un gând cum se descuie..

 S-au ivit  brusc, când am deschis calculatorul..întâi  am suspinat, apoi am plâns de-a binelea.

 Nici eu nu știu de ce.  

Care să fi  fost degetele  bunicii, care ale mamei, care ale  mele,  care ale copiilor mei, care ale nepoțeilor?

Atâtea  schimbări..

Simți  cum fug clipele, săptămânile, anii?

Fără oprire!

Îți amintești ? 

Ea știe să mângâie, să vindece, s-alinte,
O strângere, o dată, o ține-o viață minte.
E mută când vorbește tăcut, ca o pecete
Cu-n crin săpat în mijloc și litere secrete.
Făgăduiește-o dată, trecând pe lângă tine:
De câte ori o viață întreagă nu se-ngână,
Mâhnită, printre lacrimi, cu-o strângere de mână?
Și câte visuri, câte și vieți nu au pierit,
În suflet cu inelul părut făgăduit?
Pe dinafară, viața are puteri să-ndemne,
Pe dedesubt urzită între tăceri și semne.