duminică, 15 iulie 2012

gânduri


și copacii mor câteodată
În armură deasă, strălucind în atingeri de șoapte, s-au aliniat, unul lângă altul, străjuind gardul.
De cum dă colțul ierbii, până toamna târziu, ulmii ocrotesc, în felul lor, curtea , casa,  poarta, drumul.
Înalți, frunzoși,   își freamătă miile de brațe într-un dans ușor, urmându-și  muzica lor   interioară,  în tonuri verzi, de verde proaspăt..

Într-o zi,  s-a schimbat la față.
 Discret, s-a închis în umbrele înserării.
Peste o săptămână , puterile i-au slăbit de tot..
 Bătrân bolnav, cu brațe obosite, și-a strâns galbenul sub pleoape.
 Confrații își leagănă crengile în bătaia ușoară a vântului de seară. L-au uitat.
Gureșe , în zvon de mișcătoare răsuciri, în zborul  lor mereu grăbit , până și păsările îl ocolesc . Uituce și zglobii, se ascund în alte locuri vii.
Singuratic, uscat de tristețe,  își ține singur de urât.
Lacrimi  cuminți se ascund în orbitele lui goale.
 Doar timpul  își ticăie clipa..
p.s. iubești copacii?//

un dar de la Luli

16 comentarii:

  1. De cand ma stiu iubesc copacii si, am un cult pentru ei , pt tot ce ne ofera : umbra, racoare, fosnet, frumusete…

    Iubesc copacii, asa cum iubeste pasarea padurea.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și pentru că la voi este noapte, dragă Luli, îți trimit Un vis vegetal-

      w.youtube.com/watch?v=sT2b_Vc6C_Y

      Ștergere
  2. Daaaa, iubesc tare mult copacii, de toate felurile.
    Copil fiind, mă căţăram după fructe sau după flori de tei, acum am la fereastra apartamentului nuci, tei, un vişin, care se-ntrec să-mi facă umbră şi răcoare, că nu suport aerul condiţionat. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mie îmi plac copacii, pentru că în tăcerea lor ascund veșnicii.
      Cresc laolaltă, își apleacă ramurile unii către alțíi, suportă în tăcere ploi și viscole, arșiță și vânturi.
      Și ne dau răcoare, fără să le-o cerem.
      Și verdele, atât de verde!
      Și miile de nuanțe ale toamnelor!

      Ștergere
  3. Tot un vis vegetal si pentru tine, dar cu ,,Pavane'' de Gabriel Faure.
    http://www.youtube.com/watch?v=Jn6n9sHqTWc&feature=player_detailpage

    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, dragă Luli!
      M-am dus cu gândul la aceste puține însemnări despre un ulm oarecare, un ulm , pe care îl știam de când era mic de tot, pentru că aseară căutam niște explicații.
      Tot primeam „ bombardamente „ de vorbe fără logică de la un individ- m-am gândit că, citind gândurile mele, o să-și dea seama că toate sunt efemere, că și un falnic copac cade.
      Pur și simplu.
      Dar un om?? de ce trebuie să se hrănească cu atâta răutate??

      Ștergere
  4. Toti copacii au rostul lor!
    Ii iubesc, desi In copilarie am fost un fel de "Icar", am zburat... in jos dintr-un stejar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vezi? un fel de măsură a inocențéi, dar și a inițíerii!

      Ștergere
  5. ,,Copacii sunt efortul nesfarsit al Pamantului de a vorbi cu cerul’’.(R. Tagore)
    Copacii au facut juramant de a-i proteja pe oameni, dar noi ramanem impasibili si ... ii sacrificam.
    O legenda spune ca atunci cand Iisus Hristos pe cruce fiind, si-a dat ultima suflare, tot ceea ce era viu a frematat. In acel moment, copacii au facut un juramant: sa plinga, sa sufere dupa Iisus si sa le slujeasca oamenilor, dindu-le energie - purificata.
    Pina in zilele noastre, copacii... asta fac.

    Gina iti amintesti de Eliade - unde pomul Maitreyiei era o,, teofanie’’ cosmica?
    Era centrul lumii si Zeul manifestat - in viata vegetala.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că nu este întâmplător faptul că un copac nu apare în lume cu flori și fructe- așa încearcă el să ne învețe strădania, așteptarea, răbdarea..am o poveste despre mesteacănul din fața ferestrei mele. Trebuie s-o caut!

      Să știi că mie îmi place și „mitul„ salcâmului moromețian, oricât de românesc este.
      Câtă vreme salcâmul era vertical, înalt și puternic, omul, stăpânul lui, avea personalitate.
      Era „un cineva„, cum le place țăranilor să spună.
      Când salcâmul a căzut, omul și-a pierdut „coloana„..

      Ștergere
  6. In fata casei mele, au crescut majestuos sase artari norvegieni, care de-a lungul timpului, si-au unit coroanele. De cate ori le privesc podoaba, am o mare veneratie .
    Stau ore intregi dimineata, sub cupola verde. Imi place sa cred ca e naosul unei biserici vegetale si acolo, vara, e locul meu de rugaciune.
    L

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Un gând-

      http://incertitudini2008.blogspot.ro/2009/11/doua.html

      Ștergere
  7. Buna seara, doamna Gina!

    Si eu iubesc foarte mult copacii batrani.
    Pe mine ma uimeste spectacolul lor grandios ce ni-l ofera in orice anotimp si ma gandesc ca acest lucru este posibil doar pentru ca, au radacini puternice si profund infipte in pamant, facandu-i mai rezistenti in fata secetei, cand tot pamantul tanjeste dupa ploaia, datatoare de viata. Radacini care, de asemenea, ii protejeaza si-i sprijina, incat vanturile puternice sa nu-i smulga si sa-i culce la pamant.
    Viata lor nu este cu mult diferita de viata noastra.
    Asa se-ntampla si cu noi, atunci cand radacinile noastre sunt superficiale, furtunile vietii pot mult mai usor sa ne dezradacineze. De asemene, atunci cand radacinile noastre sunt superficiale si nu exista nici ploaia care sa ne ude si sa ne sustina, ne ofilim si murim.
    Fara furtuni si fara seceta, radacinile unui copac nu vor sapa adanc in pamant. Doar cand se confrunta cu situatii de criza isi infing radacinile cat mai adanc, pentru a cauta sursa care sa-i mentina in viata — izvoarele subterane.
    In acest fel, copacul se stabilizeaza impotriva conditiilor climaterice dure de la suprafata pamantului.
    Furtunile si seceta din viata noastra, fac acelasi lucru si pentru noi. Fara ele nu am avea nici un motiv sa sapam adanc in noi insine, pentru a gasi forta necesara care ne sustine, ne stabilizeaza si ne tine in viata. Eu de la copaci am invatat sa nu las umilinta sa ma ofileasca si sa-mi pastrez semetia indiferent de furtunile sau seceta din viata mea.

    O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Frumoase gânduri, dragă Ștef! Tu ai o filozofie specială, sănătoasă, nu știu de unde îțí aduni rezistențá, pe care, sunt sigură că o ai!

      Este o plăcere să te citesc, de fiecare dată!

      p.s. Aseară și dimineață, am tot încercat să intru la tine- astăzi Dimitrie Anghel ar fi împlinit 140 de ani, dacă ar fi înfruntat regulile vieții.
      Îmi place mult poezia lui, iar tu ai postat un poem minunat.
      Încerc din nou!

      Seară frumoasă!

      Ștergere
    2. Imi pare nespus de rau pentru neplacerile create, ceva se intampla, cred eu cu serverele, pentru ca, atunci cand accesez un site, imi apare pagina alba pe care scrie: " Service Unavailable Error 503" -- dupa multe incercari am reusit sa ajung si la dumneavoastra, dar pe alte site-uri nu am reusit defel.

      Cred ca insusi filozofia mea de viata m-a intarit. Odata intentionam sa imi scriu viata mea. Am scris-o pas cu pas, pe zeci de pagini, la recitire, am renuntat. O perioada, eu, mamica, sora si fratele meu care din pacate nu mai este, am trait o viata ca in lagarul de exterminare Auschwitz, o viata mult prea dura pentru un copil. Multumesc lui Dumnezeu, ca mamica a fost o femeie, pe cat de severa pe atat de iubitoare, inteleapta si credincioasa, iar eu astazi ii sunt recunoscatoare pentru ceea ce sunt.
      Rareori mai vorbesc despre, desi, acum pot vorbi, in trecut. Nu!
      Acum, mi-e foarte bine, insa, ranile din suflet nu se pot vindeca, dar, au devenit -- izvoare subterane!

      Ma bucur nespus de mult, doamna Gina, ca v-au placut poemele pe care le-am ales.

      O noapte linistita va doresc, doamna Gina, cu mult drag! :)

      Ștergere
    3. Ești un Om minunat!
      În sufletul tău curge un izvor de bunătate!!
      Puțíni oameni devin atât de buni după încercări grele.
      Să fii fericită! Sunt convinsă că-ți vei primi însutit bucuriile pe care tu le dăruiești altora!
      Seară frumoasă, Ștef!

      Ștergere