duminică, 13 decembrie 2009
in dulce stil
Deunazi , pe’ cultural’, am vazut un interviu cu Johnny Raducanu , mare iubitor de Nichita. A primit intrebarea- ce ar fi facut poetul in aceste zile , atat de negre- intrebarea se referea la situatia politica. Raspunsul a venit imediat, fara tagada- ar fi murit. Tanara a facut ochii mari. Si el a completat- ar fi gasit o cale sa moara.
Cantec , de Nichita Stanescu
Tu ai un fel de paradis al tau/
in care nu se spun cuvinte./
Uneori se misca dintr-un brat/
si cateva frunze iti cad inainte.
Cu ovalul fetei se sta inclinat/
spre o lumina venind dintr-o parte/
cu mult galben in ea si multa lene,/
cu trambuline pentru saritorii in moarte./
Tu ai un fel al tau senin/
de-a ridica orasele ca norii,/
si de-a muta secundele mereu/
pe marginea de Sud, a orei,/
cand cerul devine nou si rece/
si harta serii fara margini/,
si-abia mai pot ramane-n viata/
mai respirand, cu ochii lungi, imagini./
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nu regret decât că timpul nu a fost mult mai darnic cu Nichita...
RăspundețiȘtergereArtistii mor intotdeauna incet, dar sigur! Sufletul atins de calamitatile naturii umane e mort de multe ori de mult timp, insa de aici se naste valoarea artistului. Prin poezie, prin operele lui, prin arta pe care o lasa celorlalti.
RăspundețiȘtergereCu el , timpul n-a mai avut rabdare.
RăspundețiȘtergereAnchkiy, cred ca in cazul lui Nichita, moartea a dat doar tarcol.I s-au rupt coltii.
RăspundețiȘtergereEl este Ampfion constructorul.
Ai dreptate, Gina albastra, Nichita a rupt coltii mortii !!!
RăspundețiȘtergereEu nu cred ce spunea Jonny Raducanu, nu cred ca Nichita ar fi murit daca ar fi trait in zilele de azi. Daca n-a murit el atunci decat de indiferenta fata de moarte, de ce ar fi murit azi? Poate de batranete, sau dintr-un accident....
Nichita n-a murit dara, el s-a mutat intr-o stea, si ne-a dus inimile noastre acolo, cu el, asa cum Micul Print ar fi dus pe steaua lui floarea aceea daca ar fi putut.
Nichita e cu mine in fiecare zi pe steaua mea !!!
Nichita ne-a vrajit, fortunanoua!
RăspundețiȘtergereAsa simt! Chiar cand ii (re)citesc poeme greu de patruns. Este un altfel de poezie. Deopotriva a sufletului si a mintii. O filozofie a nepatrunsului.
Ma bucur ca , macar, de zilele lui ne adunam sa-i deslusim gandurile.
O seara frumoasa!
Exista mai multe feluri de Nichita:unul care le place adolescentilor, altul dascalilor ca le da voie sa intrepreteze orice si oricat, fara limita, un Nichita al cititorului neinitiat dar care il simte poate mai mult decat cineva superinstruit si un Nichita al meu...Pe acesta il port langa inima si nu obosesc sa0i ascult chemarile...
RăspundețiȘtergereMie imi place Nichita .
RăspundețiȘtergereIn toate felurile lui.
Afirmatia lui Johnny Raducanu imi aminteste de ceva ce-a spus Mihaela Mihai intr-un interviu acordat dupa moartea lui Florin Bogardo: si anume ca dupa revolutie, n-a mai putut sa se adapteze la noua lume din jurul sau si s-a autoexilat in casa pana la sfarsit. Era prea urat totul...
RăspundețiȘtergerePoate ca Johnny Raducanu are dreptate. Sau poate ca nu. Versul lui Nichita "Tristetea mea aude nenascutii caini pe nenascutii oameni cum ii latra" imi pare emblematic pentru o astfel de concluzie.
Ce-ar fi facut el in aceste vremuri nu cred ca poate sti nici unul dintre noi si poate ca nici nu e important. Important e sa pretuim ce ne-a daruit el tuturor si felul in care il purtam in suflet fiecare.
Frumos spuneai chiar tu, Gina, ca-ti place Nichita "in toate felurile lui".
Numai bine!
Intr-un fel , am fost socata de raspuns, Ruxi.
RăspundețiȘtergereMai tare m-a ' lovit' , sa-i zic lipsa de logica a unor intrebari puse de persoane care sunt, vrem nu vrem , lideri de opinie. De unde sa stii ce-ar fi facut cineva, fie acel cineva chiar o voce atat de extraordinara cum a fost aceea a lui Nichita?
Si daca am fi stiut, ce si cat s-ar fi schimbat in cotidian?
Poetul este dincolo de toate!!!
Multumesc mult pentru tot ce ai spus!!!