mai mică sau mai mare, iau cu mine o carte.
Prefer proza scurtă .De data asta, am ales secolul XIX, proză feminină..
Am subliniat, și pentru că mi-a plăcut, și pentru că vreau să țin minte.
”Auzim mai multe decât putem vedea și simțim mai mult decât putem auzi”.
”Vizibilitatea nu este totdeauna bună, binele nu este totdeauna vizibil.”
”Exista o demnitate a țăranilor, ca și a regilor- demnitatea care vine din absența oricărui efort, din lipsa oricărei prefăcătorii.”
”Increderea este un lucru minunat. Dar, in același timp este una dintre cele mai delicate insușiri, ce necesită o atenție specială..”
”Florile aparțin tărâmului basmului, florile și păsările , și fluturii sunt tot ceea ce a păstrat lumea din epoca ei de aur- singurele lucruri perfect frumoase de pe pământ, vesele, inocente, pe jumătate divine..”
Intr-adevar,toate sunt de retinut si ar fi bine sa le putem si simti!
RăspundețiȘtergereAngi, multe sunt posibile pe lumea asta!
RăspundețiȘtergere”Auzim mai multe decât putem vedea și simțim mai mult decât putem auzi”.
RăspundețiȘtergereSi nu indraznim sa spunem ceea ce simtim
Buna dimineata, Gina. Da, e bine sa luam cu noi o carte in special cand avem de parcurs cu trenul o bucata buna de drum. As fi vrut si eu sa citesc la intoarcere (n-am facut decat 6 ore !)dar noaptea lumea mai doarme pe tren...Iar dimineata, daca as fi fost ocupata cu lectura poate ca n-as mai fi zarit aburul iesind din pamantul campului si caii desprinsi parca dintr-o poveste, pascand printre broboanele de roua care inca mai staruiau in iarba. Basmul ni-l mai facem si noi :).
RăspundețiȘtergerePlano10,
RăspundețiȘtergereDe multe ori, incertitudinile inchid ferestra.
Apoi trag jaluzelele.
Anielle,
RăspundețiȘtergereVrei să spui că noi, gemenii, călătorim in același timp?cât mă bucur!
Eu incerc să ”acopăr” și lectura, și spectacolul lumii, văzut de la fereastră, cu ochii sufletului- citesc proză scurtă. Niciodată romane. Exclud presa.
Poezia o ”culeg”, din mărgelele risipite.
p.s. pâlpâie, incă maci, printre spicele innegrite de ploi..
Exista, mai exista o demnitate a taranului; n-o fi ea chiar regala, dar stie, simte ca raspunde doar in fata Divinitatii...Siretenia taranului este ceva asemanatoare cu protocolul de la curte; un fel de coborare la nivelul interlocutorilor
RăspundețiȘtergere@ Daurel,
RăspundețiȘtergereIncă - poate mi se pare- șiretenia de care vorbiți nu este totuna cu jmecheria ticăloasă a celor care se cred cu experiență. Șiretenia lui, a țăranului, este, intr-un fel,crescută din instinctul de apărare, de păstrare a ceea ce-i aparține. Sau din ce ar putea să obțină, dacă se poate, fără să incalce niște norme morale.
Stii, Gina, realizez acum ca eu nu am mai calatorit de mult cu trenul. Ba, chiar, acum ceva timp, copilul meu ma ruga sa il duc si pe el cu trenul, macar pana la Galati, sa vada cum este.
RăspundețiȘtergereAi dreptate, merita sa fac un drum, "macar sa mai vad cum este".
Calatorii cat mai placute!
referitor la primul citat... ce rost mai au celelalte simturi, in concluzie .... :)
RăspundețiȘtergereCati,
RăspundețiȘtergereMoldoveanul vostru, inepuizabilul Hogaș se amuza când venea vorba de călătoria intr-un cupeu de tren, de aceea, mergea pe jos sau cu ”pisicuța”.
Astăzi, cânt lumea străbate distanțe enorme intr-un timp relativ scurt, a călători cu trenul poate părea desuet.
Mie, intr-un fel imi place-văd spectacolul lumii din două sensuri- dinăuntru către afară ,cu oameni și comportamentul lor, iar de la fereastră,”fur ”imagini din verdele in care omul a intervenit , adesea, barbar.
Părerea mea.
Iulia, să nu uităm că este vorba de proză feminină.
RăspundețiȘtergereCând vine vorba de bărbați, lucrurile se schimbă- ei or fi mai timizi, mai profunzi in judecată, așa cred.
Nu se zice că universul feminin are inclinație spre superficialitate, ca să nu i spună cleveteală?
Aşa procedez şi eu, e chiar plăcut să mergi cu trenul şi să citeşti. În ultima vreme, însă, trenurile m-au cam dat dispărut...
RăspundețiȘtergereReţin - "”Increderea este un lucru minunat. Dar, in același timp este una dintre cele mai delicate insușiri, ce necesită o atenție specială..”
Cris, nu uita că autorul este femeie !!!
RăspundețiȘtergereVizibilitatea nu este totdeauna bună, binele nu este totdeauna vizibil.”
RăspundețiȘtergereCorecta cugetarea. Mai ales daca ne gandim la prezentul relativ pe care il traim. Binele chiar ca nu este prea vizibil, raul este insa din abundenta.Desi cugetarea sugereaza un alt aspect, nu m-am putut opri sa nu constat anumite realitati inconjuratoare... Fara sa minimalizam binele care se si face. Ca de exemplu, ajutorul fata de sinistrati...
Florentin, am ales , pur și simplu, sintagmele care mi-au plăcut, după lectura câtorva nuvele, scrise de femei.
RăspundețiȘtergereDa, cred că de piatră să fii și tot te implici in acțiunea de ajutorare a oamenilor atât de loviți, păcat că trebuie să se intâmple asemenea necazuri, ca noi să redevenim solidari.