Poate că n-ar fi trebuit să scriu nicio vorbă, să-ți spun doar că, indiferent ce treburi ai, MERITĂ să te abați din ritmul tău trepidant și să asculți.
Când mă gândesc la un popor, dau fuga să aflu câteva proverbe .
Știi ce spun japonezii?
Oceanul nu disprețuiește nici cele mai mici râuri.
Și mai spun că
Zăpada nu rupe niciodată ramurile salciei.
Ne-au convins .
Tsunami i-a lovit , înecându-le casele, munca, inteligența, creația .
Nu și speranțele.
Nici încrederea.
Nicidecum UNITATEA.
Nici încrederea.
Nicidecum UNITATEA.
Japonezii îl iubesc pe Beethoven!
Dirijorul Yutaka Sado a adunat sub bagheta lui o lume cu vârste, educație, ocupații dintre cele mai diferite.
O replică sfântă în fața dezastrelor.
Când a compus Simfonia a IX-a, Beethoven era complet surd.
Ce ironie groaznică a sorții- să creezi bucurie și să n-o auzi.
A dăruit-o omenirii.
Cu trei ani înainte de moarte, la 7 mai 1824, când a avut loc prima audiție a Simfoniei a IX-a, în sală au fost cinci salve de aplauze- pentru familia imperială erau doar trei.
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.
Lumea era în extaz, oamenii plângeau.
Titanul privea către orchestră, nu auzea nimic.
O solistă l-a întors cu fața către sală.
O solistă l-a întors cu fața către sală.
Și-a trăit gloria, fără s-o audă.
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)
(știați că prima dintre iubirile lui a fost timișoreanca Jeanette d, Honrath?)
Un savant japonez,Yokimura Nakamatsa, cu peste 200 de invenții, ascultă Simfonia a IX-a, înainte de a începe un proiect- activează partea dreaptă a creierului- cea subiectivă, metaforică, apoi o folosește pe cea stângă-obiectivă, concentrată către detalii inginerești.
Friedrich Schiller, Ludwig van Beethoven, Yataka Sado și 100000 de japonezi, în cel mai frumos mesaj pentru un mâine însorit!
Mie nu mi-a activat nimic. S-ar putea ca emisfera respectiva sa fie goala?
RăspundețiȘtergereDați-mi voie să mă abțin de la vreun comentariu.
ȘtergerePornind de la emotia cuvintelor tale senzatia ca ma trec fiorii nu s-a oprit pana ce n-au terminat de cantat,cei 100000 de japonezi.M-am alaturat si eu,dar putin mai emotiv,doar murmurand.
RăspundețiȘtergereAcum ma pot apuca de treaba:).
Angi,
RăspundețiȘtergereȘi eu mă aflu în mijlocul unui noian de treburi, mai trag câte o fugă aici, îmi iau porția de energie și continui..
O zi frumoasă îți doresc!
Minunat! Mi-ar fi placut sa fiu in sala.
RăspundețiȘtergereIna,
ȘtergereDorința ta este o mare provocare! Nu se știe niciodată ce oferă viitorul..
O zi bună!
Sînt impresionat şi copleşit.
RăspundețiȘtergereMulţumesc, Gina!
A fost o plăcere să ofer un motiv de bucurie!
Ștergerefrumuseţea este in suflet.
RăspundețiȘtergeredar nu corectez, ochii sunt oglinda sufletului...
paralele: germanii au creat cele mai mari dezastre şi cele mai mari valori (e, aşa, de dragul paralelelor)
japonezii au îndurat cele mai mari dezastre şi traiesc bucurii copleşitoare...
complementaritate...
Latinii spun că fruntea este poarta inimii, cam tot pe acolo, nu?
ȘtergereParalele- un francez lega în același gând bucuria și durerea, spunând că ambele măsoară greu oprele, prima le face secunde, cealaltă le face secole.
Japonezii au ceva special în ființa lor națională, știu să se ridicedin durere, zburând, parcă.
Sunt o mare admiratoare a poporului japonez, eu îl văd ca o întruchipare a păsării Phoenix!
Sa inteleg ca aveti o parere personala, dar nu sunteti de acord cu ea.
RăspundețiȘtergereO cam întoarceți ca la Ploiești..
ȘtergereDa, Beethoven a trait o iubire adolescentina la Viena.
RăspundețiȘtergereAvea 17 ani si, facuse o pasiune pentru o tanara blonda- Jeanette d'Honrath.„Idila nu a durat mult, iar Jeanette s-a casatorit cu capitanul Karl Greth, care a devenit comandant al Garnizoanei Timisoara si, a adus-o pe frumoasa artista, in orasul de pe Bega”.(Au locuit in actuala Casa a Armatei).
E adevarat, ca Beethoven era complet surd, cand a compus ''Simfonia a IX-a'', dar intre inspiratie si suflet, exista intotdeauna, un releu si, sufletul a vibrat si s-a umplut de... desavarsire.
Beethoven a putut compune si fara a auzi, pt ca emisfera dreapta a creierului e responsabila pt ritm, muzica, imaginatie, simtul culorilor si visarii...
Emisfera dreapta a creierului nostru este intuitiva,poetica, imaginativa, romantica, platonica, mitica si religioasa.
Sunt anumite profesii, care implica mai mult, folosirea emisferei drepte:muzicieni,artisti, scriitori,poeti,sculptori,actori,filosofi.
Cat despre japonezi...admir-fara rezerve-calitatile lor: demnitatea,harnicia,disciplina,inteligenta,eroismul,spiritul de sacrificiu, cat si deschiderea pe care, iata,o manifesta, fata de marea muzica universala.
Au trecut printr-o catastrofa-dar ei au un proverb:,,Nenorocirea poate fi puntea spre fericire''.
Si, dovada e de... netagaduit.
L
Luli,
RăspundețiȘtergereN-o să despicăm firul în patru, pentru că nu avem „documente”, dar cred că doamna era căsătorită pe vremea aceea, dacă locuia în Casa Armatei, nu?
Da, explicația pentru puterea de creație a Titanului pare credibilă. Eu mă gândeam la drama artistului...
Doamne, ce proverb, ce credință, ce forță de a renaște!
Mulțumesc frumos pentru gândurile tale!
"Cine a fost, de fapt, Jeanette?
ȘtergereDomnişoara Johanna d'Honrath (pe numele ei real), originară din oraşul Köln, şi tânărul geniu muzical Ludwig van Beethoven, s-au cunoscut în cadrul unor serate muzicale, la Viena, pe când aveau numai 17 ani. Potrivit cărţilor care amintesc despre iubirea platonică dintre cei doi tineri, frumoasa blondă era plină de viaţă şi fermecătoare, astfel că a atras, din primele secunde, atenţia talentatului compozitor.
Muzicianul nu avea, însă, o situaţie materială bună, astfel că Jeanette a ales pentru căsătorie un căpitan austriac, Karl von Greth, la fel de chipeş ca şi domnişoara. După nunta lor, care a avut loc în anul 1788, tânăra femeie a devenit doamna Jeanette von Greth şi şi-a urmat soţul în Banat, el fiind avansat la gradul de general şi numit comandant al cetăţii Timişoara, în anul 1823. Astfel au ajuns să locuiască în clădirea numită atunci „Generalatul nou”, pe locul căreia, în prezent, se află situată Casa Armatei.
Jeanette von Greth s-a stins din viaţă la Timişoara, la vârsta de 52 de ani, locul ei de veci fiind cavoul Piariştilor din Piaţa Libertăţii. După demolarea bisericii din Piaţa Libertăţii, în anul 1911, osemintele au fost reînhumate în cimitirul din cartierul Cetate."
Mă rătăcesc printre „anonimi„, dar mă simt privilegiată să primesc informații foarte interesante!
ȘtergereMulțumesc frumos!
Buna seara, doamna Gina.
RăspundețiȘtergereM-a impresionat foarte mult poveste vietii si drama prin care a trecut marelui compozitor Beethoven, pierzandu-si auzul.
Ori de cate ori ascult o lucrare a sa, pe mine pur si simplu ma incarca pozitiv.
Eu ascult diferite genuri muzicale, dar nu trece o zi, sa nu ascult muzica clasica sau vreo arie din vreo opera.
O seara cat mai frumoasa va doresc, doamna Gina! :)
Mi-am dat seama că ești o iubitoare de muzică adevărată, Ștef!
ȘtergereSeară frumoasă!
Un raspuns complet si frumos este al anonimului.
RăspundețiȘtergereFelicitari!
PS Anonim 2
Anonim 2,
Ștergereanonim 1( doar pentru că așa vrei tu) îmi este chiar prietenă.
De ce ești tu anonim?
Ufff! Pentru ca nu stiu cine sunt!
RăspundețiȘtergereMultumita?
Deloc, mai confuză..
ȘtergereStiu doar ca interlocutoarea mea are ochii caprui. Doar atat!
RăspundețiȘtergereȘi dacă n-ar fi chiar așa?
ȘtergereAtunci are 2 perechi de ochii.
RăspundețiȘtergereO pereche caprui si o pereche albastri.
Doamne, ferește!
ȘtergereNu sunt vrăjitoare!
Sigur, am o singură pereche de ochi, chiar dacă sunt și soacră.
Zambesc! Esti nostima!Este clar ca "esti soacra"! :)
RăspundețiȘtergereAdică sunt o soacră nostimă?
Ștergeresau sunt nostimă, pentru că sunt soacră?
( soacra din poveste are un ochi în ceafă)
Esti draguta oricum ai fi!
RăspundețiȘtergereOchiul din ceafa este albastru. Important e cel din ceafa.
Tragem linie și facem calculele- zici că sunt drăguță, nu te contrazic, deși, cu un ochi în ceafă, te-aș putea speria.
RăspundețiȘtergereMai mult, cum respectivul ochi este doar al soacrei, înseamnă că-mi văd nora într-o situație albastră, ceea ce nu ne avantajează, nici pe mine, nici pe ea.
Ce zici, merge?
Sau, deja, te-ai speriat?
Nu ma sperii eu asa usor!
RăspundețiȘtergereSunt om si asa incerc sa raman.
Cand esti om si oceanul seaca ca sa poti trece mai departe.
PS Pana la respectiva nora, mai e cale lunga.
Îmi place ideea-”Când ești om și oceanul seacă, să poți trece mai departe„.
RăspundețiȘtergerepentru p.s. adevărul este că ne despart niște ani, altfel n-am fi soacră și noră, nu?
Cum zici tu!
RăspundețiȘtergerePS Multumesc pentru corectura!
Dacă am vorbi despre corectură, uite acum văd că lipsește o virgulă din ambele enunțuri- trebuia să o folosim înainte de „și”, pentru că acesta nu este conjuncție coordonatoare, este o parte dintr-un adjectiv de întărire„ însuși„sau un adeverb de întărire chiar și „, părerile sunt împărțite.
ȘtergereEnunțul corect ar fi fost. „Când ești om, chiar și oceanul seacă, să poți trece„.
De fapt, respectiva virgulă desparte o temporală antepusă de regenta ei.
Te-am plictisit cu gramatica..
Tema era 10000 de japonezi amatori, într-un extraordinar cor, cântă „Oda bucuriei„!
O știu pe prietena ta- „geniu în literatură și gramatici ”-este învățătoare, ne-am văzut în vacanța de vară.
ȘtergereCum să-mi ”șoptească” cineva, dacă meseria mea este să nu admit șoptitul?
N-ar fi rușinos pentru o profesoară de limba română să nu știe nici măcar regulile subordonării în frază?
Stii ce? Imi plac ochii caprui la nebunie! :)
RăspundețiȘtergereChiar mi-au adus un strop de bucurie in aceasta seara!
Pariu, ca iti sopteste cineva.
Am o prietena care e geniu in literaturi si gramatici. Eu...mai slabut cu gramatica si cititul.
Super! Mai cu seama cand te "irita" ceva anume!
RăspundețiȘtergereDa, recunosc, esti tare!
....parca in toamna am dat corigenta!...asa imi amintesc...mai uita omul! :)
Extraordinar!
RăspundețiȘtergereEmotionant!
Atat spun...
Vera,
ȘtergereEmoția este un sentiment nou, de fiecare dată.
Poate că tocmai de aceea nu se poate reda în prea multe cuvinte.
Seară bună!
Noapte buna!
RăspundețiȘtergereMi-a facut placere discutia! :)
pup!
Se pare ca japonezii nu mai au resentimente fata de europeni si fata de rasa alba in general...Tocmai am vazut un documentar despre Al Doilea Razboi Mondial in Pacific...
RăspundețiȘtergereAstept sa cante si musulmanii Oda bucuriei!
PS. Am auzit candva ca singurul mare creator fericit a fost Goethe. Insa nu avem cum sti; s-o fi laudat...
Aveți un fel anume , de a spune pe nume lucurilor grave pe nume. De fapt, le învăluiți, ca în armată..
ȘtergerePropoziția„ Astept sa cante si musulmanii Oda bucuriei!” este absolut mortală, chiar dacă vorbește despre BUCURIE.