ai un pic de timp?

 Care să fie, la urma urmei, lumea ta, doar a ta, în care să te regăsești, fără să te cauți?

 Cea aievea în mijlocul căreia, clipă de clipă, toți   sunt(em) preocupați  de un mâine mai cald, de  copii, soți, sănătate, averi, cărți, egoism,conturi,  tribune,  ziare, medici, școli,  bani,  hrană, chitanțe, gelozii, haine, case, mașini, îmbulzeală,  amenzi,  politică,  căderi, rate de schimb, grădinițe,  aliați, investiții, știri de tot felul,  salarii, facturi, mesaje, progres, căsătorii,  telefoane,  risipiri, pensii, pariuri, profit, subalterni, divorțuri, șefi, aranjamente,  frig  sau căldură, burse,  drumuri, botezuri,  cursul euro, dușmani , împărțiri, laude,  plecări..

Sau lumea  proprie, imaginară,  cu zboruri dincolo de nori,  cu iubiri interzise și totuși posibile,  cu personaje perfecte, înaripate, alergând între culori, sunete, simboluri,  fraze nerostite, mai frumoase decât toate personajele întâlnite într-o viață de om?
 O lume  în care orice este posibil, fără granițe, norme și legi?
 Mi-ar prinde bine părerea ta. Ce zici?

p.s. am și uitat de mucenici cu scorțișoară și nuci..
spune vorba  că astăzi  bărbații ar trebui să bea vin, cât să încapă în  40 de pahare. Mă întreb unde ar ajunge ei  după.