duminică, 6 decembrie 2009
incertitudini
Am asezat botinele. In locul unde isi puneau , cu ani in urma, copiii ghetutele. N-am stat la panda.Am vrut sa ma mint frumos, cum scria cineva . Am privit noaptea prin perdele. Straina, in zvon de ramuri uscate. In soapte nerostite. Asteptam o floare albastra. Adevarata. Am primit o metafora. Departarile ating poezia. Atatea drumuri. Atatea intamplari. Toate intr-o viata. In vieti separate. In spatiu . In timp. Poate chiar in ganduri.Mosul nu face politica. Asa ca m-am dus fara vreo asteptare. Am cautat padurea. Am gasit-o mareata, in tristetea ei la inceput de iarna. Doar oamenii o uratesc. Doi tiganusi loveau , obsesiv, petarde. Ranjind. Si-au inceput sarbatorile. In pocnete. Asurzitoare. Nimic copilaresc. Nimeni n-a indraznit sa-i certe.Pe scari , hartii, resturi de tigari, dale scoase brutal. Sa se schimbe ceva de maine? Nu cred. Poate gresesc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Deci asta era povestea pentru copiii mari... Sau gresesc?
RăspundețiȘtergereNici eu nu cred sa se schimbe ceva de maine. Caci dincolo de politica, raman oamenii. Si mentalitatile lor. Si asteptarile lor. Mereu de la ceilalti si mai putin de la ei insisi... Ele nu se schimba peste noapte. Nu se schimba nici pentru ca luna asta vine Mosu'. Chiar de doua ori.
Va trece si luna decembrie, vom uita "sa fim buni si generosi" si, poate, la un moment dat ne vom trezi si vom privi caruta la care trebuie sa tragem cu totii pentru a iesi din noroiul in care ne-am impotmolit in drum...
Frumos ar fi ca "Mos Craciun" sa ne aduca ceea ce "Mos Niculae" se pare ca n-a gasit: un plus de luciditate.
Da, Ruxi, asta este povestea pentru copiii mari. Aseara o aveam altfel in minte.
RăspundețiȘtergereDe dimineata, am simtit lucrurile cum le-am scris. Asta are legatura cu sperantele mele. Cu ceea ce vad in jurul meu.
Ne pricepem la intors cuvintele, pe toate partile, ca vorba ceea , romanu' s-a nascut poet'. La ce nu ne pricepem noi, ca natiune? la a ne tine cuvantul.
La noi minunile sunt doar metafore.
Oricate cuvinte am spune, educatia sau mai precis -lipsa ei- se vede cu ochiul liber. Nu ne-o poate schimba cineva din afara. Suntem raspunzatori pentru tot ce facem. Pentru cum arata casa noastra, strada noastra, cartierul nostru, tara noastra.
Poate gresesc.
O seara buna!
06 decembrie 2009 20:44
Trimiteţi un comentariu
Linkuri de întoarcere către
Intr-adevar suntem raspunzatori pentru ceea ce facem. Ne place s-o admitem insa, numai atunci cand e de bine, sau cand "dam" bine.
RăspundețiȘtergereCand la final "ne da cu minus", suntem ca-n fotbal: fie ceilalti au fost mai motivati decat noi, fie conditiile meteo (in general exterioare) au fost nefavorabile... :(
Noapte buna!
Eu ma refer la acele probleme , care tin de educatie. Educatia este individuala, chiar daca se face si colectiv.
RăspundețiȘtergereGeneralitatile, in acest domeniu, nu sunt relevante.
Ca si comportamentul.
O noapte buna!
Tot la educatie ma gandesc si eu cand spun ceea ce spun (chiar daca forma de exprimare lasa loc si de alte intelesuri), sau mai degraba la lipsa ei daca este sa fac referire la ceea ce vad in jurul meu... Comportamentele pot fi reactive sau pot fi urmarea unor atitudini adoptate in urma judecatii logice, lucide si bine cumpanite. Ceea ce tot de educatie sau de educare tine. De acea educare individuala, in sens de crestere si nu de imitare fara discernamant.
RăspundețiȘtergereCred ca educatia nu poate exista in lipsa unor valori fundamentale, sau in lipsa unor dascali (si folosesc cuvantul in sens larg) pe care sa-i resimtim ca valorosi si, ca urmare, sa poata fi exemple bune de urmat.
Si am senzatia ca-n mare masura, valorile astea fundamentale le-am pierdut sau le-am ratacit undeva pe drum.
Nu stiu cat de coerent suna ceea ce am spus in final... ii am in minte pe tiganusii despre care vorbesti mai sus (desi nu e doar cazul etniei lor). Ma intreb pe de o parte cine sa le fie exemplu valoros de urmat - in familie, in grupul in care traiesc in primul rand, caci de acolo incepe totul. Si pe de alta parte, ma intreb si de ce nimeni nu indrazneste sa-i certe? Ori sa le spuna ceva. In fond, si asta ar face parte tot dintr-un posibil proces de invatare.
Nu stiu ce sa zic... Asa ca ma opresc aici ca sa nu bat campii mai mult decat e cazul. :)
Nu bati campii de loc, Ruxi!
RăspundețiȘtergereCred ca traim sub impresia puternica a ultimelor intamplari nationale.
Oricat de mult ne-am bate mintea, capul, sufletul, lucrurile merg in matca lor.
Trebuie sa ne asumam faptul ca suntem romani. Ca traim in Romania. Asa cum este ea.
Dincolo de toate acestea, intamplarea isi are rolul ei.
O zi buna!
Poate chiar noi gresim cand toleram langa noi incalcarea dreptului la liniste si puritate macar intr-o padure.I-ai sanctionat prin faptul ca ai scris despre ei si despre fapta lor.Ar fi trebuit sa fie sanctionati si altfel de catre societate.Cat despre botine, daca eram pe aproape iti asezam in ele o poveste.Metafore tu nu duci lipsa de ele:textele tale sunt niste metafore de la un capat la altul...
RăspundețiȘtergereNu se va schimba nimic. Dar să sperăm că Moşul va rămâne apolitic...
RăspundețiȘtergereMaria, problema sanctionarii greselilor celor certati cu bunul-simt este complexa. De obicei, intervin. Daca simt ca pot indrepta ceva.
RăspundețiȘtergereStiu ca s-a dat o lege- nu se vand pocnitori copiilor.
Nu se folosesc inainte de Craciun.
Daca , deja exista, s-a incalcat legea. Din mai multe colturi- vanzatori, parinti, profesori, copii.
Cate sanciuni sa se aplice?
Cei doi pusti erau in grija unei gasti- indivizi certati cu disciplina- tineri, cu tigari, sticle de bere. 6 la numar.
Poti interveni ca persoana?
Asta este durerea mea- educatia. Nu a lui X, Y. A societatii.
Iti multumesc pentru lectura. Si pentru atentie!
O zi frumoasa!
Mi-ar placea si mie acelasi lucru, Cris!
RăspundețiȘtergereO zi buna!
"Am primit o metafora" - norocosi sunt cei care stiu sa se bucure de acest dar !
RăspundețiȘtergereLeo, sigur, viata isi are partea ei de frumusete!
RăspundețiȘtergereNevazuta!
Simtita. Cu ochii sufletului!
O noapte frumoasa!
Urasc pocnitorile!
RăspundețiȘtergereAi dreptate, Anielle!!
RăspundețiȘtergereSunt inspaimantatoare!
Delicventii au fost inca de pe vremea comunistilor oamenii de nadejde a militiei/politiei, ai puterii: informatori, martori mincinosi, cetateni indignati, alegatori ascultatori...
RăspundețiȘtergere@ daurel,
RăspundețiȘtergeredureros!
Atat de dureros, incat ma trec fiori.
Nu vad solutii, cata vreme interventia poate costa chiar viata. In imprejurari, aparent, inofensive.