lecții de viață

 pentru Andi, cu tot dragul.
În fața unui prieten adevărat poți gândi cu voce tare R.W.Emerson.

Aș schimba, cumva, ordinea cuvintelor din titlu- toată viața am făcut lecții- de cele mai multe ori printre bănci-  la catedră , doar când trebuia să scriu ceva  în catalog,  la tablă, pentru tabele, desinențe, cazuri, funcții sintactice, diateze, toate subliniate cu verde- așa am învățat  de la adevăratul meu profesor de limba română, domnul Fulga.

Când vine vorba despre lecțiile mele de viață, am învățat că , de cele  mai multe ori, oricine ți-ar spune că îți este aproape, tu- doar tu- îți  rămâi reazem/prieten/ajutor.

 Lecția asta am aflat-o  în urmă cu mulți ani.  O  regretată mare pictoriță povestea cum îi este ei,  când nu mai știe încotro s-o apuce. Se așază  pe caldarâm, lumea trece, unii se uită și  merg mai departe, câte cineva  aruncă o banală remarcă. 
De la un timp,  când simte  că  a făcut pace cu ea însăși, femeia căzută își zice fată, hai, sus!

Da,  în tine găsești, totdeauna,  forța de a merge mai departe.

Iubirea?
Energie blândă, fior năvalnic, sărut pe suflet, tandrețe, profunzime,   alb și roșu, flacără mereu întreținută,  reguli nescrise, hohote de râs, umăr pe care să plângi,  fără a te rușina, prea mult pentru  doar o singură viață ..

Ce mi-am  învățat fiii -  alt fel de lecții,  ei știu cât de mamă sunt!  Copiii se iubesc necondiționat, îi aduci pe lume, fără să-i întrebi dacă asta vor.  
De multe ori, învăț de la ei, tac, ascult, familia este sfântă!

Călătoresc!  cu trenul/avionul/mașina/ vaporul/pe jos/  cu gândul! Îmi iau porția de libertate! fără măsurători! 
Lumea este cel mai frumos spectacol, fără sufleor, regie, actori,  totul la scenă deschisă- teatru mut, gâlcevi, înlănțuire de stări, situații, locuri, ieri, astăzi- laolaltă și separat.

Îmi plac hainele frumoase, oricine poate fi,  într-o clipă, altfel!!  Fiecare, în haine potrivite!

Fug de ridicol, mă feresc cât pot de agresivități, de orice fel, îi ocolesc  pe aruncătorii de pietre, plâng cu ușurință,  sufăr dacă nu pot ajuta, nu-i înțeleg pe bogații care nu se mai satură,  ador luminița din ochii  cărora le-am pus,  în palmă,  un dar.
Originalitatea stârnește  invidie, îți trebuie multă energie să treci peste momentul în care persoane cărora nu le-ai făcut niciun rău  își adună  zgomotos frustrările, doar pentru că  tu nu semeni cu ceilalți.

Fericirea?  
Eternități de-o clipă!
Fontana di Trevi- noaptea,  sub vâlvătaia lunii generoase, un colț de cer, văzut din avion , când ai putea culege stele, castele risipind imagini dintr-un timp al aducerilor-aminte,  muntele țâșnind din mare, buzele oceanului,  îmbrățișând,  într-un etern și nemărginit  sărut, depărtarea.
Vise, poezie,  licăriri , piese nejucate, adevăr mereu căutat !
Mă încăpățânez să cred în farmecul clipei, îl găsesc în pașii valsului, în primul ghiocel, în clinchetul Serii de Ajun, în zborul primilor cocori!

Ce simt eu cu tot sufletul?

Dorul!

Mi se face dor adesea de lumea copilăriei, de adolescența cusurgie.
Pe atunci, premiile veneau de la sine, poștașul aducea scrisori în plicuri colorate, nu era loc de înșelat/ trădări/suspiciuni/ disimulări.  Lumea avea gust de lună plină, de  tandrețe descoperită printre rânduri.

 Ce m-a învățat viața? multe! nu știu mai nimic..

Casa părintească nu se vinde, fiecare trebuie să aibă undeva acel acasă , doar al lui, cu portița mereu deschisă, cu perdele albe, dincolo de care se ivește, din noian de amintiri, Mama!

p.s. am încercat să-i  răspund lui Andi, cu tot dragul,  nu transmit  leapșa nimănui, mi-ar plăcea doar  să știu ce spui..
și un dar din dar