Își începuseră afacerile cam în aceeași vreme-unul deschisese o brutărie, celălalt un magazin cu produse lactate.
Prosperau.
Nu-și plăteau unul altuia produsele alese, făceau schimb. La kilogram.
Într-o zi, iaurgiul a primit o citație. Brutarul îi intentase proces.
Și-a bătut omul mintea, s-a gândit, s-a sucit, nu găsea motivul pentru care tocmai el, vecin, prieten bun, să ajungă pe ușile tribunalului, chemat de cel în care avea mare încredere.
Brutarul știa bine ce face.
Îl bănuise de la început că înșală.
De fiecare dată, imediat după ce lăptarul, care îi aducea kilul de unt, pleca, omul cântărea marfa. Cu martori de față.
O dată primea 900 de grame, altă dată 800, au fost cazuri când a primit trei sferturi de kil.
În ziua procesului, s-au prezentat amândoi în fața judecătorului.
- Dumneata ai cântar, domnule, îl întreabă magistratul pe negustorul de lactate…cântărești untul pe care i-l duci reclamantului?
- Nu , domnule judecător, nu am cântar.
_ Și cum știi că-i dai omului un kil de unt ?
_ Și cum știi că-i dai omului un kil de unt ?
- Apăi, domnule judecător, eu am o balanță. Pun pe un taler kilul de pâine de la prietenul meu, brutarul, iar pe celălalt pun bucata mea de unt.
Până ce balanța se echilibrează.//
Ce verdict a dat judecătorul este lesne de înțeles.
Întâmplarea ar avea o morală.
p.s. îți spui părerea?
Nu, morala nu este: "Primesti inapoi ceea ce dai"
RăspundețiȘtergereÎmi spuneți și mie de ce sunteți atât de nervos?
RăspundețiȘtergerecum adică nu este morală??
Foarte interesantă şi pertinentă măsurătoare .
RăspundețiȘtergereAşa dai , aşa primeşti , mi se pare corect .
SoriN,
RăspundețiȘtergereTeoretic așa ar fi, chestia este- se întâmplă așa în realitate, că uite, oamenii ăștia au ajuns la judecător..
Ha, ha, ha! Nu sunt nervos. SoriN nu a citit comentariul meu. Cand dai, oamenii cantaresc bine, sa fie siguri ca nu-i inseli. In cazul de fata, brutarul a inselat. Ceea ce ma mira este ca brutarul a inselat, iar celalalt a fost suspicios. In general esti suspicios numai in fata sinceritatii.
RăspundețiȘtergere@Mihai,
RăspundețiȘtergereNu sunteți nervos??
Eu nu cred că iaurgiul a fost suspicios- el făcea schimb de produse, de aceea, cât primea, atât da.
Brutarul își fura prietenul, dar îl voia naiv- îl păcălea, dar voia să primească, nu cât da, ci cât era normal să primească- 1 kg- atât era convenția.
Pentru Mihai : ba , l-am citit , dar eu am avut în gând zicala plăteşti cu aceeaşi monedă ceea ce nu te exonerează de vina de-a înşela , în schimb ai sufletul împăcat sau conştiinţa . Deci morala în cazul ăsta , normal , nu este "Primeşti înapoi ceea ce dai" pentru că ambii au înşelat , deaceea au ajuns la judecată şi demonstraţia fabulei a fost înfăptuită . Şi totuşi prin comparaţie al doilea este mai vinovat în schimb primul a primit ceea ce-a dat , deci consider asta fiind morala : „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face” legal vorbind.
RăspundețiȘtergerePărerea mea !
aproape că ştiam răspunsul!
RăspundețiȘtergereauzisem o vorbă mai din bătrâni, cum că "oamenii se înşeală unul pe altul şi trăiesc..." :)
o seară minunată!
Sarut, mana, buna seara, Gina!
RăspundețiȘtergereDaca as fi fost in locul brutarului ii dadeam laptarului o paine, care sa cantareasca 2 kg. Cine a mai auzit, ca un kg. de unt sa valoreze cat un kg. de paine? La o asemenea afacere m-as "baga" si eu.
Ottilia,
RăspundețiȘtergereDa, sună rău, dar reflectă o realitate- mulți se înșală reciproc, dar merg mai departe, conform proverbului- cu ce măsori, cu aceea ți se vinde.
SoriN,
RăspundețiȘtergereNu știu ce-ți va răspunde@Mihai, dar aflându-mă pe aici, zic s-o luăm metodic. La început, s-a mers pe încredere. Iaurgiul nu avea cântar, dar oferea cât primea.
Adică- schimb pe schimb.
A înșelat doar brutarul. Și tot el a strigat” hoții„, el și-a chemat în judecată prietenul.
Eu nu-i găsesc la fel de vinovați pe cei doi comercianți. .
Victor,
RăspundețiȘtergereBună seara!
Tu vorbești din punctul tău de vedere, adică ai realizat că un kg de unt este mai valoros , bineînțeles, decât un kg. de pâine.
Ei au convenit un alt fel de schimb- un kg. de unt/un kg de pâine. Chestia este că iaurgiul nu avea cântar și a mers pe încredere.
Celălalt avea cântar, își fura prietenul, cu bună știință, dar tot el strângea„dovezi ”, pentru a-i demonstra nesinceritatea.
Încurcate sunt căile adevărului..
Nu stiu daca a avut intentia sa raspunda cu aceiasi moneda. S-ar putea sa fi fost de buna credinta. Imi place ideea exprimata de "poezieromaneasca". Da, culmea e ca cel mai des ne inselam pe noi insine. Si continuam sa traim.
RăspundețiȘtergereIndiferent de morala (desi inclin spre varianta ca brutarul stia ca fura, si nu ar fi trebuit sa o faca pe sfantul, cand nu era!), sper ca Justitia a fost, in final, impartiala, si si-a facut datoria asa cum trebuia. Adica... a respins cazul, ca nefondat! :)
RăspundețiȘtergere@Mihai,
RăspundețiȘtergereOttilia dă soluții în metafore!!
Gabriela,
RăspundețiȘtergereSigur că a fost un caz nefondat; nu știm dacă și justiția a făcut aceeași constatare.
Seară bună!
Foarte zen povestea. :)
RăspundețiȘtergereAm o leapșă tare simpatică de oferit: Lecții de viață. Presupune scrierea celor mai importante lucruri învățate până acum...
Aș fi onorată, dacă ați prelua-o, cu o ocazie foarte specială pentru mine. Mulțumesc mult.
Noapte bună
Morala poate sa fie sugerata de doua proverbe:
RăspundețiȘtergere"Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"
si
"Hotului de hot ii e frica." :D
Doamna Gina,
RăspundețiȘtergereVorbe mari, morale, texte romantate...
Io i-as zice simplu. Simplu de tot:
"Mi-e scarba de ipocriti."
Necazul este ca tupeisti precum ii brutarul din povestea dumitale se intanesc la tot pasul.
Sa mai vin cu exemple?
;)
Pe astia i-as starpi...
Unde estu, Tu, Tepes, Doamne????
Andi,
RăspundețiȘtergereCum aș putea să refuz posesoarea primului blog feminin, pe care l-am citit?
Cu plăcere!
Gabriela,
RăspundețiȘtergereAș păstra doar prima zicală! Asta mi se pare că se potrivește .
Mulțumesc!
@Neveu,
RăspundețiȘtergereDin nefericire , lumea este croită după regulile ei, ne putem alege prea puțin din ce am vrea să ni se întâmple..
Eu cred mult în echilibru. Și în mine.
În clipe grele, singură îmi dau curaj.
Mulțumesc frumos!
@ Gina
RăspundețiȘtergereDe data asta am fost eu......... smecher si am stat sa vad ce scriu ceilalti coblogeri. ?. Dintre toti , cel mai calculat cred ca este ofiterul. Sunt sigur ca stii la cine ma refer. Pentru un kilogram de petrol nu pot sa iti dau un Kg. de plutoniu. Sec si clar. Faptul ca justitia ii da totusi dreptate ma face sa ma intreb ce este mai valoros in aceasta lume ? Daca eu sunt, sa spunem, supermiliardarul acestei lumi si pe langa bogatia mea in bani , in aur si proprietati, vin si spun maine ca vreau sa cumpar un kg. de mamaliga cu 500.000 de dolari. Care crezi ca ar fi pretul mamaligii la bursa in urmatoarele 24 de ore ?
Schimbul lor parea echitabil dpdv al procuraturii si al justitiei respectivului stat. Nimeni insa nu putea sa/i impace. Fiecare cantarea cu balanta lui. Si la fiecare Kg. avea alta greutate.
se zice ca... erau doi frati... unul nu avea copii... celalat avea patru... si tarinile au rodit bine anul acela... dupa cules... cand snopii erau inca la arie... cel fara copii... s-a gandit ca fratel sau are nevoie de mai mult...ca are familie mare... si noaptea... a luat din snopii lui si mai multat in tarina frtelui...
RăspundețiȘtergerecel care avea copii... a zis ca... el are bucuria copiilor... si ca fratele lui... sa fie compensat prin roadele campului... asa ca... noaptea... a laut din snopii lui si a mutat in ogorul fratelui..
dimineata... amandoi erau mirati ca... snopii erau ca si in ziua precedenta...
noaptea urmatoare la fel... si ziua urmatoare la fel...
pana cand... intr-o noapte s-au surprins... si au inteles de ce ziua parea ca nu s-a intampalt nimic noaptea...
parca.. imi place mai mult asa... decat... cu brutarul si laptraul...
si.. da... sigur mai sunt si astfel de oameni... sa nu incercati sa negati existenta lor...
Cât de frumoși sunt frații din povestea ta!
ȘtergereVreau să cred că și copiii mei se iubesc la fel de mult!
Adevărul este că relaţiile interumane oferă, de fiecare dată, întâmplări cu tâlc. Aşa cum este şi aceasta de faţă. Spun şi eu, aşa cum a spus cineva mai sus - ipocrizia îmi repugnă. Iar exemple sunt nenumărate...
RăspundețiȘtergereGânduri bune la început de săptămână, Gina!
@Micuțul,
RăspundețiȘtergereDe ce ar trebui să se calculeze totul?
De ce, la urma urmei, un kg de unt ar trebui să fie mai scump decât un kg de pâine , dacă ei așa au hotărât, între prieteni adevărați? Fiecare muncește, doar el știe cât.
Inițial, atât pâinea, cât și untul, au, pentru ei, aceeași valoare.
Importantă este atitudinea.
Brutarul a ales încrederea.Celălalt- suspiciunea., furtul, trădarea și dorința de a pedepsi.
N-a câștigat niciunul/
Eu înțeleg că există în toate o măsură.
Stă în putința ta să stabilești echilibrul..
Dacă ar fi să extindem analiza la parabola bobului de grâu- brutarul n-a avut nevoie de cântar, a fost sincer, corect, deschis.
Cele două produse pot fi simbolice, sunt ale fiecăruia, făcute din sudoarea muncii fiecăruia.
De ce petrol, plutoniu, mămăligă, burse?ajungem în lumea noastră, unde guvernează alte legi.
Judecătorul a găsit echilibrul, adică începutul.
Acolo trebuie, cred, să ne întoarcem, de fiecare dată.
La început.
Când toate erau frumoase!
Cris,
RăspundețiȘtergereIpocrizia, ca și alte asemenea trăsături , sunt umane.
Trăim între și cu oameni.
O zi bună!
Asemenea povesti, in societatile asezate, se dezbat la scoala; exemplul l-au dat evreii; probabil este marele lor secret...
RăspundețiȘtergereDaurel,
aflat in litigiu cu platforma BLOGSPOT
@Daurel,
RăspundețiȘtergereChiar nu înțeleg de ce, eu îmi achit toate datoriile, adică plătesc internetul la jumătatea lunii, fac vizite, mă port frumos cu musafirii.
Până mai ieri, cele două platforme( așa le-o fi zicând?) se înțelegeau bine.
V-aș întreba ceva- aveți cont google?
Mulțumesc mult pentru că o veți prelua.
RăspundețiȘtergereȘi îndrăznesc să vă provoc să inițiați o leapșă. Pe o temă care să educe discret și să ne dea de gândit. Știu sigur că nu duceți lipsă de inspirație și seriozitate...
Zi frumoasă
Andi,
RăspundețiȘtergereVei deduce motivul pentru care voi răspunde mâine. În legătură cu propunerea ta, nu zic ”nu„, dar , poate, săptămâna viitoare.
O seară frumoasă!
De-ar fi și în chestiuni de suflet atât de simplu... să pui în balanță ce primești și să întorci la fel...
RăspundețiȘtergereAi dreptate! Viața este atât de complicată!
Ștergere