joi, 4 martie 2010

un (alt)fel de

alfabet. A crescut 13 copii. Da, 13. Cativa , titrati. Ceilalti, pe la casele lor. Toti, oameni seriosi. Cu familii. In tara . Sau in alte colturi ale lumii. Un reporter, dornic de 'senzatii tari'- astia nu-si mai curata noroiul de pe bocanci, de cand si-i cumpara pana se rup- o intreaba cate martisoare a primit. De la copiii ei. N-a plans, nu s-a vaitat, n-a invinuit pe nimeni. Fiecaruia i-a gasit scuze.Ii iubeste? vine intrebarea tanarului. Sigur ca-i iubeste. Cu sufletul ei de mama. Ca doar de asta le-a dat viata. A primit un telefon. Cu aroma de capsuni. Din Spania. Ascultand-o pe femeia asta, m-am linistit. Nu conteaza distantele. Nici cat de libere sau de asaltate sunt liniile telefonice. Altceva conteaza. Care nu se invata. Nici acasa, nici la cea mai inalta scoala. Se simte. Este . Daca nu , s-a ratacit pe undeva.

p.s. Daca aveti putin timp, recititi' MAMA' , de Vasile Militaru//A venit aseară mama, din sătucu-i de departe,/Să mai vadă pe fecioru-i, astăzi “domn cu multă carte”!/A bătut sfios la uşă, grabnic i-am ieşit în prag;/Ni s-a umezit privirea de iubire şi de drag;/Sărutându-i mâna dreaptă, ea m-a strâns la piept, duioasă,/Şi-ntreband-o câte toate, am intrat apoi în casă./Înăuntrul casei mele, -câtă brumă-am adunat,/Dă prilej bietei bătrâne să se creadă-ntr-un palat:/Nu-ndrăzneşte nici să intre, cu opincile-n picioare,/Şi cu multă grijă calcă doar pe-alături de covoare./Eu o-ndemn să nu ia seama şi să calce drept, în lege,/Că doar e la fii-su-n casă, nu e-n casa vreunui rege,/Şi de-abia o fac să şadă pe-un divan cu scoarţa nouă…/-”Mi-era dor de tine, maică…Ţi-am adus vreo zece ouă,/Niţel unt, iar colea-n traistă nişte nuci, vreo două sute…”/Şi, cu ochii plini de lacrimi, prinde iar să mă sărute:/-”Poate mor, că sunt batrână şi-a prins dorul să mă-ndrume/Să mai văd o dată, maică, ce mi-e azi mai drag pe lume!/Caierul mi-i pe sfârşite…mâine poate-şi curmă firul/Şi-ntre patru blăni de scânduri să mă cheme cimitirul…/Jale mi-e de voi, mămucă, dar visez, chiar şi deşteaptă,/
Cum, pe-o margine de groapă, /bietul taică-tu m-aşteaptă…/Tu, odorul mamii, în urmă să te-aduni cu fraţii-acasă/Şi să-mparţi agoniseala de pe urma lui rămasă:/Lui Codin să-i dai pământul de la moară şi cu via;/Vaca şi-un pogon de luncă, maică, să le ia Maria;/Lui Mitruş să-i dai zăvoiul de răchiţi dintre pâraie;/Carul, boii şi cu plugul să le dai lui Nicolae,/Iară tu, ca mai cu stare decât fraţii zişi pe nume,/Să iei casa-n care ţie ţi-a fost dat să vii pe lume…/Când şi când, în miezul verii sau de Paşti, să vadă satul/Cum îmi vine ca-n toţii anii, la căsuţa mea baiatul/Şi-având tihnă şi odihnă, la venire sau plecare,/S-aprinzi şi la groapa maichii câte-un pai de lumânare!…/A tăcut apoi bătrâna şi-a plâns mult, cu lacrimi grele,/Ce curgându-i lin în poală, se-ntâlneau cu ale mele... /

18 comentarii:

  1. Mărturisesc că nu mai recitisem poezia asta de multă vreme... Superbă!

    RăspundețiȘtergere
  2. imi fusese dor de poezia asta!
    iar mama iubeste neconditionat! Nici un martisor din lume nu-i va schimba dragostea pentru copii ei!

    RăspundețiȘtergere
  3. Poezia aceasta e foarte emotionanata.daca-mi amintesc bine,cred ca Tudor Gheorghe sau alt artist a facut un cantec cu aceste versuri.
    Voi cauta pe net,poate gasesc.
    Iti multumesc,Gina pentru poezie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai,Gina,dau un banut daca-mi spui cine canta romanta pe aceste versuri.Am fredonat-o ,aici, in fata calculatorului,si m-au napadit amintirile...

    RăspundețiȘtergere
  5. Cris,
    Si eu cred ca este unul dintre cele mai frumoase poeme romanesti, despre si pentru mama

    RăspundețiȘtergere
  6. Sergiu, ma bucur ca am facut o alegere buna pentru zilele de martisor!

    RăspundețiȘtergere
  7. Orry, daca ai inteles, ca fiica , necnditionarea iubirii mamei, vei fi o mama adevarata!
    O seara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  8. Gabita, daca te-am emotionat, nu este chiar rau, asa-i?

    Da, versurile au fost puse pe note. Se canta ca romanta.
    Pana la ora asta , poate ca ai ascultat-o, deja.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  9. Angi, din cate imi amintesc, cu niste ani in urma, pe cand traia regretatul Alexandru Bocanet, o doctorita, participanta la un concurs- dialog la distanta , a cantat-o . O auzeam pentru prima oara.
    Stiu ca o canta Nicolae Furdui-- Iancu.
    Caua pe http://www.trlului.ro/

    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Pentru ca esti o draguta si te deranjezi atat pentru mine,nu-ti dau banutul promis,ci o floare/soare.
    Hai la mine,ca te asteapta!
    O seara linistita!

    RăspundețiȘtergere
  11. Gata, gata, Angi!

    Desi a plouat, n-am putut lipsi de la ultima seara dedicata lui Chopin. Si n-am gresit. Dimpotriva.
    A fost o seara absolut superba. Daca ai posibilitatea , trebuie sa - l asculti, sa-l vezi pe omul despre care am scris cateva vorbe. Am scris cateva in notita.
    Ai ghicit? Nu doar eu, cred ca toate femeile din sala s-au indragostit de vrajitorul clapelor!

    O seara frumoasa!
    p.s. De asta am intarziat . Vin acum!

    RăspundețiȘtergere
  12. Si eu am fredonat-o acum;... si de multe ori in ultimii 50 de ani...Am verificat: Angi este din judetul Bihor, vecin cu Satmarul...

    RăspundețiȘtergere
  13. @Daurel,

    Este tarziu, nu prea pot sa dorm, o fi de vina Chopin, o fi de de vina pianul, ploaia sau cine mai stie?
    Am ascultat si eu, inca odata romanta. Cred ca avem in suflete dorul de mama. De asta ascultam . Si poate ca tot din cauza asta nu vine nici somnul.


    O noapte buna!


    Da, Angi este tot de-a voastra..cum va adunati!!

    RăspundețiȘtergere
  14. O mai lungesc...Cantam romanta in studentie, cam fara sentiment; am intuit-o cand venea soacra de la Alba Iulia la Bucuresti; venea cu de toate, inclusiv cu dorinte testamentare... Acum, cand demult nu mai sunt nici mama, nici soacra, chiar ma emotioneaza...Mult adevar si frumos zice poetul Militaru (voi cauta cine a fost Omul). Este amintit in literatura scolara?

    RăspundețiȘtergere
  15. @ Daurel, scuze pentru intarziere- a cazut netul. Nu sta nici acum in capul oaselor.

    Nu se studiaza Omul in scoala. Nu are loc de altii.Ramane inca valabila vorba veche despre placinte..


    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  16. Superba poezie! Am citit-o acum pentru prima oara si m-a emotionat foarte mult. Atat de tare ii poti simti, parca, prezenta! Usoara si tacuta, ca o pana asezata usor de vant in pervaz... Mirosind a haine curate, a sapun si a drum. Cu mainile uscate si batatorite de munca impreunate in poala, cu ochii inlacrimati.

    Nu am auzit nici romanta (o voi cauta cu siguranta), insa are Victor Socaciu o melodie care m-a impresionat la fel de mult. Poate ca o stii, se numeste "Tata si caii" (http://www.trilulilu.ro/celllfish/ce4f3a2ba7b425)

    Duminica frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  17. Ruxi, ai scris un adevarat poem!
    Asa este Mama! Ca o icoana- usoara si curata!
    Poezia ma emotioneaza de fiecare data! Acum ma emotioneaza si vorbele tale!

    Imediat caut romanta de care vorbesti!

    O zi frumoasa iti doresc!

    RăspundețiȘtergere