miercuri, 28 iulie 2010

insulă intr-o mare,

incă, neinventată//

O viață cuprinsă intr-un sac de voiaj, pregătit pentru escaladarea Everestului, cum se confesează sieși poeta MARIA POSTU, privind cu un ochi mereu deschis in propriu-i suflet sensibil , celălalt – aspirator, către lumea, mereu alertată de tragedii și spectacole,preocupată să nu piardă rândul la cabina de machiaj.
”IN SPATELE FERESTREI” adună, intr-un spațiu restrâns, conceput, nu atât social, cât mai degrabă metafizic, o experiență unică,un amalgam de neliniști, in dimineți inșelătoare, in seri ipocrite..povești inghițite cu sughițuri, răni pansate” cu fundițe roz”sau cu bandaje cenușii.

Joc subtil de metafore , in antiteze croite in atelierul personal-
” voi ucide incetul cu incetul poezia in mine ca pe o muscă bâzâind insistent in urechile distinsei asistențe.”
Călătoria intr-un tramvai” ticsit de dorințe și eșecuri, inghițite ca un pumn de pastile amare in fiecare dimineață” este o permanentă căutare/, o ”lecție de imblânzire”, in care eul se identifică, pe rând, cu imblânzitorul, dar și cu fiara care trebuie să fie imblânzită.
Alteori, deschide o ușă” spre lumină sau spre nicăieri”, ascultă bătaia inimii, cursul lacrimilor-”picături de apă, pe sub ușă” și verifică”rezistența la ploaie a lemnului din care e făcut sertarul” in care iși ascunde caietele de insemnări.
Nemângâiată, rătăcită in sufletul copilului inocent, copilăria este un poem uitat pe un peron, tocit de vreme.
Macrocosmosul, explorat uneori analitic, alteori in fugă, iși curge nemilos timpul” supraviețuitor dintr-o rasă pe cale de dispariție”, ascunzând sub uniforma
ponosită rămășițele de altădată ale ospiciului reciclat intr-un hotel de lux”-Celula in alb.
Poți da clik pe oricare dintre poeme, ești așteptat la ”vernisajul Restauratorului”, care iși ascunde, sub vorbe umflate și zâmbete umile, plictiseala.

”Poeme de o zi”
Sapho și Omar Khayyam credeau că scriu poeme pentru o zi
și le-au scris pentru un mileniu,
noi, apărați de ecranul computerului și respirând prin gaura de ozon a Terrei
credem că scriem poeme pentru un lileniu
dar ele nu durează decât o zi.”

Imagini construite prin inlănțuiri de cuvinte cu sens propriu, dar și figurat, abstracție la nivelul expresiei, peisaj deloc complicat, conturat arhitectural din puține elemente de civilizație modernă, cartea adună in 51 de poeme- o fi, cumva, o imagine personală- reperele unui spirit aparent liber.
O libertate, ca un zbucium de recuperare a candorii pierdute” femeia care nu s-a mai intors, plecată in căutarea cercelului pierdut”.
” Din cutia cu bijuterii nu lipsea nimic”, dar, ”In spatele ferestrei”, stă, intotdeauna, cineva
care nu vrea să fie văzut, imbălsămat intr-o emoție comună, de duzină.
”O cameră devastată
ca poșeta unei femei surprinsă
noaptea pe o stradă periferică de care au tras hoții
Smulgându-i banii și cosmeticele made in France”.
Citiți o carte- parabolă, cu multe răspunsuri la intrebări , incă neformulate, un abecedar tăios al trăilor plasate aleator- aspațial,
atemporal, real, deopotrivă ireal, un semn al reveriei nesfârșite a
unei virtuți metafizice intr-un timp mereu neobosit//
http://mariapostu.wordpress.com//

10 comentarii:

  1. Frumoasă postare :)! De ce sunteţi tristă?

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Gina, multumesc!Sunt impresionata de felul original, nefalsificat de retina monitorului, in care suna poemele mele recitite de ochiul tau sensibil si atent la detalii.Ai selectat fragmente din poeme care ma reprezinta cred si le-ai alaturat nascand alt poem, mai interesant decat originalul.Iti multumesc foarte mult si apreciez spiritul tau critic, deschiderea la modalitati moderne de expresie, asa esti tu de fapt, mereu receptiva si sensibila la alte glasuri ale spiritului, si din nou iti multumesc.Singura mea teama este ca nu cumva cititorii tai sa nu aiba o reactie de respingere in fata poeziei mele.Oricum, intyerpretarea ta originala ii adauga o steluta in plus poeziei mele.

    RăspundețiȘtergere
  3. Costea,
    Mulțumesc!
    Deseori, tristețea iți are partea ei de frumusețe.
    Dacă n-ar fi, n-am putea trăi micile mari eternități de-o clipă.

    RăspundețiȘtergere
  4. Maria,
    A fost o experiență absolut specială să te descopăr intr-o carte.
    Ne putem cunoște ca ființe, putem lucra in același loc, putem privi același răsărit de soare, ne putem bucura de aceiași muguri, dar nu putem pătrunde in lumea interioară, decât incercând să ințelegem poezia, ca stare de spirit.
    Este un privilegiu pentru mine să te citesc!
    Sper ca invitația mea de a te citi, adresată tuturor celor care trec pe aici, să aducă bucuria intâlnirii cu o alta, dar , mereu aceeași, Maria Postu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulţumim pentru îndemn, o citesc pe Maria Postu cu mare plăcere, de multă vreme. O zi bună, Gina, gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere
  6. COLINDĂM BLOGURI – IOANBISTRIŢEANUL (După o baltă de îndrăzneală); CRISTIAN LISANDRU (DE VORBĂ CU PLOAIA, CU GÂNDUL LA TINE…); MARIA POSTU (Busculada de la Love KATY (incert); PAUL GABOR (am să pieptăn praful de acasă); DANIEL-INCERTITUDINI (insulă într-o mare,)

    RăspundețiȘtergere
  7. Interesant. Mi-a placut. Am retinut.

    :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Interesant. Mi-a placut. Am retinut.

    :)

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.