miercuri, 9 decembrie 2009

homo homini lupus( est)

Ca om , poate parea normal.Cu mama, tata, casa,vecini, griji, iubiri, tristeti. Poate fi, cand vrea, daca vrea, generos. O fi chiar tandru. De ce nu, hazliu? In sinea lui se crede mare. Daca descopera ca altii nu-i vad maretia, se teme.
Nu-si confrunta propriile idei cu parerile celorlalti. Este vanitos. Spera ca valoarea ii va fi recunoscuta . Este mandru. Se impauneaza. Vanitos cu orgolii, doar de el stiute, competitia il schimba. Indrazneste. Musca. Ataca. La intuneric. Sau in haita.

16 comentarii:

  1. Crestinismul si civilizatia crestina a rezolvat cate ceva, pe ici pe colo...

    RăspundețiȘtergere
  2. Îmi place si când se gudură. Dacă dă din coadă. Uneori, e ca dl. Lică. Dacă-l stii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imaginati-va o competitie in care a pierdut...Atunci ies la iveala veleitati ascunse, mascate abil cat timp se simtea protejat.Vrea sa-i molipsesca pe ceilalti de convingerile lui lasandu-se el insusi molipsit de alte convingeri incat la un moment dat confuzia e totala.

    RăspundețiȘtergere
  4. vanitatea si orgoliul nu sunt mereu de blamat;
    dar catunci cind alaturi de prostie adulmeca in haite, brrrr !!!!!!!!!!!!!!...

    RăspundețiȘtergere
  5. Noi trebuie sa ghicim cine e personajul? :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @ Daurel, bine zici- pe ici pe colo..
    Sa speram ca asta poate sa ne includa.

    RăspundețiȘtergere
  7. Maria, intr-o viata te intalnesti cu tot felul de situatii.
    Mi-as dori ca unele dintre cele traite sa nu se repete , nici macar dusmanilor mei.
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  8. Anamaria, iti inteleg reactia. O haita ramane haita..
    Zile frumoase iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ce bine seamana ciocoii noi intre ei!
    Au acelasi profil si se simt foarte bine in haita.
    N-as fi vrut sa fiu cetatean contemporan cu aceste personaje...
    Gina, fie ca balanta finala sa fie pozitiva si sa avem mai multe motive de bucurie!

    RăspundețiȘtergere
  10. Cred ca pana intr-un punct, orice om normal se poate recunoaste in descrierea ta Gina. Fiecare avem orgolii, avem nevoie sa ne fie recunoscuta valoarea, am muscat macar o data cand ne-am simtit incoltiti. Totul e sa vrem sa o si recunoastem si sa incercam sa invatam din greseli.
    Atunci cand devine un mod de viata insa, cred ca deja e vorba de patologie. Si ceea ce este greu in legatura cu ei, este ca traim impreuna si ne lovim de ei relativ frecvent...

    Numai bine si o seara cat mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Pescarus, cat de neputincioase ar fi vietatile, spirirtul de haita le transforma in fiare.

    Da, trebuie sa credem in forta binelui!

    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  12. Asa este, Ruxi, oameni suntem. Cu toate ale noastre.
    Spiritul de haita nu este caracteristic luptatorului. Celui care vrea sa-si demonstreze valoarea. Asa cred.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Gina,ce spui aici nu se potriveste decat unor oameni cum vedem in jurul nostru.
    Poate ca la fel suntem si noi?
    Un cantec de iarna,sper sa-ti placa.
    http://www.youtube.com/watch?v=84gnsj94qWs

    RăspundețiȘtergere
  14. Gabi, cum spuneam , nu suntem perfecti.
    Dar , de aici pana la spiritul de Iti multumesc pentru dar.
    O seara linistita iti doresc !

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.