luni, 2 iulie 2012

lumină în amurg


Orășelul  își trăiește sfârșitul  obișnuit de duminică. 
 Dogoarea   i-a scos pe  oameni  din blocurile încinse , terase  pline, bere, înghețată,  localnici și străini, multe femei- le recunoști după   plasele  în care au adus   obiecte  personale sau de-ale copiilor,   până la căderea nopții femeile pot intra în altarul  noii catedrale, fiecare poartă  în suflet  dorințe  greu de împlinit,  le scriu în acatiste, rup din banii și așa puțini,  altfel  rugile nu le vor fi rostite ,  este cald,  se agită evantaie,  negustorii se bucură, au  vânzare bună la  apă și la băuturi răcoritoare.


Pentru o zi,  oamenii   au bătut cale lungă – sunt mașini de București, Brașov,  Dâmbovița, Olt,  Mehedinți,Vâlcea.
 Pe vremuri, înghesuiala  era pentru Dacia.
 Astăzi lumea se roagă.
   Jandarmii  își mai odihnesc picioarele, coada urcă încet, în ordine,   da, altarul este măreț, o doamnă spune că  icoanele sunt acoperite cu o foiță de aur, este încă mult de lucru, preoții  ating cu mir  frunțile transpirate , lumea  murmură mulțumiri,   ia anafură,   cineva împarte iconițe sfințite.
În sala de la parterul   ctitoriei este răcoare,  apar și fețe mai ciudate, asta este, lumea pare un furnicar ,  nu lipsesc cerșetorii  cu  fețe  negricioase și haine  zdențuite,  copii mulți agățați de   fusta mamei sau de gâtul tatălui.
Lipsesc   maidanezii.
Soarele arde,  cerul își risipește bunăvoința. 
 Este  prima zi de cuptor. //
p.s. iertate fie calitatea fotografiilor și ordinea așezării lor , oricât m-am străduit..
Ai fost vreodată la Mioveni? 

18 comentarii:

  1. Galbenul auriu,foita aurie,aurul simbolizeaza in iconografia bizantina si o desprindere de planul material lumesc...eu ma bucur pentru orice biserica inaltata,sunt repere sfinte in spatiul asta atat de comercial in care oricum majoritare raman sediile bancilor de tot soiul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Într-un fel, cândva, citind cartea lui Eliade „ Cosmologie și alchimie babiloniană”, am încercat să aflu simbolistica aurului.

      http://incertitudini2008.blogspot.ro/2007/12/un-alt-fel-de-l-intzelege-pe-mircea.html

      Așa am găsit informația că în icoanele ortodoxe în stil bizantin, fondul auriu ar semnifica prezența Duhului Sfânt și Lumea Celestă.
      Nu eram prea sigură de consistența ideii pe care o păstram în minte, așa că am dat fuga și la un caiet mai vechi- domnul E. Dumitrașcu, profesorul meu de estetică care mi-a coordonat lucrarea de licență, avea un curs despre semnificația culorilor.
      Aurul este asociat cu soarele, cu perfecțiunea.
      Când oamenii au descoperit că el nu ruginește, l-au făcut declarat cel mai nobil dintre metale , iar regii îl credeau peren.
      Poate că aurul din icoane are menirea să ocrotească sănătatea umanității, dar, deși este atât de jinduit, ca podoabe, el ar fi , cumva, și un simbol al circuitului vieții.Când spun asta, mă gândesc la apropierea dintre aur și pământ- aurul crește în pământ, deci este ca și lutul„din pământ venim , în pământ ne întoarcem„.
      Aurul și pământul sunt la fel. Sau același trup. .zic și eu

      Ștergere
    2. Unii cu aurul din banci ,altii cu aurul din inima.
      Stralucirea banilor sau lumina interioara?...nu poti sluji la doi stapani,in ebraica "mamona" inseamna bani,arginti.
      Asta nu inseamna ca biserica ar trebui realizata din materiale ieftine!Casa Domnului fireste trebuie cinstita cu pretul minunatiilor de materiale ce natura,viata le daruie.Cat despre arta si mestesug,e dreptul frumosului sa se produca ,sa dainuie astfel!

      Ștergere
    3. Ce mult îmi place antiteza asta!!

      Da! bine și adevărat grăiești, nu prea poți agonisi strălucire interioară, câtă vreme aduni arginți cu nemiluita.
      Știi ceva? parcă nu înțeleg bine de ce atâta bogăție și în biserici.. mă gândesc că adevărații sfinți au trăit în peșteri.

      Ștergere
    4. Gina,exista sfinti care au trait retrasi intr-o chilie in munti,exista sfinti care au trait prin lume,exista sfinti care au trait in sanul unei biserici majestuoase.Exemplu suficient aici as zice, Padre Pio!!!
      Mi se pare absolut firesc ca o pictura minunata reprezentand-o pe Maica Domnului cu Iisus in brate sa fie incadrata de o rama mestesugita frumos si executata dintr-un metal suflat cu aur...unii vad o avere gandindu-se ca ce s-ar pricopsi daca ar fura-o,altii vad incununarea dragostei de Dumnezeu prin expresia unor materiale pretioase cu anume calitati artistice!
      Tu ca femeie de ce iubesti bijuteriile?Oare adoratia divina nu merita ce-i mai de stil si expresiv artistic???

      In cazul unei secete mondiale ,aurul bogatasilor nu are valoare,marile supermarketuri arunca saptamanal tone de alimente expirate datorata politicii preturilor si mofturilor consumatorilor ... adunate ar putea hrani multa din populatia saraca a lumii...aurul ca expresie financiara e un mod parsiv al marilor puteri de a-si asigura stabilitate si forta economica.Altminteri e un dar divin precum marmura,pietrele semipretioase si pretioase,cristalele,etc.
      Tot le zic multora de ceva timp incoace,cumparati-va obiecte decorative de calitate,nu din materiale surogate,chiar daca costa ceva, faceti un efort,o sa simtiti diferenta de spirit privindu-le in spatiul ambientului vostru ori prin utilizare.Ma rog asta este o alta discutie,am divagat ceva.

      Ștergere
    5. Este atât de frumos cuvântul tău! Mă înclin respectuos!
      Nu mi-a spus nimeni niciodată să-mi cumpăr obiecte decorative de calitate- am făcut-o, la început , instinctiv, apoi , din convingere.
      Îmi place, de multe ori, să mă retrag, în „ lumea mea „ de asemenea obiecte, aparent neînsuflețite..ele și eu ne bucurăm!
      Este clipa de „eternitate„!

      Ștergere
  2. adevarata lumina! din pacate o vedem mai bine doar in amurg!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi cum e- vei primi un lucru dorit, când vei crede , cu adevărat, în el.

      Ștergere
  3. Un frumos reportaj de ctitorire!

    Departe de Mioveni, la televizor, au arâtat doar îmbulzeala, călcarea în picioare...

    Contextul este simplu de adăugat. Oamenii care nu îl au pe Dumnezeu în suflet se duc să îl caute prin biserici, mai ales dacă au nevoie de El, atunci când le este greu în viață. Dacă nu au nicio biserică la îndemână, se va gâsi întotdeauna un ctitor să înalțe una, pentru ca oamenii ce îl caută pe Dumnezeu să nu meargă prea departe, ci să stea acasă, legați de glie.

    Cât despre cât de mare și de daurită să fie biserica, de vină este numai Caius Iulius Caesar, care, fiind nepotul lui Marius, ce tocmai ieșise învins într-un război civil, nu a avut acces la altă demnitate publică, în prima parte a vieții sale politice, decât la cea de Pontifex Maximus. Și, pentru a dobândi câștig politic, a exploatat aceasă funcție de cel mai înalt prelat al Romei antice, ridicând temple mărețe. Urmașii lui, începând cu Octavianus Augustus, au „împrumutat” titulatura de Pontifex Maximus pentru a se diferenția de ceilalți cetățeni ai Romei și au ridicat, la rândul lor, bazilici și mai impunătoare, pentru atragerea bunăvoinței poporului și zeilor, bazilici creștinate ulterior, de la Constantin cel Mare încoace, adică la vreo 300 de ani după Iisus. De pe vremea aceea, biserica, adică edificiul, a primit dihotomia de credință și propagandă pe care o suferă și în zilele noastre.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos pentru gândul bun!

      Da, am văzut și eu scenele , și nu doar ieri, ele se tot repetă, poate că și credința ar trebui, cumva, „cultivată„, „educată„..
      La școală se învață religie.
      Am vorbit, adesea, cu elevii mei, mai ales, când unele subiecte de literatură aveau mesaje religioase..copiii sunt avizi de cunoaștere, nu de însușire mecanică a unor dogme..Așa îmi explicam și tentativele, de multe reușite, de a copia tocmai la acest obiect de studiu, care ar fi trebuit să-i purifice.

      Eu cred în credința unor oameni, nu a tuturor, nicidecum.
      Ieri le-am văzut fețele, ochii, frunțile.Voința unora este foarte puternică. Ei îl caută , cred, pe Dumnezeu.
      Zicea cineva-M/Gandhi că ar trebui să privim lumea ca și cum ar fi un Ocean, în care, poate că există și pete murdare- se varsă petrol, marinarii aruncă peste bord rămășițe. Asta nu înseamnă că, oceanul, în imensitatea lui, rămâne veșnic murdar..
      Și, fiindcă ați adus vorba despre romani, Publius O.Naso zicea că ”după cum aurul galben se cunoaște în foc, credința trebuie văzută în vremuri grele.„

      Lumea de ieri, îmbulzită și scăpată, poate, pentru multe cauze, din starea ei de smerenie, vine la biserică să se regăsească. Așteaptă ajutorul.
      Doar că oamenii nu sunt la fel.
      Așa cred.

      Ștergere
  4. Din pacate, recunosc, am o parere proasta despre cozile la biserica. Am convingerea, poate gresita, ca cei ce se inghesuie sunt aceiasi care "sparg usa" la promotiile de lansare a "hipermarketurilor". Imi lasa impresia unor fiinte amorfe, ratacite. Poate ca sunt prea subiectiv.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că suntețí prea subiectiv, în parte, cam așa gândesc și eu.
      Doar că nu toțí oamenii care se află într-un loc , în același timp, sunt și acționează la fel.

      Aseară, lumea era calmă, liniștită, disciplinată.
      Nu cred că asta avea legătură cu ceea ce se văzuse la televizor.
      Erau alți oameni, alte perspective asupra aceluiași eveniment.

      Ștergere
  5. Eu, ca om de-al locului, prefer sa ma abtin, vis-a-vis de scenele de la tv, de catedrala, de oras in sine. Eram acolo la prima caramida a constructiei, am plecat doar de cativa ani. Am, pe langa tot ce-am trait frumos, si-un gust amar. Poate pentru ca, nu-i asa, padure fara uscaturi nu exista!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Crenguța, din câte vezi, și eu mă abțin, chiar dacă nu sunt decât tangețial „ de-a locului„.
      Este un subiect complicat.

      Să fii iubită!!

      Ștergere
  6. Buna seara, doamna Gina!
    Eu, nu am fost niciodata in Mioveni! Foarte frumoasa catedrala a fost ridicata, multa sudoare a curs acolo!
    Stiti, doamna Gina, imbulzeala asta la biserici, cuvintele grele pe care si le rostesc enoriasi, unii altora pentru a ajunge primii la daruri, de teama sa nu ramana fara, nu o agreez eu, defel. E trist ca pentru multi, mancarea primita gratis, este mai importanta decat hrana spirituala.
    Eu am convingerea si credinta ca, Dumnezeu, ne ajuta si va ingadui sa nu ducem lipsa de nimic, daca ne facem vrednici prin faptele noastre, nicidecum daca atingem imbracamintea sau mancarea noastra, de niste moaste sau mai stiu si eu cate practici se mai fac.
    O noapte linistita va doresc, doamna Gina! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ștef, sudoare, eforturi de toate felurile..auzeam spunându-se că s-ar fi sunat la toate ușile apartamentelor pentru a se strânge bani. Mă abțin să comentez.
      Cât despre oamenii despre care vorbești, cei care sparg geamuri pentru o cutie de orez , de asemenea, mă abțin.
      Cine și când va mai corecta pornirile neomenești?

      Ștergere
  7. Admir pe cei care au curajul şi răbdarea să stea la o asemenea coadă pentru a se închina într-un locaş care va fi deschis şi a doua zi...
    Ai fost acolo, Gina! :)
    Biserica este o minune, un vis frumos. Avem şi la Vâlcea una asemănătoare ca stil, în cartierul Ostroveni. Totuşi, din punct de vedere al arhitecturii, nu ştiu unde să încadrez acest fel de biserici... Este vreo influenţă grecească? Nu mă pricep deloc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana,
      Când vei trece pe aici, fă-ți timp să o vezi.
      Este mai bine așa!

      Te aștept!

      Ștergere