e si un...flash. Ni se intampla sa spunem: "ah, ce fericita sunt!" E vorba de acel moment-fiind o stare de mare intensitate a trairii nu poate sa dureze foarte mult; asta nu inseamna ca restul e nefericire dar nici fericire nu e
Floarea e superbă, iar cuțu e adorabil, draga mea! :) Oi avea eu puzderie de flori, dar cactuși nu am - aici m-ai luat, Ginuță, ai 1-0! :) Știi... despre fericire mi-e greu să vorbesc, în tot dezastrul care ne împresoară. Oricâte delimitări aș face între viața mea și viața altora, nu mă pot apăra de nefericirea colectivă - e ca o apă tulbure și turbată, care trece peste toate digurile pe care le construim cu atâta caznă... O temă precum ”fericirea” are nevoie de vremuri mai senine și de lumină ca să putem să-i creionăm portrete reușite, fidele. În bezna vremurilor pe care le trăim, portretul fericirii are tușe nesigure și trăsături schimonosite... Dar trecem noi peste toate, cu credință în Dumnezeu și în forța noastră! Pupici, draga mea!
Da, sunt de acord. Cine a zis ceea ce ai zis a pus punctul acolo unde trebuie. Examenul cel mai greu este cel care urmează, indiferent sub ce formă vine el. Şi trebuie să fim mereu pregătiţi să îl dăm fiindcă nu se ştie niciodată dacă suntem primiţi sau nu la restanţe... Zi bună!
Lav, draga mea! Nu mi s-a năzărit sa vorbesc astăzi despre starea personală de fericire. Mă gândeam la noi, ca neam- alegem sa fim fericiți? Curați ca floarea de cactus, care apare foarte rar, pentru ca, dupa cateva zile- trei la număr- să se topească in interior, ca un gât stins de lebădă? Sau alegem cușca, gratiile? Nu am concluzii, de asta mă și intrebam..ce face cu noi cerul? Să fie examenul cel mai greu ceea ce tocmai ni se intâmplă?
Abia acum, dupa ce am vazut comentariul dumneavoastra de mai sus, mi-am dat seama ce legatura au imaginile cu ceea ce ati scris.Mi-am tot batut capul si nu gaseam nicio conexiune.Acum vad bine ca fericirea apare rar si este scurta (precum floarea de cactus), iar necazurile ne surprind si ne inchid pentru mult timp intr-o "cusca". Bineinteles, asta depinde de alegerile pe care le facem!
Cu fiecare zi care trece, incep sa-mi dau seama cat de adanci si pline de intelesuri ascunse sunt cuvintele dumneavoastra. Va doresc o zi excelenta si inspiratie pentru viitoarea postare, pe care o asteptam nerabdatori!
Madeleine, Floarea de cactus, prin apariția ei trecatoare, alba și curată, mi se pare a fi chiar simbolul efemerității fericirii. Avem de ales- eternitatea de-o clipa- sau incarcerarea cu buna-știința..
...fericire simt si cand privesc flori de cactus care isi traiesc fericirea atat de scurta,dar deosebit de frumoara,iar de greutatea examenelor inca nedate...ce ma asteapta de acum incolo...
Am citit articolul cu America;voi citi si comentariile, apoi mai vad...Zic totusi: SUA sunt atat de tinere, incat au voie sa si greseasca... PS.Despre fericire: Sf. Pavel a fost intrebat 'ce-i lumina" - in sens fizic. A raspuns: am stiut, dar am uitat... Sa incerc ceva recent: vineri m-a sunat sotia plangand:"esti la volan? opreste...Alexandra a luat examenul de consiler la Eurojust!" Mi-au dat si mie lacrimile...Sunt momente ce seamana cu fericirea... Apoi normalitate: dezbatem aprig daca in familia mea sau in a sotiei sunt mai multi tineri harnici si seriosi...
Si eu cred ca fericirea e ceva relativ, pentru ca de fiecare data, dupa o bucurie vine un moment mai scazut in intensitate si atunci nu putem vorbi despre o fericire, ci despre o stare de spirit la un moment dat.
Cat despre examene, cred ca suntem intr-un continuu examen, viata este cel mai greu examen si nu il vom incheia niciodata. Candva, acolo sus, vom fi intrebati ce am facut noi in viata asta, indiferent ca vom vorbi despre reusita profesionala sau nu, despre un batranel pe care l-am ajutat cu un pahar cu apa, despre un corn pe care l-am furat. Toate astea sunt parte din examenul numit viata, iar felul in care le depasim, cumuleaza un singur rezultat in fata marelui judecator. Acela va fi pentru mine rezultatul examenului si momentul cel mai important. Momentele mici incerc sa le depasesc cat pot de bine. Mai usor, mai greu, mai cu suspine sau bucurii...
.jpg)
.jpg)
fericirea e o stare de cautare
RăspundețiȘtergeree si un...flash. Ni se intampla sa spunem: "ah, ce fericita sunt!" E vorba de acel moment-fiind o stare de mare intensitate a trairii nu poate sa dureze foarte mult; asta nu inseamna ca restul e nefericire dar nici fericire nu e
Întrebarea e... când ajungi să-l dai, ce te faci, dacă în comisie dai de un profesor arţăgos? :))
RăspundețiȘtergereFloarea e superbă, iar cuțu e adorabil, draga mea! :) Oi avea eu puzderie de flori, dar cactuși nu am - aici m-ai luat, Ginuță, ai 1-0! :)
RăspundețiȘtergereȘtii... despre fericire mi-e greu să vorbesc, în tot dezastrul care ne împresoară. Oricâte delimitări aș face între viața mea și viața altora, nu mă pot apăra de nefericirea colectivă - e ca o apă tulbure și turbată, care trece peste toate digurile pe care le construim cu atâta caznă...
O temă precum ”fericirea” are nevoie de vremuri mai senine și de lumină ca să putem să-i creionăm portrete reușite, fidele. În bezna vremurilor pe care le trăim, portretul fericirii are tușe nesigure și trăsături schimonosite...
Dar trecem noi peste toate, cu credință în Dumnezeu și în forța noastră! Pupici, draga mea!
Da, sunt de acord. Cine a zis ceea ce ai zis a pus punctul acolo unde trebuie. Examenul cel mai greu este cel care urmează, indiferent sub ce formă vine el. Şi trebuie să fim mereu pregătiţi să îl dăm fiindcă nu se ştie niciodată dacă suntem primiţi sau nu la restanţe... Zi bună!
RăspundețiȘtergereLPP,
RăspundețiȘtergereFlash, interesant!
apoi, nici fericire, nici nefericire, o fi echilibru/
Iulia, dar daca tot ai dat un examan, fie cat de arțagos profesorul, examenul adevarat, cel greu, abia urmează!!
RăspundețiȘtergereCris,
RăspundețiȘtergereMă intreb și te intreb- ce inseamnă să fim pregătiți?
Nu, nu... exemenul urmează, şi e vorba de cel de care zici tu :)
RăspundețiȘtergereLav, draga mea!
RăspundețiȘtergereNu mi s-a năzărit sa vorbesc astăzi despre starea personală de fericire.
Mă gândeam la noi, ca neam- alegem sa fim fericiți?
Curați ca floarea de cactus, care apare foarte rar, pentru ca, dupa cateva zile- trei la număr- să se topească in interior, ca un gât stins de lebădă?
Sau alegem cușca, gratiile?
Nu am concluzii, de asta mă și intrebam..ce face cu noi cerul?
Să fie examenul cel mai greu ceea ce tocmai ni se intâmplă?
Iulia, imblânzim profesorul!
RăspundețiȘtergereAbia acum, dupa ce am vazut comentariul dumneavoastra de mai sus, mi-am dat seama ce legatura au imaginile cu ceea ce ati scris.Mi-am tot batut capul si nu gaseam nicio conexiune.Acum vad bine ca fericirea apare rar si este scurta (precum floarea de cactus), iar necazurile ne surprind si ne inchid pentru mult timp intr-o "cusca".
RăspundețiȘtergereBineinteles, asta depinde de alegerile pe care le facem!
Cu fiecare zi care trece, incep sa-mi dau seama cat de adanci si pline de intelesuri ascunse sunt cuvintele dumneavoastra.
Va doresc o zi excelenta si inspiratie pentru viitoarea postare, pe care o asteptam nerabdatori!
Madeleine,
RăspundețiȘtergereFloarea de cactus, prin apariția ei trecatoare, alba și curată, mi se pare a fi chiar simbolul efemerității fericirii.
Avem de ales- eternitatea de-o clipa- sau incarcerarea cu buna-știința..
Gina mie in acest an cactusul mi-a inflorit de doua ori...de fiecare data 3 flori ikn acelasi timp...Sa fie un semn?
RăspundețiȘtergereElite,
RăspundețiȘtergereMinunat!
Sa fie bucuria voastră , pentru reușita lui Mădă?Așa cred!!
Felicitări!
Fericirea e relativa, dar floarea de cactus e minunata. O seara frumoasa, Gina.
RăspundețiȘtergere...fericire simt si cand privesc flori de cactus care isi traiesc fericirea atat de scurta,dar deosebit de frumoara,iar de greutatea examenelor inca nedate...ce ma asteapta de acum incolo...
RăspundețiȘtergereCati, floarea de cactus trăiește puțin. Eternitate de-o clipă!
RăspundețiȘtergereAngi,
RăspundețiȘtergereMă bucur, floarea de cactus, chiar este perfectă1
Am citit articolul cu America;voi citi si comentariile, apoi mai vad...Zic totusi: SUA sunt atat de tinere, incat au voie sa si greseasca...
RăspundețiȘtergerePS.Despre fericire: Sf. Pavel a fost intrebat 'ce-i lumina" - in sens fizic. A raspuns: am stiut, dar am uitat...
Sa incerc ceva recent: vineri m-a sunat sotia plangand:"esti la volan? opreste...Alexandra a luat examenul de consiler la Eurojust!" Mi-au dat si mie lacrimile...Sunt momente ce seamana cu fericirea...
Apoi normalitate: dezbatem aprig daca in familia mea sau in a sotiei sunt mai multi tineri harnici si seriosi...
Si eu cred ca fericirea e ceva relativ, pentru ca de fiecare data, dupa o bucurie vine un moment mai scazut in intensitate si atunci nu putem vorbi despre o fericire, ci despre o stare de spirit la un moment dat.
RăspundețiȘtergereCat despre examene, cred ca suntem intr-un continuu examen, viata este cel mai greu examen si nu il vom incheia niciodata. Candva, acolo sus, vom fi intrebati ce am facut noi in viata asta, indiferent ca vom vorbi despre reusita profesionala sau nu, despre un batranel pe care l-am ajutat cu un pahar cu apa, despre un corn pe care l-am furat. Toate astea sunt parte din examenul numit viata, iar felul in care le depasim, cumuleaza un singur rezultat in fata marelui judecator. Acela va fi pentru mine rezultatul examenului si momentul cel mai important. Momentele mici incerc sa le depasesc cat pot de bine. Mai usor, mai greu, mai cu suspine sau bucurii...
@Daurel,
RăspundețiȘtergereE așa de frumoasă fericirea pe care o dăruiesc copiii! FELICITĂRI!!!
p.s Eu cred ca , pe alocuri, exista și mici insule de normalitate!
Ancuța, cam asta simt și eu- avem parte de toate, pe rând, in porții diferite.
RăspundețiȘtergereLe primim pe toate..intr-un mereu nou examen.
Mulțumesc!