albastru, alb , roșu

culorile Frantei.

Să fi fost inceputul , in seara aceea de toamnă , când am citit dintr-o cărticică ingălbenită de vreme povestea micuței Cosette? Eram in clasa a III-a.
Peste câțiva ani, aveam să aflu, la ora de istorie de Jeanne-d’Arc .
Romane citite pe nerăsuflate-Dumas, Balzac, Hugo, Sthendhal, Flaubert..
Cat despre Jean Marais, Gerard Philipe , Alain Delon..cate nopti nedormite, cate lacrimi…
La scoală invățam despre Napoleon- il vedeam mai tare decât oricare erou de roman, mai cuceritor decât Alexandru cel Mare.
Cărți, filme, albume, istorie, muzică!
Așa a năvălit Franța in viața mea.
In clasa a X-a , intr-o oră de franceză, franțuzica, profesoara noastră suplă si fină, ne-a vorbit despre castelele de pe Loire. Și despre buchiniștii de pe malurile Senei.
Mi-am dorit atunci să văd Parisul.
Sa văd Franța!
Și am văzut-o! acum câțiva ani!
M-am și rătăcit. Nu mai conteaza. Mi-am găsit calea.
Am bătut cu piciorul, singură, speriată, din cand in cand, drumul pe care il știam de la lectia din liceu.
De la un bătrân buchinist , cu o simpatică barbuță roșcată, după o scurtă negociere, mi-am cumpărat Verlaine, ”Poemes Saturniens” . Nu m-a lăsat să-l fotografiez..
Franta?
Notre Dame, Louvre, Sainte Chapelle, Panthenonul, Les Grandes Eaux Musicales de Versailles, ce minunăție!
basilica Sacre– Coeur-regret că nu-i pot scrie corect numele- magazinele sclipitoare, muzica străzii, franțuzoaicele elegante, in pantofi fără toc, Sena verzuie, ducând vaporașele incoace și incolo, sfidătoarea Tour Eiffel, halele Parisului, atelierul lui Brancuși, Bastilia, Champs Elysees, Palatul Justitței, Montmartre- Monet, Renoir, Toulouse- Lautrec, Depardieu , Edith Piaf, Le Moulin Rouge, Gavroche, Le jardin des Tuileries, la place des Vosges, La marseillaise, Diane de Poitiers, Chenonceau, Blois, Amboise, Chamont, Chambord,Cheverny..

Si cerul.
Ca nicăieri altundeva.
Iubesc Franta!
Vara trecută, când nu mă mai așteptăm ,am văzut sudul ei insorit și lumea ruptă parcă din vise.
Aș vrea să revăd Parisul..cine știe?
”Sirenă rea sau Inger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu- zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire,o! singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută si clipa nu prea grea?”

”Imn frumuseții", de Charles Baudelaire.

Am găsit si cateva proverbe franțuzești
„Cine trăieste fără a greși nu este atât de ințelept după cât crede”.
„ Nu trebuie sa inveți pisica să prindă șoareci”.
‚ Cine vede că arde casa vecinului trebuie sa aibă frică pentru a sa.”
‚ Punctualitatea este politețea regilor”.
„ Să nu meargă in pădure cine se teme de frunze”/.