duminică, 27 decembrie 2009
vecine, nu egale
In vizita la niste prieteni. Pe masuta din dreapta mea- multe ziare. Cum de multa vreme, ma rezum la o singura publicatie, pe care joi am ratat-o, imi arunc ochii pe intaiul ziar. Deschis la pagina 8. Uite ce am aflat: Inginera, 52 de ani, doresc angajare, de la muncitor necalificat, la operator PC, gestiune stocuri si inginer mecanica fina. Urmeaza telefonul. La un centimetru distanta: Salon de masaj erotic din Bucuresti- precizez ca ziarul este local- angajeaza fete( 18-35 de ani), pentru masaj, asiguram cazare, conditii de lux, venituri 2500E/luna. Urmeaza tf. Femeia. Eterna poveste?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Deci e simplu : de ce sa ne mai chinuim sa ne formam si sa ne facem o cariera intr-un anumit domeniu (tehnic, economic, pedagogic...)? Putem sa obtinem multi bani doar din ceea ce ne-a dat natura ! Asa vor gandi multe fete, nu?
RăspundețiȘtergereDa,din nefericire, cred ca asa gandesc.
RăspundețiȘtergereMai ales cele pe care mama natura le-a inzestrat , cum si-ar dori orice fata.
Nu este vorba despre un simplu fapt divers. Nu, este vorba despre o mare vinovatie care ne apartine tuturor. Poate ca, intr-o zi, peste ani, vom iesi din mocirla. Victimele vor ramane. Noapte buna!
RăspundețiȘtergereDa, cand am citit, am avut o stare de vinovatie. Si de inexplicabila durere.
RăspundețiȘtergereSocietatea este bolnava. Noi , toti, parca suntem amortiti. Ceva, ca o plaga , se tot intinde. Lucrurile si-au pierdut frumusetea, consistenta.
Nu stiu cum si cand s-ar putea reaseza adevaratele valori acolo unde le este locul.
Se tot vorbeste. Dincolo de vorbe- gol.
Multumesc pentru sinceritate.
O seara buna!
Nici nu stii pe cine sa deplangi mai mult: pe doamna de 52 de ani nevoita sa munceasca ceva sub pregatirea ei, sau pe fetele de 18 ani care isi incep astfel "cariera" in prostitutie. :(
RăspundețiȘtergereDa, Lilick, pentru ca fiecare situatie isi are dramatismul ei- doamna, dupa ani multi de carte si de munca, ar accepta umilinta pentru a supravietui; tinerele , ademenite de mirajul unei vieti usoare, luxoase, sunt tentate sa se vanda.
RăspundețiȘtergereSituatii disperate!Nu undeva, in filme.
Ci chiar langa noi.
Din pacate.
Din pacate, este o realitate ce-mi este mult prea cunoscuta... una pe care o traiesc si eu de-o vreme incoace. Cu toata gama de trairi aferente: tristete, revolta, deznadejde, fuga, lupta (cu morile de vant). La resemnare n-am ajuns inca...
RăspundețiȘtergereSe pare ca, pe an ce trece, singurul domeniu profitabil in tara asta devine cel al "serviciilor" (ce bine suna, nu? mai ales ca acopera o gama atat de larga...). Educatie, sanatate, arta, agricultura, industrie... toate astea devin incet-incet niste povesti frumoase. Iluzii in care am crezut odata si la care visam in continuare, ca sa putem evada din realitatea in care suntem fortati sa traim, aproape fara drept de apel...
Eu cred( nu chiar mereu) ca visele si speranta ne sunt de mare ajutor, Ruxi!
RăspundețiȘtergereCe ne-am face fara ele?