A tasnit fulgerator. Ca un miracol. Din fabuloasa catedrala a Malinilor ninsi bland . In basm de ursitoare. Bune si rele. S-a inaltat , in plina zi de iarna . 2 decembrie. 1935. A crescut ca un Fat- Frumos. In 21 de ani, cat sa umple mii de inimi. Cu dragoste. Sperante. Cu primele iubiri. A ars. In lupta cu inertia.Pana la capat. Intr-un alt decembrie, 22, in 1956, albatrosul ucis s-a asezat printre astri. In lumea lui. Invins de
"Pasarea cu clont de rubin/ S-a razbunat, iat-o, s-a razbunat./ Nu mai pot s-o mangai./ M-a strivit/ Pasarea cu clont de rubin./ Iar maine/ Puii pasarii cu clont de rubin/ Ciugulind prin tarana/ Vor gasi poate/ urmele poetului Nicolae Labis/ Care va ramane o amintire frumoasa..."
Cel mai frumos testament. Dedicat sieşi.
RăspundețiȘtergereAtat de tulburator- dictat ,in vorbe soptite , unui coleg, care i-a fost alaturi .
RăspundețiȘtergereIn ultimele clipe.
Cred ca a fost cel mai tragic sfarsit al unui poet.
Tulburător, într-adevăr... Un final care ne demonstrează şi că viaţa ia uneori decizii absurde...
RăspundețiȘtergereDincolo de frumusetea versurilor sale, traieste mitul.
RăspundețiȘtergereUn ziditor, al carui destin a fost curmat brutal.
A disparut trupul, dainuie spiritul.
Tulburator sfarsit si mult... mult prea devreme!
RăspundețiȘtergere"Şi totuşi, ceva mai lipseşte. Flămând,
Inima încă-mi mai bate, cerând.
Lipseşte o floare, neînflorită
Nici în somnu-mi adânc,
Nici în munca-mi grăbită."... scria cu putin inainte de accident :(
Draga Gina,ce frumos ai scris despre Nicolae Labis.E chiar poezie ceea ce ai scris.
RăspundețiȘtergereFelicitari.
O zi frumoasa!
Lotus, frumoasa completare. Trist sfarsit..Unic ziditor.
RăspundețiȘtergere"Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună;
Plinul pîntec asa îi cînta într-o noapte cu lună,
Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detună.
Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună.
Ea mai vedea cum în sa voi sălta împreună
Cu îndrăzneata fecioară-a pămîntului, brună,
Si-n goană nebună vedea de pe-atunci cum răsună
Tropotul lung si mereu al galopului meu.
Stiu eu, mama si-a zis că mă nasc într-o zodie bună,
Si că-s menit să înving vesnicii si genună
Dar nu stia de pe-atunci că-n mine-o să pună
Suflet prea grav si răsunet prea slab, că adună
Abur de vis si de boală ce-ar fi să răpună
Tropotul lung si mereu al galopului meu."Biografie
Multumesc frumos, Gabi!
RăspundețiȘtergereMa bucur sa ne amintim impreuna de magia trecerii lui in timp!
O zi frumoasa!
Un poet care intregeste seria poetilor morti mult prea devreme, dar a caror opera VA TRAI CAT NEAMUL ROMANESC.Regret absenta lui din manualele scolare, cand isi fac loc acolo nume care foarte repde vor fi uitate.Mie Moartea caprioarei mi se pare demna de orice mare literatura.Pacat de acest destin frant nedrept de fraged...
RăspundețiȘtergereDa, Maria, ai dreptate!
RăspundețiȘtergereElevii afla , din pacate, prea putin din marea literatura.
In manualele vechi, marele poem'Moartea caprioarei" era la loc de frunte.
In unul dintre manualele alternative a fost inclusa o poezioara "Mama". O mica bijuterie lirica.
O seara frumoasa!