Sunt carti pe care le-am citit pe nerasuflate.O noapte. Doua nopti. Sunt carti pe care le-am recitit. Pentru ca-mi lipsea caldura lor.Intre pagini. Imi lipseau locuri, personaje, idei. Ganduri. Si stari. Sunt carti-cateva- pe care n-am vrut sa le termin. Am gustat fiecare pagina. Amara. Sincera. Cruda. Vreau totul. Sa inteleg. Sa simt. Cartile mari sunt scrise de barbati. Adevaratele carti ei le concep. Ii auzisem numele . Printr-o intamplare.Nu citisem niciun rand. Apoi , cand toata lumea i l-a fluturat - scriitoare germana, nascuta in Banatul romanesc- m-am documentat. De pe internet. Intr-o seara, intr-o librarie-imi ramasesera putini bani- i-am zarit cartile. Am ales una .Inceputul n-a fost usor.Fiecare paragraf este ca un scrasnet. De revolte. Pumn femeiesc. Inclestat..Planset fara lacrimi. Miros de prune verzi. In patratul unei camere de camin studentesc. Printre rochii mototolite, inghesuite in geamantane, dresuri ieftine, cordoane-streang, pasi de pisica, ochi holbati pandind in intuneric. In gradini maracinoase, uitate in rame sparte . Poezie inghitita” aveam cate un prieten in fiecare bucatica de nor,/ de fapt asa sunt prietenii cand e atata spaima in lume/si mama spunea si ea ca e normal/si ca nu accepta sa ma fac prieten/mai bine m-as gandi la ceva serios”( Gellu Naum). Durere .Intrebarile sunt raspunsuri. Dincolo de margini e o fereastra, care nu dispare cand cineva se arunca de acolo. Copiii se tem de moarte. O infrunta, mancand . Orice. Cresc ca si parintii lor. Care ii mangaie.Cu maini patate.Femeile- Lola, Tereza, bunica inchinatoare, bunica cantatoare, Ea, mereu prezenta, in fiecare rand, in fiecare miscare, croitoreasa, doamna Margit, doamna Schall- toate fascineaza. Nu au farmec. Nici feminitate. N-au trup. Nici fete. Doar pasi. Vorbe . Stari. Chipurile nu au contur. In fiecare frunte, doi globi oculari se topesc in unul singur. Lola are amintiri’ mama merge cu mine la biserica. E frig, dar pare cald de le fumul de tamaie”.Tereza nu stia sa spuna” nu stiu”. Mama intorcea toate ceasurile din casa , fara sa simta nimic.Bunica cantatoare stie ca fiecare om are un animal al inimii.Barbatii- tata, bunicul, frizerul, profesorul de gimnastica sunt aparitii simbolice. Kurt, Edgar, Georg sunt lumea ei. Intalniri pe furis, scrisori scurte, semne cifrate, fire de par, boli netratate, ganduri intelese. Ceilalti bat drumurile. Si stau de paza. Sunt mancatori de prune.” Costumele lor nu le veneau bine, ori atarnau, ori plesneau pe ei. In fiecare zona pe care o supravegheau, stiau unde se afla pruni. Crengile atarnau joase. Supraveghetorii isi umpleau servietele cu prune verzi. Voiau sa culeaga o singura data si sa manance multa vreme din ce au cules.” Piele are un caine mare . De paza. Maraie. Adesea, cainele il cheama la el pe capitan. Anchete. Spaima rabdata – ce nu mai este intreg se poate imparti usor. Cand , in sfarsit , au libertate, oamenii sunt ca niste caini vagabonzi.
Pretutindeni exista un drum catre casa si o graba necugetata. Sa nu dormi, animalul inimii tale inca nu-i acasa. Herta Muller
Interesant articol!
RăspundețiȘtergereAm preluat si eu pe blogul meu tema Herta Müller recomandând "Respiratia leaganului"...A fost tradusa în toate limbile lumii...
(Acum câteva zile am facut un comentar pe http://avenir.ro/calator/?p=2005)
O zi frumoasa!
N-am citit nimic scris de ea...Sincera sa fiu pana nu demult nici nu auzisem de ea...M-ai provocat la lectura!O zi frumoasa!
RăspundețiȘtergereCarmen, iti multumesc frumos pentru apreciere.
RăspundețiȘtergereCitesc imediat comentariul tau!
Sunt foarte impresionata. Este o perioada aglomerata pentru mine, dar imi doresc sa citesc si alte carti purtand semnatura- Herta Muller!
O zi buna!
Elite, bine ai revenit!
RăspundețiȘtergereNu vei regreta!
Astept sa facem comentarii.
O zi buna!
Decand l-am citit pe Vl. Nabokov, 'Cursuri de literatura" mi-e greu sa mai citesc romane nerecomandate; m-ati convins!
RăspundețiȘtergereAm auzit de Herta Muller doar dupa ce a primit premiul Nobel. Astept cu (ne)rabdare) sa ajung la anul in Romania sa-mi pot cumpara cartile ei. Nu vreau sa le citesc traduse in engleza, vreau sa le "aud" in limba parintilor mei...
RăspundețiȘtergereExtraordinar blog!
Ramona
@Daurel, o sa va placa sigur!
RăspundețiȘtergereAlone, fii binevenita!
RăspundețiȘtergereM-ai emotionat! Este placut sa auzi de la cineva care locuieste intr-o alta tara, ca-si doreste o carte in limba pe care o vorbesc parintii!!
Iti multumesc pentru gandurile frumoase!
Te mai astept!!
O seara frumoasa!
invatat o multime
RăspundețiȘtergereAnonim, daca am vreo contributie, ma simt bucuroasa!
RăspundețiȘtergereLivada aia care stii tot timpul unde se afla nu cumva e Livada cu visini? Herta Muller e o femeie mare dar tot nu se ridica macar un pic balanta femeilor mari fata de cea a barbatilor mari...
RăspundețiȘtergereRevin sa citesc celelalte articole ...
fortunanoua, nu stiu de ce , dar eu nu fac niciodata comparatii totale.
RăspundețiȘtergereEste livada mare a unei perioade, este metafora amara a hranei pentru unii, care culeg prunele inainte de coacere.
Cat despre Herta, ca scriitoare, eu spun ce am simtit dupa lectura unei singure carti.
Am citit multe carti scrise de femei. De fiecare data , am descoperit altceva. M-am identificat , nu cu personaje , neaparat. Ci cu stari .
La fel mi se intampla si cand citesc carti scrise de barbati.
Nu pot face statistici. La ce ne-ar folosi?
Suntem jumatati.
Care , toata viata, ne cautam. Cautandu-i!!
Cautandu-ne!!!
Astept gandurile tale!!
Da, se simte in fiecare fraza ca ai citit multe carti bune, in fiecare post si in comentarii.
RăspundețiȘtergereIti multumesc pentru toata atentia pe care ai oferit-o blogului meu, sunt foarte onorata!!
Sa ai Sarbatori cat se poate de fericite, exact cum le visezi! Si un 2010 plin de surprize placute!
Cu bine :)
Andi, a fost o placere deosebita pentru mine sa te descopar. Am invatat din tineretea ta . Si a prietenilor tai.
RăspundețiȘtergereUn an bogat si frumos iti urez!
Nimic nu se compară cu cititul unei carți bune în liniștea unei încăperi sau stând în pat , în intimitatea creată de lumina unei veioze palide. Intâlnirea cu cartea imi ritmează viața interioară.
RăspundețiȘtergereAm intrat pe acest blog ,deoarece am văzut că dezbateți cărțile Hertei Muller.
Eu am citit” Animalul inimii” și” Regele se-nclină și ucide”. Am fost la târgul de carte, deși nu sunt din București, unde-am poposit aprox.8 ore și am nimerit la lansarea cărții ” Incă de pe atunci vulpea era vânătorul”. Mă aflam pe scări și o reporteră de la Pro TV mi-a luat interviu. Am spus și spun și acum că sunt cele mai frumoase cărți pe care le-am citit. Nu cred că exagerez, cel mai mult m-a impresionat ” Regele se-nclină și ucide”.In primul capitol face o adevărată pledoarie pentru limba română ” dar, spre deosebire de germană, cuvintele românești făceau ochii mari atunci când, fără să vreau, ajungeam să le compar cu cele germane” sau ”lilie”( crin) este feminin în germană. In germană ai de-a face cu o doamnă, în română cu domnul Crin. Ce devine crinul în două limbi aflate în desfășurare concomitentă? Un nas de-o femeie pe-o față de bărbat , un cerul-gurii lunguieț și verzui sau o mănușă albă pe un guler de cămașă”
De fapt, lumea descrisă de Herta Muller te lovește cu amănuntele ei. In ” Animalul inimii” este un infern , un univers al fricii, al minciunii, al unei permanente presiuni.Frica este sentimentul dominant.
Cuvintele care devin laitmotive sunt:foarfeca, frizerul, părul, sacul, pantofii, etc..
Herta își selecționează cititorii din primele pagini ale cărților ei. Fiecare pagină e bogată in simboluri pe care lectorul incearcă să le deslușească. Lectura cărților ei te provoacă, te incită, te impresionează...
Maria
Draga Maria( anonim),
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa-ti citesc blogul.
Ma bucur ca avem ceva comun-preferinta pentru Herta Muller!
Am citit cu interes insemnarile tale- sunt foarte interesante. Si pun in lumina punctul de vedere al persoanei avizate.
Eu n-am vrut sa fac o analiza in detaliu a cartii. Mi-am exprimat emotia de a fi descoperit , prin lectura , ceea ce s-a petrecut in anii studentiei mele- scriitoarea este cam de varsta mea.
Vreau sa-i citesc si celelalte carti!
Imi face placere sa ' te stiu". Te mai astept. Daca ai blog, mi-ar placea sa te citesc.
O seara frumoasa iti doresc!
Eu nu am blog.Nu prea iubesc calculatorul. Chiar mi-am pus întrebarea cum se împacă cele două, calculatorul și literatura?
RăspundețiȘtergereLiteratura înseamnă pentru mine miros de pagini scrise cu suflet și pentru suflet. Eu ajung la text prin intermediul paginii, prin pipăit, prin miros, printr-o experiență care e, mai întâi,una senzorială și abia după aceea, una intelectuală.Știu locul fiecărei cărți din biblioteca mea, le mai răsfoiesc din când în când.Un ritual care nu e deloc livresc și nici superficial.
Am citit acum câteva din postările tale și-ți spun cu toată sinceritatea că ești plină de sensibilitate și de talent. Ai redat excepțional ceea ce-ai simțit în urma lecturii carții Hertei Muller.
Și eu am citit prima dată”Animalul inimii” care m-a fascinat. Apoi, mi-am făcut foarte greu rost de ”Regele se-nclină și ucide” și am ajuns la concluzia că această carte trebuie citită prima oară pentru a le înțelege mai ușor pe celelalte.
Acum citesc” Incă de pe atunci vulpea era vânătorul”, dar nu prea am timp, fiind absorbită de pregătirile pentru sărbători.
Ar fi multe de relatat despre cărțile ei. Aștept să împărtășim idei. In ziua de azi, imi găsesc foarte puțină lume cu care să vorbesc despre cărți, de aceea am fost foarte bucuroasă când am descoperit blogul tău.De fapt, soțul meu mi-a semnalat articolul tău despre Herta Muller.
Am fost la Târgul de carte ”Gaudeamus” și am cumpărat 17 cărți care așteaptă nerabdătoare să le citesc.
Printre altele, pot să-ți spun c-am avut-o profesoară pe doamna Doina Cornea care ne dădea să traducem din Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica,etc.
Când intra în clasă, întreba:”Qui veut commencer?” Niciun răspuns. Și apoi mă arăta pe mine și zicea;” Mademoiselle,peut-etre”. Și acest scenariu se repeta, încât eu îmi făceam tema doar pe jumătate. Pe atunci, nu știam că era o luptătoare anticomunistă.
Iți doresc o seară frumoasă!
Buna dimineata, Maria!
RăspundețiȘtergereAm dat fuga la calculator . Ai muuuulta dreptate- el fura timp. Sunt , cumva, dependenta de el. L-am descoperit intr-un moment in care doar cu ajutorul lui puteam fi alaturi de copii. Apoi , a aparut blogul..
Sunt mult mai mult decat bucuroasa , ca ne-am descoperit.
De-a lungul catorva ani, am fost nelipssita de la 'Gaudeamus'.Era sarbatoarea mea de suflet!! Am fost in vara, ultima oara. Mi-am cuparat 7 carti. La cel recent, n-am ajuns , desi eram in Bucuresti.
Pentru mine , sarbatorile de iarna inseamna intalnirea cu fiii nostri. Astazi si maine este sarbatoare la noi!
O zi frumoasa iti doresc!
M-am tinut tare; din decembrie pana acum am citit o singura carte, Portretul lui Dorian Gray, fiindca am primit-o gratis de la cineva caruia i s-a dat cu ziarul si voia s-o arunce; degeaba i-am povestit ca face parte din cultura generala...; omul are vreo 30 de inventii mecanice pentru care a incasat, in celalalt regim, bani de 2-3 masini...
RăspundețiȘtergereAre 88 de ani,ma numeste prietenul dumnealui, imi spune "domnule"...; o regreta pe Mona Musca, o admira pe Elena Udrea, ii este mila de Boc deoarece nu-l sustin ministrii...
Fiind ateu,iar fiul pastor protestant, s-au certat; un motiv este ca pastorul a infiat un negru si un tigan...
Cam asa ajung cei care nu citesc literatura de calitate...Ma refer la venerabilul inginer...
@Daurel,
RăspundețiȘtergerePrin căsătoria fiului meu mare, am ” cunoscut” mai îndeaproape ardelenii.
Că au umor, înțelesesem , cumva, fără demonstrații complete.
Dumneavoastră excelați!!
Cât de tristă aș fi, când vă citesc comentariile sau, mai ales, unele postări, uit de rele și văd altfel realitatea.
În seara asta vă premiez!!!( fără răstălmăciri)