povestea unui leu

- dintre doi, cel măricel.//

Cele mai multe meserii se invată la școală, nu-i așa? Că doar de asta exista până mai ieri-alaltăieri școala de meserii.
Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Asta este altă poveste.
Meseria de mamă se invață fără profesor. Toată viața. La fața locului. De asta este cea mai scumpă.

Mereu grăbită, dornică să cucerească lumea cu idealurile ei albastre, tocmai când căuta un loc pentru femeia din suflet, mama se trezește, deja, bunică.
Timpul nu are răbdare..poate că tocmai de asta, bunicile sunt atât de sentimentale, plâng ușor, se entuziasmează de toate ghidușiile nepoțeilor. Abia acum știu ele să se bucure cu adevărat. Și, de-ar putea, ar prinde toate clipele și-ar face din ele o lume a poveștilor nemuritoare.
……………………………………………………………………………………………….
Pentru că a fost ziua lui și pentru că intre doi lei, el este primul , o să-i spun o poveste..
Urme de ren//
Este un baiețel foarte drăgut. Cu un an mai mic decît colegii de clasă.Tocmai a implinit 11 ani. Adică nu mai este băiețel.
 In țara  de unde a venit, școala incepe mai devreme. La fel si grădinița. Erau puțini copii intr-o clasă. De neamuri diferite. Se ințelegeau si invațau in limba engleză. Erau toti prieteni foarte buni. Câteodata se mai ciondăneau. Ca toți copiii. O vorbă aruncată in glumă, o jucărie luată fără permisiune.. sau ocuparea locului de lângă fereastră, când plecau cu autocarul școlii. In fiecare săptamână, făceau câte o excursie.
El preferă locul de la geam.
Ii place sa privească. Sa vadă. Mai ales animalele , pe care le iubește de mic. De când a primit cele dintâi jucării.
Când vorbește despre foștii colegi, are lacrimi in ochi. Ii este dor si de domnisoarele. Erau de treabă.  Râdeau mult. Si se jucau cu ei. Fără să se supere vreodată.//
Este specialistul casei.
Vrea sa devină paleontolog. Știe tot ce n-ai sperat să afli vreodată despre brontozauri, dragoni, spiriduși, dinozauri..
Viața nu este totdeauna cum vor copiii, nici cum vor părinții.
La sfârsitul clasei I, a trebuit sa se intoarca acasă. L-au inscris in clasa a doua, cu condiția să promoveze un examen de diferență, la limba română.  Au pus toți umărul și hopul a trecut.
Preferă literele de tipar. Chiar vrea să scrie un roman, despre trolli. Scrisul de mână nu este chiar marea lui plăcere.
Odata, dupa o dictare care se incheia cam asa, Iaca și baba sosi , trebuia să identifice personajele din respectivul text.
S-a gândit el, cu mintea lui de copil, care nu prea cunoștea nici cuvintele de legătură, nici timpurile verbale, nici toate numele romanești de persoane și a scris- personajele sunt: baba si Iaca.  In țara de unde venea el, Iaca era nume de bărbat.
Doamna s-a incruntat, iar copiii au râs.
După o vreme, la o altă lucrare, trebuia să răspundă la intrebarea- cum se numeau părinții lui Nică a( l)lui Ștefan a Petrii..
S-a gândit el, specialistul in reptile, și a scris: Ei se numeau Ștefan și Salamandra.Și doamna s-a supărat de-a binelea. Copiii, mai ingăduitori, au râs..in pauză i-au lăudat curajul.
Și uite așa, cu tot felul de intâmplări, a ajuns in clasa a patra.
A absolvit un curs de ornitologie..
Intr-o lădiță, pe care n-o imparte cu nimeni, poți găsi tot felul de piese, șurubele, figurine, din care, când are timp, meșterește- monștri, extratereștri, că mă și sperii când mi-i arată.
Este o fire veselă.Rareori fruntea i se incruntă.
Cel mai supărat a fost după o oră de geografie.
Intrebarea era- Cu ce seamănă harta Romaniei?
Oana a spus că seamănă cu un măr.Cineva a completat: turtit. Ovidiu a spus că seamănă cu un pește.
El s-a gândit ce s-a gândit, a ridicat două degete și a spus: seamănă cu o urmă de ren. A și argumentat- picioarele renului se termină cu patru degete, două inspre față, adică Nordul țării, al treilea spre exterior, adică Vestul, iar al patrulea, subțire, spre interior, adică Estul.
Copiii ascultau, se uitau, când la el, când la doamna..ea n-a spus nimic, dar nu părea veselă.
Deloc.Asta n-a ințeles el- ce a supărat-o.
Unii oameni s-or fi trezit dintr-odată atât de mari? adică , chiar să nu fi fost niciodată copii?//

A crescut. Face tenis și schi, căntă binișor la chitară, citește Jules Verne, este intre olimpicii școlii la matematică. Fiindcă este vacanță, face de toate-conșiincios, completează zilnic , pe blogul personal, tot ce descoperă pe o insulă, imaginară , zic eu, adevărată, spune exploratorul.
A primit doi porumbei. Nu prea s-au ințeles, așa că, s-a hotărât- din banii strânși in pușculiță o să-și cumpere o țestoasă.
Acvariul il va alege el.
De partea financiară,  răspunde buni.