marți, 8 iunie 2010

remember


Multa vreme, adica atat cat elevii mai mici au avut pentru acasa de scris teme, postarea mea cea mai solicitata a fost propozitii-independente, din iulie 2009. Bineinteles ca nu prea avea legatura cu ceea ce cautau ei- propozitii gata facute.
Zilele trecute , Daurel observa ca il tot solicita elevii care tocmai isi incheie cursurile gimnaziale sau liceul. Cautau discursuri, bineinteles, gata scrise.
Ieri si alaltaieri s-au mutat la mine .
Am scris , in 2009 , despre doi dintre profesorii mei-despre unul pentru ca a insemnat atat de mult pentru mine, incat am ales sa devin profesoara de limba romana, desi am terminat sectia real a unui liceu teoretic. Despre celalalt profesor- diriginte, am scris , pentru ca , prin felul lui rigid si special, m-a determinat sa invat chimie , de frica. Dar, dupa ce am ' incasat doi de 3 in aceeasi saptamana, am invatat atat de bine, ca as fi putut intra, fara probleme , la facultate.
Nu stiu daca musafirii mei, cautatorii de discursuri, au gasit ce le trebuia in postul cu multa recunostinta. 13 septembrie 2009//

A inceput scoala. Sub semnul incertitudinii.
Din noianul de imagini pe care le port in suflet, se desprinde figura intaiului meu profesor de limba romana, domnul Fulga.
Amintindu-mi-l, il asociez , involuntar, cu caietele mele de notite, niste maculatoare fosnitoare , cu foaie galbuie, aspra . Scrisul, pe tabla si in caiete, trebuia sa fie impecabil. Titlul era marcat printr-o subliniere speciala , pe care, mai tarziu, le-am cerut elevilor mei s-o respecte. Acorda mare atentie memorarii textelor frumoase ; stiu si acum fragmente mari din "Scrisoarea III","Amintiri din copilarie”,"Ardealul". Rostirea clara, limpede , a textului, isi avea partea ei de frumusete.
La vremea aceea, nu stiam ce inseamna sa ai un dascal adevarat. Nici ca eu insami voi fi profesoara de limba roamna. Poate ca simteam doar , in marea mea admiratie pentru profesor. Era singurul din zona aceea care terminase Facultate de Litere si Filozofie.
Inalt , imbracat totdeauna ireprosabil, desi venea la scoala , adesea, cu o motoreta visinie "Simpson", impunea respect tuturor , parinti , colegi.
Am pastrat multi ani caietul de teze din clasa a V-a. Cand, nu stiu din ce cauza , nu l-am mai gasit, am suferit. Ca dupa un dar nepretuit. Erau subliniate cu creion rosu doua sintagme.
Retin ca am avut si o greseala de scriere, care nu s-a mai repetat vreodata incepe ai, in loc de incepe a-i.
La sfarsitul tezei , domnul profesor a adaugat: Desi lucrarea nu este lipsita de unele greseli de exprimare si de scriere , este foarte buna. Ea anunta pe viitorul intelectual. Daca vei munci mult si fara intreruperi , vei cuceri cetatea stiintei.
N-am schimbat niciun cuvant din vorbele dumnealui , pentru ca n-am uitat nimic din ce era scris pe teza mea. M-am intrebat , adesea- ce voi fi scris cu mintea mea de atunci, incat sa-l fi impresionat , sa-mi scrie atat de frumos? N-am cucerit cetatea stiintei, dar mi-am facut meseria cu daruire si dragoste.
Vremea fuge ca nebuna...36 de ani de munca. Nu doar la catedra. Cu copiii. Alaturi de ei. Printre ei. Au fost multi , sunt putini, deja tin de trecut. Necrutator este timpul!
Domnul Fulga isi odihneste pasiunea sub o tufa de liliac, nu foarte departe de scoala, unde am invatat.//Si , pentru ca este saptamana in care elevii isi amintesc de dascalii lor, las amintirile sa se astearna...


babacu//iunie 2009//Nu radea niciodata .
Chelia si fata rosie , rotunda , pe care spanzurau ochelarii cu o rama groasa, cafenie , il faceau mai de temut decat atitudinea . Ochii mici , cenusii ne tineau atent sub observatie , astfel ca in clasa nu se auzea nicio soapta. Adresandu-ni-se, asta se intampla de cate ori chema la lectie cate doi sau trei elevi, epuiza intreg campul lexical al preocuparilor noastre de popor mioritic" berbeci", "oi", "ciobani"," la pascut" , "miei".
Daca nu folosea creta , cu care in timpul unei ore de curs umplea de doua-trei ori tabla , se misca incoace si incolo, tinandu-si mainile la spate, calcand apasat cu galosii care ii protejau pantofii.
Dupa primul trimestru, chimia devenise spaima tuturor elevilor de la clasele de real unde preda . Cine promova la el era un om fericit . Nu exista lectie de zi , asa ca- aldehide, cetone, benzen, hidrocarburi, trinitroglicerina- erau teme de care nu aveai cum sa scapi nici in visele tale de adolescent indragostit .
Notele primite cel mai des erau cele de 2, unii , mai norocosi, se puteau lauda cu nota 6 , daca stiau teoria perfect si nu puteau rezolva problema data . Cativa alesi ai sortii erau rasplatiti cu 9. Ei stiau tot.
Pana la sfarsitul anului scolar, toti stiam aproape intreg manualul , la orice ora, din zi sau din noapte, am fi fost intrebati.
La bacalaureat ne-am ales chimia ca proba de examen , iar notele au fost cele mai bune.
Doi ani ne-a fost diriginte. Nu-mi amintesc sa ne fi intrebat vreodata ce vrem sa devenim ori sa-si fi dorit sa afle cate ceva despre noi , despre gandurile si sperantele noastre.
La banchetul de absolvire, l-am vazut razand prima oara , cand un coleg talentat si rebel, astazi medic bucurestean serios, a compus o epigrama despre Ali-Baba si cei 40 de hoti .

Nu l-am revazut de atunci niciodata ; niciunul dintre colegi nu l-a mai intalnit vreodata. .
M-am gandit de multe ori la orele noastre de chimie din laboratorul mirosind a tot felul de solutii si de substante . Un fel de duiosie , amestecata cu un respect , de care n-as fi putut pomeni in anii de scoala , a inlocuit frica pe care o simteam cand trebuia sa ies la tabla .
Stiu si astazi cateva formule din chimia organica si anorganica ; deseori am rezolvat , cu fiii mei sau cu elevii carora le-am devenit diriginta, cand se plangeau de chimie, de-a lungul anilor, probleme , desi specialitatea mea este una care nu i-ar fi placut nicicum fostului meu profesor.
Timpul rabdator a facut din figura aceea inspaimantatoare un batranel , pe care il asociez , zambind , ori de cate ori imi vine in minte, cu porecla pe care i-am dat-o noi in anii de liceu .

p.s ati avut vreun babacu'?Si ca sa va faceti o idee, Ali-Baba (babacu') este pe randul al doilea; ii recunoasteti ochelarii. Ramane s-o identificati pe subsemnata.








31 de comentarii:

  1. Ce amintiri frumoase,Gina!
    Ce ne-am face fara modele?
    Sincer,cand eram mica,si-mi doream deja sa ajung invatatoare,mi-am propus sa fiu ca d-na inv. de la sectia maghiara,plina de imaginatie,voiosie,placuta,iar serbarile sa fie serbari.Asa gandeam atunci cu mintea mea de copil de 8/9 ani,iar acum zambesc de fiecare data cand imi propun sa fac ceva cu elevii mei,fiindca stiu ca trebuie sa adaug acea stralucire momentului ca in timp sa-si aduca aminte cu placere:))

    In liceu,unii profesori mi-au ramas in minte ca adevarati dascali,de la care am incercat sa copie ce credeam ca mi se potriveste,iar altii mi-au aratat cum nu trebuie sa fiu...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu ca am cam intarziat,dar primeste din toata inima urarea de:
    LA MULTI ANI ,GINA!!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Gina,
    L-ai descris f.bine pe "babacu"..Acum cind au trecut atitia ani ,desigur ca ne amuzam , privim cu nostalgie si povestim totul ca pe o aventura .
    Prof.Craciuc ,a fost ptru mine un cosmar ..Eu nu am invatat chimia de la el ,tocmai ptru ca refuzam sa invat de frica. Recunoaste ca, acum, cind ai la activ 36 de ani de munca la catedra, ti-ai dat seama ca a avut cel mai defectuos stil de a preda ..Nu era un model de pedagog ; nu respecta nici o norma si principiu didactic .. Incepind cu intrarea la clasa, cind abia ce iesea prof.de la ora anterioara ,predarea lectiilor in stil pompieristic (cinci ore de predare ,fara ascultare )apoi ,zdranc ,o lucrare cu zece subiecte de teorie si trei probleme ,care numai sa le citesti iti trebuia vreun sfert de ora ..Apoi, notele, cite 7-8 pe trimestru .. Era un calvar, nu numai ptru elevi,dar si ptru diriginti si directorul scolii, care trebuiau sa raporteze scorul de promovabilitate .. Am scapat fara nici o corigenta ,dar nu am invatat chimia de la el..
    Ciudat este ca am facut doi ani de chimie la facultate, plus biochime, pe care ,e adevarat ,le-am prins repede .. Este posibil sa fi ramas , acolo ,in subconstient, ceva. Si totusi ,exista un paradox : Eu ( nu tu) am predat chimia la sc.generala ,apoi, timp de cinci ani am predat biochimia la o scoala postliceala sanitara.. Ce zici ? Nu este un paradox ?
    Am si o intimplare ,plina de umor ,dar cu rezultate excelente ,referitoare la cum am evitat o corigenta la chimie ,in ultimul an de liceu.. Dar, asta o voi spune la intilnirea de 45 de ani .Te asigur ca este inedita, si la timpul acela si la exigenta lui, pare incredibila .. Asa-i ca esti curioasa ? Paa!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai Gina, ce amintiri frumoase!

    Eu am avut un "babac", preda cunostinte sociale, eu am facut liceul pe vremea lui Ceasca, am terminat in '89. Era teribil, i se spunea Leul si el stia asta, asa se prezenta in fiecare an...din pacate a murit la inceputul clasei(mele) a 10-a si nu am prins decat un an si putin cu el...Cea mai grozava fraza a lui era, cand dupa ascultarea orala tuna: "Document!" asta insemnand sa citim un fragment din Congres, Conferinta...ce o fi, la subiectul orei. Mereu trebuia sa avem "documentul' cu noi la ora si daca nu il aveai, nici nu merita sa intri in clasa. lasa repetenti, era un teribil. Eu nu m-am bucurat ca a murit, dar m-am bucurat ca nu am facut mai mult cu el, muream de frica la orele lui si nu intelegeam nimic din materia aceea inutila...

    RăspundețiȘtergere
  5. "Babacul" nostru s-a numit Căşeru şi era profesor de anatomie. Pentru că n-am ştiut că cel mai lung muşchi din corp este "muşchiul croitor", mi-a croit singura nota 2 din viata mea.
    Ştiu şi-acum toţi muşchii şi toate inserţiile lor :D

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu am avut doua babace.
    Prima in clasa a 8 a... Chimie. In fiecare ora dadeam lucrare de control din primele elemente din tabel.
    A doua, era mica, ciufulita, peltica si preda fizica, Agera ca o adolescenta. O babuta simpatica care obisnuia sa puna multe note de 3.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acum,ii inteleg; atunci mi se pareau toti profesorii supradotati...Apoi am aflat ca inafara manualelor exista si alte carti si enciclopedii...Si enciclopedisti...

    RăspundețiȘtergere
  8. Frumos omagiu profesorilor nostri - si eu am avut astfel de profesori.

    Am citit recent pe internet ca Romania a fost identificata ca o tara care creeaza performante academice prin sistemul de invatamant.

    Si tu Gina, unde esti in poza?

    RăspundețiȘtergere
  9. Angi,

    Cred ca ne alegem modelele , chiar fara a ne propune s-o facem. In mintea noastra se asaza imagini, vorbe, atitudini.
    Da, eu cred mult in valoarea adevaratelor serbari. Cine nu stie sa se ocupe si de latura asta a acivitatii scolare nu este un bun educator.
    Prin serbari, copiii se arata asa cum sunt. Se deschid, ii poti cunoaste, te poti apropia de sufletelele lor.

    Multumesc pentru urari!

    RăspundețiȘtergere
  10. Steluta,draga mea colega de liceu,

    Cam asa este- dupa atatia ani de lucru cu copiii, poti face si comparatii. Domnul de care vorbim ne-a cam torturat. Atunci simteam, aveam chiar cosmaruri. Si nu cred ca eram singura. Apoi, l-am iertat, mai ales cand am aflat ca era inginer chimist, sanctionat pentru nu stiu ce intamplare. Erau ultimii lui ani de activitate.

    Stii ce mi se pare mie paradoxal? ca eu am terminat realul si am devenit ceea ce mi-am dorit, spre disperarea parintilor, adica profesoara de romana, iar tu ai terminat umanul si ai devenit biolog. Ciudat..

    Astept urmatoarea intalnire de promotie , pentru ca aceea din vara asta s-a contramandat .

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  11. Salmi, ai terminat cu un an inaintea fiului meu, la cel mare ma refer.
    Ciudat babac ai avut!
    Sa stii ca si al nostru de stiinte social- politica avea boala' documentelor'. Poate ca toti aveau cam aceeasi ' dambla'- documentul.

    Acum tu poti face diferenta intre cum ai facut scoala si cum se face.
    Nu-mi place ce se intampla..

    RăspundețiȘtergere
  12. Arcadia, vezi de ce ii retinem, mai ales , pe cei care ne-au chinuit? Am invatat multe lucruri de la ei..
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  13. Diana, cum ar fi fost scoala fara asemenea figuri?

    RăspundețiȘtergere
  14. Daurel,
    Cred ca nu era rau ca vedeam in dascalii nostri niste persoane specile- unii chiar erau.
    Encicopedistii pot fi buni profesori, doar daca au capacitatea de a se face intelesi. De a transmite buna parte din ceea ce stiu. Sau daca au frumusetea sufleteasca de a-i ' deschide' pe cei carora li se adreseaza.
    Altfel, raman simple obiecte, pline de invatatura conservata.

    RăspundețiȘtergere
  15. Irina,
    eu am inca incredere in scoala noastra- cred ca ca se vor gasi mereu profesori adevarati si copii setosi. Sau familii care sa-i calauzeasca bine.

    O sa spun care sunt eu in fotografie, doar dupa ce incearca o persoana- doua sa ma identifice.
    Multumesc pentru gandurile frumoase!

    RăspundețiȘtergere
  16. Am avut si eu un babacu... Chiar incantator. Am avut multe de invatat de la el. Era evreu! Oare are vreo importanta?

    RăspundețiȘtergere
  17. Ai scris foarte frumos. Intr-adevar, modelele sunt foarte importante in viata. Faptul ca am avut profesori cu o atitudine profesionista in scoala, ne-a facut, cred eu, sa fim intr-adevar profesionisti acolo unde am ajuns cu totii.

    Poza nu am reusit sa o vad mai mare dand click pe ea, asa ca nu am reusit sa vad pe nimeni cum trebuie.

    RăspundețiȘtergere
  18. Dascali-model am avut si eu, dar foarte putini. Insa le multumesc si-acum, pentru ca inainte de 'carte' m-au invatat sa fiu om. Mi-au aratat prin felul lor de a fi la catedra, ce-nseamna respectul, bunul simt, corectitudinea, sinceritatea, adevarata atitudine critica (nu umilirea), curiozitatea, cautarea proprie...
    Cred ca asta ar trebui sa fie incurajat si sa primeze, nu transmiterea mecanica de informatii, daca vrem sa schimbam ceva fundamental in felul nostru de a fi ca romani si ca societate romaneasca.

    Cum spunea si Sergiu mai sus, din pacate poza nu se mareste daca faci click pe ea, insa as face o incercare: randul din fata, a doua fata de la stanga la dreapta?! Daca am gresit... mai am dreptul la 2 incercari? :-))

    RăspundețiȘtergere
  19. Florentin, nu stiu daca asta chiar conteza. Tu stii mai bine.

    RăspundețiȘtergere
  20. Sergiu, multumesc.
    Orice s-ar spune , asta zic si eu- cu toate dezavantajele ei, scoala noastra de ieri , poate , ceva mai putin si de astazi , a dat profesionisti, oameni seriosi, care chiar isi fac datoria.

    O sa spun care este subsemnata in poza, dar nu chiar acum.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  21. Ruxi,

    Da, sa le transmiti elevilor adevaratele valori - munca, seriozitate, grija, respect- este esenta actului educational.
    Invatam toata viata.
    Ele se invata in anii de scoala si in casa.
    Daca ele lipsesc , invatatura de carte este doar o incarcatura care nu foloseste decat in plan personal, o vreme.
    Multumesc pentru gandurile frumoase!
    N-o sa spun daca ai facut alegerea buna, pentru ca vreau sa fiu recunoscuta de o colega de liceu.
    O seara buna!

    RăspundețiȘtergere
  22. Si eu am ales in mintea mea tot a doua fata de la stanga la dreapta din primul rand:).

    RăspundețiȘtergere
  23. Gina, inseamna ca ai nepoti mari...sa iti traiasca indiferent de varsta si sa te bucuri de copii si de nepoti deopotriva.

    Despre scoala romaneasca m-am cam rupt de 3 ani incoace. Diana mea a facut clasele gimnaziale(sper ca bine spun, cl. 1-4) in Ro si a fost relativ OK. Au fost si aspecte care nu prea mi-au placut dar eu nu sunt genul care sa ma revolt impotriva curentului...m-am lasat si eu purtata de el. Nu prea stiu ce se mai intampla decat din articole, comentarii de pe forumuri si bloguri...dar nu citesc lucruri de bine...pacat...

    RăspundețiȘtergere
  24. Salmi,
    nepotelul cel mare termina acum clasa a V-a( clasa I a facut-o in Slovenia).
    Scoala este, la urma urmei, chiar daca sistemul este croit stramb, asa cum o fac cele doua componente- profesorii si elevii.
    Cata vreme, profesorii se respecta si se implica total, dar total, ii vor determina si pe copii sa mearga pe drumul corect.
    Sunt multe de spus, pentru ca si lucurile sunt multe si complicate.

    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  25. Ruzi,


    Angi,

    ati ghicit- eu sunt fata cu codite- a doua , de la stanga la dreapta!
    Eram trei prietene- doua Rodici si eu. Cu una dintre ele- tot cu codite in poza, profesor universitar de matematica , pastrez aceeasi frumoasa prietenie inceputa atunci. Cealalta este medic stomatolog in Bucuresti.

    RăspundețiȘtergere
  26. He, he, he... deci am nimerit din prima! Ca sa vezi ce ochi am, cu toate ca port ochelari! :-))
    Te imbratisez, o zi frumoasa, Gina!

    RăspundețiȘtergere
  27. Ma bucur ca te-am recunoscut!!!!:)

    RăspundețiȘtergere
  28. Angi, iti dai seama cat de bucuroasa sunt eu!!!

    RăspundețiȘtergere
  29. Parcurg fiecare postare cu mare drag,imi place ceea ce gasesc aici...imi capteaza toata atentia! O seara placuta!

    RăspundețiȘtergere
  30. Superb...
    O să postez şi la mine...
    "O să" pentru că sunt trist...
    Ar trebui să scriu şi eu despre "jebi", despre matematică, biologie, geografie, muzică... Şi e mult de scris...
    Nu vrei să inregistrezi acest text?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu ce trebuie să fac pentru asta.
      Explică-mi și „EXECUT„!

      Ștergere