Am ales o poveste de duminică.
„ O ghindă cade dintr-un stejar bătrân, prinde rădăcini și crește, ajungând , la rândul ei, un copac puternic..”
uite-așa de puternic, cum sunt eu, adaugă, hotărât, nepoțelul meu , umflându-și pieptul prin tricoul subțire.
Buni, ce este stejarul?
Citim , povestim… o ghindă cade pe pământul reavăn, încolțește, crește un copăcel..și tot crește..//
În ghindă încep toate speranțele viitorului uriaș arbore, întregul său crez.. Își dorește într-atât să fie puternic, să învingă toate opreliștile, încât grăbește ghinda să prindă suflet, să-și dorească să scape din ermetic, să încolțească, și , de la nimic, să ajungă la coacere deplină, la maturitate.El creează sămânța, ghinda, din care țâșnește firicelul, privind către cer.//
Se zice că paradis vine din persană, înseamnă grădină, înconjurată de ziduri.//
Indiferent unde/când/cum/cine suntem-nimeni nu poate decide ce să simțim..
Toți oamenii mari au fost mai întâi copii( dar puțini își mai aduc aminte). Antoine de Saint-Exupery.
Toți oamenii mari au fost mai întâi copii( dar puțini își mai aduc aminte). Antoine de Saint-Exupery.
p.s.ce zici?
eu spun, gina, că toţi oamenii suntem la început ghinde mici, sădite cu iubire. şi mai spun că cel care nu îşi are rădăcinile adânc înfipte în copilărie este condamnat să se uite pe sine, căci, deşi creştem asemeni copacilor, pe lumea aceasta noi rămânem mereu copii în faţa vieţii.
RăspundețiȘtergereCe să spun?
RăspundețiȘtergereSpun că atunci cînd suntem copii, ne grăbim să creştem pentru că habar nu avem că nu ne vom mai întîlni cu acele clipe minunate ale purităţii noastre.
Şi mai spun că Exupery are dreptate dar, eu sînt printre cei puţini. :)
Eu zic că îmi amintesc destul de des...şi mă bucur de asta !
RăspundețiȘtergere@ Gina,
RăspundețiȘtergereBună ziua !
Corect spus : „ nimeni nu poate decide ce să simțim ” !
Dar dacă, se găsește cineva care să decidă în locul nostru , cum ar fi de exemplu „ votul la două mâini ” ce-i de făcut ?
O duminică frumoasă !
Alioșa.
Zic ca este minunat.... sa redevenim copii, sa cautam puritatea in noi, sa fim alaturi de copii, crescandu-i frumos. :)
RăspundețiȘtergereSunteti o bunica norocoasa si foarte frumoasa!
Imbratisari si zambete. da, fiecare din noi este UNIC si PUTERNIC. :)
Frumos ! O duminica cat mai placuta !
RăspundețiȘtergerepsi,
RăspundețiȘtergereCe spun eu?când suntem copii, lumea este plină de armonie, ca adulți o căutăm peste tot, doar că prea puțini o găsesc.
Mulțumesc frumos!
Tibi,
RăspundețiȘtergereDa, venim din copilărie , ca dintr-o poveste. Brusc , ne lovește apoi realitatea.
p.s. și eu mă laud că sunt printre cei puțini, chiar dacă , pentru unii, asta înseamnă- a dat în mintea copiilor!!
Zina,
RăspundețiȘtergereCâtă vreme ne mai place șotronul, putem fi fericite!!
Seară bună!
@Alioșa,
RăspundețiȘtergereDeja am pășit în teritoriul adulților , care nu au mamă, nu au tată.. cum să mai aibă copilărie în suflet?
Seară bună!
@DOAR NOI,
RăspundețiȘtergereBine ai venit în căsuța mea!
Da, am fost și sunt privilegiată- viața de profesoară mi-a redat darul mirării. Ca buni, am primit prospețimea întrebărilor!
Este aproape ireal să te simtă copiii că ești de-a lor!
Seară frumoasă!
Rappa_ru',
RăspundețiȘtergereUltima duminică de octombrie are un farmec copilăresc!
Seară bună!
Copilaria este cel mai frumos dar pe care il primim. Unii uita si, mai grav, incearca sa ucida copilaria din noi.
RăspundețiȘtergere@Mihai,
RăspundețiȘtergereCred că sunt și situații când cineva îți intră cu bocancii pe suflet, este aparentă strivirea, câtă vreme îți păstrezi acea inocență, pe care doar mirajul copilăriei ți-o conferă.
Seară bună!
Cred ca abia cand crestem mari, ajungem sa intelegem copilaria. Si am vrea s-o mai traim o data! Din pacate, nu e posibil, dar macar putem incerca, din cand in cand.
RăspundețiȘtergerecâteodată, copilul din noi îşi mai face apariţia...
RăspundețiȘtergereseară faină!
Gabi,
RăspundețiȘtergereEu cred că o scăpare tot avem, câtă vreme jinduim după acel paradis pierdut. Căutându-l, redevenim copii, nu?
Seară bună!
Ottilia,
RăspundețiȘtergereBunăoară când ne alintăm, așa-i?
Seară frumoasă!
Eu rămân permanent ancorat în ideea nespus de frumoasă şi incitantă că am reuşit şi voi reuşi în continuare să păstrez copilăria în suflet. Geanina ştie cel mai bine cum pot să devin brusc copil, iar faptul că m-a acceptat aşa şi chiar a întreţinut sentimental această stare de bine m-a făcut şi mă face să o respect foarte mult.
RăspundețiȘtergereDa, e greu să nu fim afectaţi de maturitate. Dar nici copilăria din noi nu trebuie să dispară...
Gânduri bune la ceas de seară, Gina!
Cris,
RăspundețiȘtergereDacă poezia adevărată nu are vârstă, cum să-mi imaginez poetul fără copilărie eternă?
Seară bună și vouă!
Am observat ca omul, cu cat e mai batran isi aminteste si chiar isi doreste sa mai fie copil.
RăspundețiȘtergereO fi din cauza bolilor, a teamei de ce va fi?
Oricare ar fi raspunsul, toti avem nevoie de mangaiere, de ocrotire asa cum doar copiii au.
Gabi,
RăspundețiȘtergereToată viața dorim și dăruim tandrețe!
Gina:
RăspundețiȘtergereNu stiam etimologia cuvantului paradis...dar m-am bucurat ca am gasit-o intr-un post potrivit cu acest cuvant.
Imbratisari dintre coji de dovleac.
Irina,
RăspundețiȘtergereChiar mi-a plăcut !
Ai pregătit, cumva, și o plăcintă!!
Îmbrățișări cu mare poftă cucurbitacee
M-am hotarat sa incurajez copiii; inclusiv in blogging...
RăspundețiȘtergerePS. Pe tinerii de varsta fiicelor mele (peste 30...)i-am terminat...
@Duarel,
RăspundețiȘtergereDe tot??la cei peste 30 mă refer.
Vorba vine...; in realitate s-au plictisit.
RăspundețiȘtergere@Daurel,
RăspundețiȘtergereParcă n-aș crede..îi tot văd în vizită!