duminică, 13 decembrie 2009

in dulce stil








Deunazi , pe’ cultural’, am vazut un interviu cu Johnny Raducanu , mare iubitor de Nichita. A primit intrebarea- ce ar fi facut poetul in aceste zile , atat de negre- intrebarea se referea la situatia politica. Raspunsul a venit imediat, fara tagada- ar fi murit. Tanara a facut ochii mari. Si el a completat- ar fi gasit o cale sa moara.
Cantec , de Nichita Stanescu


Tu ai un fel de paradis al tau/
in care nu se spun cuvinte./
Uneori se misca dintr-un brat/
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat/
spre o lumina venind dintr-o parte/
cu mult galben in ea si multa lene,/
cu trambuline pentru saritorii in moarte./
Tu ai un fel al tau senin/
de-a ridica orasele ca norii,/
si de-a muta secundele mereu/
pe marginea de Sud, a orei,/
cand cerul devine nou si rece/
si harta serii fara margini/,
si-abia mai pot ramane-n viata/
mai respirand, cu ochii lungi, imagini./

10 comentarii:

  1. Nu regret decât că timpul nu a fost mult mai darnic cu Nichita...

    RăspundețiȘtergere
  2. Artistii mor intotdeauna incet, dar sigur! Sufletul atins de calamitatile naturii umane e mort de multe ori de mult timp, insa de aici se naste valoarea artistului. Prin poezie, prin operele lui, prin arta pe care o lasa celorlalti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anchkiy, cred ca in cazul lui Nichita, moartea a dat doar tarcol.I s-au rupt coltii.
    El este Ampfion constructorul.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai dreptate, Gina albastra, Nichita a rupt coltii mortii !!!
    Eu nu cred ce spunea Jonny Raducanu, nu cred ca Nichita ar fi murit daca ar fi trait in zilele de azi. Daca n-a murit el atunci decat de indiferenta fata de moarte, de ce ar fi murit azi? Poate de batranete, sau dintr-un accident....
    Nichita n-a murit dara, el s-a mutat intr-o stea, si ne-a dus inimile noastre acolo, cu el, asa cum Micul Print ar fi dus pe steaua lui floarea aceea daca ar fi putut.
    Nichita e cu mine in fiecare zi pe steaua mea !!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nichita ne-a vrajit, fortunanoua!
    Asa simt! Chiar cand ii (re)citesc poeme greu de patruns. Este un altfel de poezie. Deopotriva a sufletului si a mintii. O filozofie a nepatrunsului.
    Ma bucur ca , macar, de zilele lui ne adunam sa-i deslusim gandurile.
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Exista mai multe feluri de Nichita:unul care le place adolescentilor, altul dascalilor ca le da voie sa intrepreteze orice si oricat, fara limita, un Nichita al cititorului neinitiat dar care il simte poate mai mult decat cineva superinstruit si un Nichita al meu...Pe acesta il port langa inima si nu obosesc sa0i ascult chemarile...

    RăspundețiȘtergere
  7. Afirmatia lui Johnny Raducanu imi aminteste de ceva ce-a spus Mihaela Mihai intr-un interviu acordat dupa moartea lui Florin Bogardo: si anume ca dupa revolutie, n-a mai putut sa se adapteze la noua lume din jurul sau si s-a autoexilat in casa pana la sfarsit. Era prea urat totul...
    Poate ca Johnny Raducanu are dreptate. Sau poate ca nu. Versul lui Nichita "Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra" imi pare emblematic pentru o astfel de concluzie.
    Ce-ar fi facut el in aceste vremuri nu cred ca poate sti nici unul dintre noi si poate ca nici nu e important. Important e sa pretuim ce ne-a daruit el tuturor si felul in care il purtam in suflet fiecare.
    Frumos spuneai chiar tu, Gina, ca-ti place Nichita "in toate felurile lui".
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  8. Intr-un fel , am fost socata de raspuns, Ruxi.
    Mai tare m-a ' lovit' , sa-i zic lipsa de logica a unor intrebari puse de persoane care sunt, vrem nu vrem , lideri de opinie. De unde sa stii ce-ar fi facut cineva, fie acel cineva chiar o voce atat de extraordinara cum a fost aceea a lui Nichita?
    Si daca am fi stiut, ce si cat s-ar fi schimbat in cotidian?
    Poetul este dincolo de toate!!!
    Multumesc mult pentru tot ce ai spus!!!

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.