmp, pentru că nu sunt atât de curajoasă.
    Am reușit să stau noaptea în curtea căsuței de la țară, să privesc luna și stelele, să ascult iarba crescând.
    Am trăit atunci un sentiment greu de prins în cuvinte- o armonie perfectă cu „vocea nopții„.
    p.s. De ce nu spui ce experiență ai trăit astăzi?
    Seară frumoasă!

    RăspundețiȘtergere