vineri, 9 decembrie 2011

îndoieli

N-aș vrea să mă gândesc la statistici, pentru că nu le am la îndemână. Și nici nu prea cred în veridicitatea lor. 
Ce știu sigur este că în satul copilăriei mele, anul trecut,  erau  peste o sută de văduve.  De ce este așa , asta nu știu de ce se întâmplă.
Mi-am adorat mama și bunicile!
Când le-am pierdut, cu fiecare dintre ele, mi s-a furat  câte o porție mare, unică, de adevăr și de frumusețe.
Nu cred că  eu sunt o excepție.
 Pentru toate celelalte femei  de vârsta și de condiția lor socială, am avut , ani mulți, și  încă am- același respect profund, ceva  care nu se deosebește prea mult de suferință.
Le-am văzut crescându-și copiii și nepoții cu mare drag, fără să le fi fost ușor.//
 De vreo câțiva ani, în fața intrării în cimitirul mare al orașului- este în drumul nostru către căsuța de la țară- văd aceleași figuri- șorț colorat, peste fusta neagră sau maronie, basma trasă pe frunte.
Vând  celor veniți nepregătiți să-și plângă morții buchețele.

 Mănunchiuri de gălbenele și margarete, tăiate scurt.
 M-a încercat adesea un sentiment ciudat, n-am îndrăznit  să spun nimănui  că florile par a fi rupte de pe morminte..//
 Fiecare are locul ei pe masa de piatră din piață .
Mai ales, sâmbătă și duminică.
Vând  legături de morcovi, pătrunjel, varză murată, mărar uscat. Alături, două-trei bidoane cu  lapte.//
Acasă  nici nu prea mai trebuie să speli bidonul – rămâne curat  după ce ai pus laptele la fiert, apă chioară, ar fi spus bunica..//

Să-și fi șters capitalismul sălbatic bocancii pe tradiționala  cinste țărănească?

22 de comentarii:

  1. Of, Gina, am trăit şi eu nişte dezamăgiri crunte de când m-am mutat la ţară.
    Nu mai există ţăranii de altădată.

    RăspundețiȘtergere
  2. Sunt multe exemple care ne întristează. Mi-e teamă că pe măsură ce avansăm în ceea ce unii numesc capitalism sălbatic, iar alţii nu mai reuşesc să găsească niciun termen şi nicio modalitate de a ieşi la liman (vezi abundenţa summit-urilor din ultima vreme, toate "salvatoare"), chiar şi "cinstea ţărănească" despre care vorbeşti va rămâne doar amintire...
    Păcat. Gânduri bune la final de săptămână,Gina.

    RăspundețiȘtergere
  3. Diana,
    Toate se schimbă, lumea toată este mereu în schimbare..Așa se va fi întâmplat în vremea copilăriei noastre.
    Mulți trăiau rău, dar nu auzeam că lumea se păcălește.
    Se vorbea despre hoți, hoți de codru, dar nu hoție între consăteni, rude..
    Și , mai cu seamă, nu auzeam că vreun țăran să fi vândut produse care nu-i aparțineau sau să fi falsificat ceea ce vindea.

    RăspundețiȘtergere
  4. Tare rău îmi pară , Cris, să descopăr că locul sfânt, cândva, - satul- nu se mai deosebește de restul lumii.
    Poate că sunt șanse, totuși,ca lucrurile să se așeze acolo unde au fost cândva.
    Eu sunt, într-un anume fel, optimistă.

    Seară frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  5. din păcate, satul a ajuns un loc pustiu şi pustiit, lumea din ce în ce mai departe de sacru.
    ne îndreptăm, orbeşte, către ceva nedefinit...

    RăspundețiȘtergere
  6. Deși, dragă Ottilia, a fost o vreme, când se spunea-câte sate a umblat, atâteameșteșuguri a învățat..

    RăspundețiȘtergere
  7. Viata la tara in Romania este foarte grea, desigur nu vreau sa acopar ceva spunand aceste lucruri si anume ca cei de la tara sunt indreptatiti sa foloseasca cai necinstite pentru a castiga un ban, dar acesta este adevarul.

    RăspundețiȘtergere
  8. Amintirile acestea au chip si sorocesc altfel irezistibila capacitate a dumneavoastra de a vedea cu un ochi obiectiv lumea , pe care cu celalat o vedeti cu ochiul amintirilor dulci. Eu cred ca taranii au ramas taranii pe care ii stiti, ceilalti sunt precupete si bisnitari!

    RăspundețiȘtergere
  9. Of mai Gina , mai ! Ce sa mai spun eu , un taran contrafacut, sau o ...vinitura cum spun bastinasii ?
    Eu m/am facut taran cu forta. Nu cresc animale, dar am trei caini, un motan si ...o sotie !
    Hai nu o lua in serios , e doar o gluma.
    Da ai dreptate . Nu mai este satul pe care il stim noi. Dar este totusi ceva diferit. Nu mai sunt carele cu boi sau saretele . Doamne ce frumos si natural era . Dar sunt alti oameni, sunt alte obiceiuri. Eu unul , fara sa se creada ca ma lamentez , pot sa dau restul vietii mele pentru a mai merge macar o singura data cu vacile pe deal, sa culeg bureti si sa mananc din bucatele gatite de ........bunica mea. Sau de o matusa a mea.
    Doamne , daca existi mai lasa/ma o singura data !
    Restul, pe tineri nu/i intereseaza. Si nici nu stiu ce pierd !
    Si totusi nu stiu de unde scoti subiectele acestea.
    Si ca sa fiu rau pana la capat , am impresia ca unii scriitori de aici , nu stiu, nu vreau sa fiu rau , .......dar parca o fac din obligatie.
    Eu te simt sincer aproape si respect in mod deosebit puterea cu care abordezi subiecte uneori ...subtile. Pot sa spun asa ?
    Noapte buna !

    RăspundețiȘtergere
  10. Nu mai e nimic din ce stiam. Capitalismul aduce si inflatie, nu numai bogatie, devalorizarea e in floare.

    RăspundețiȘtergere
  11. Este normal sa fie mai multe vaduve. Cati barbati isi cicalesc nevestele?
    Cat despre viata la tara, aici este o discutie intreaga. Cat de accesibil este drumul sateanului spre oras. Daca este, traditia moare.

    RăspundețiȘtergere
  12. Marycix,
    Nu cred să fi fost vreodată prea ușoară viața la țară. Exista acea demnitate, care nu permitea cuiva să se abată de la regulile comunității. Cei care o făceau erau știuți, aflați repede, ajungeau de „râsul satului„.
    Iată chiar expresia asta, vezi- este o realitate, exprimă judecata aplicată de comunitate..
    Ce s-a întâmplat între timp este greu de înțeles pentru mine..

    RăspundețiȘtergere
  13. IonelMuscalu,
    Într-un fel, ai dreptate- păstrezi imaginea unora, așa cum ai primit-o, nealterată. Și rămâi cu ea.
    Eu nu vorbesc, însă, despre indivizi- vorbesc despre o societate, care avea regulile ei. Aceste reguli au dispărut..
    cine le-a strivit?
    De ce?
    Către ce se îndreaptă lumea satului?
    Acestea sunt incertitudinile mele..

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu siguranţă, lumea aceea sătească pe care o ştiam noi, s-a dus pe veşnicie. Din păcate, s-a dus...

    RăspundețiȘtergere
  15. Micuțul,
    Tare mă încântă vorbele tale- da, căutăm printre gânduri și vise o lume în care am crescut. Dacă ar fi să ne apărăm „zestrea„, nimeni nu ne-o poate lua, pentru că o păstrăm cu noi, este parte din noi. Eu n-aș putea găsi temele despre care spui că-ți plac, tu n-ai putea vorbi despre ele, dacă nu le-am avea undeva, într-un colț de suflet.
    Simt când sunt înțeleasă și mă bucur!!
    Simt repede când cineva „scrie„ aici doar pentru că trebuie să ”facă prezența„..
    Până la urmă, este treaba fiecăruia să procedeze „cum îl taie capul„- nu așa ne spuneau părinții, când nu prea distingeam binele de rău?
    Știi ce zic? n u ne mai dă nimeni înapoi nimic, vremea este ireversibilă, asta doare cel mai tare. Avem un privilegiu- ”ne adunăm„, retrăim, și timpul își ține mersul.
    Teme subtile, zici?
    Nu știu- scriu nu doar cu tastele, asta fac.

    Mulțumesc frumos pentru gândurile bune!
    O zi frumoasă îți doresc!

    RăspundețiȘtergere
  16. RoberT,
    În clasa a zecea, aveam un profesor de economie politică, un tip ironic, ne prezenta capitalismul, dând mereu același exemplu- cum se obține plus-produsul, într-o fabrică de pantofi. El, săracul, purta aceiași pantofi „motorizați„, zi de zi!
    Mă tot întreb- unde este acel plus-produs capitalist? De ce este obligată țăranca să vândă flori rupte de pe morminte??

    RăspundețiȘtergere
  17. @Mihai,
    Vedeți? Avem tendința sau convingerea- nu știu care este adevărul- o fi pe la mijloc- să credem că fiecăruia îi este rău/greu/i se trage boala ..din cauza celuilalt.
    Cu toate astea, de când este lumea, ne tot căutăm perechea.
    Să fi adevărul în acele vorbe- suntem un „rău necesar„ - femeia pentru bărbat și el pentru ea?
    Da, vă dau dreptate- lumea satului s-a pierdut printre orășeni, s-au amestecat regulile..

    RăspundețiȘtergere
  18. Tibi,
    Simt în vorbele tale dorul pentru o lume închisă între paginile copilăriei..

    RăspundețiȘtergere
  19. Chiar, de ce o fi "obligata" taranca sa vanda flori de pe morminte? N-ar putea vinde flori din gradina casei?

    Eu cred ca hotia s-a dezvoltat absurd de mult de cateva zeci de ani, nu de ieri-alaltaieri. Deja, la tara, acu' vreo 25 de ani, nu mai era o rusine sa mergi noaptea sa scoti cartofi de pe tarlaua CAPeului. "Stapanirea" (SSMD) le fura din munca lor, platindu-le o nimica toata pentru ce muncisera un an (sa nu mai zic de preturile de jaf de la achizitii)... deci ei erau impinsi sa fure (din roadele muncite chiar de ei) pentru a supravietui.
    As putea dezvolta pe larg si subiectul furturilor din fabrici (si uzine :D). Nu stiu daca va mai amintiti cum, imediat dupa revolutie, se furau en-gros rulmenti si se vindeau pe piata turceasca...
    Nu capitalismul a adus devalorizarea! Nici nu prea e capitalism la noi :(.

    RăspundețiȘtergere
  20. Scuze, abia acum te-am`văzut„
    Tot ce spui este adevărat.

    RăspundețiȘtergere