tot comerț se cheamă

Mustață îngrijită, obraz proaspăt ras, pantofi lustruiți.
 Înalt, suplu, nici țăran, nici orășean.

A venit  într-o pauză, cu două carnete de note- unuia dintre nepoți îi eram dirigintă, celuilalt, profesoară. Am schimbat câteva fraze.

 Îl trimisese fiica lui, fostă învățătoare, măritată cu un prosper om de afaceri- casă mare, mulți angajați, deplasări  pe-afară..
Ea  ține cheltuielile, protocolul, prospectează piața, alege clienții.

  Mândru tare de norocul fiicei lui!

Nepoții, de, ca băieții, prea au de toate.  Mai greu cu școala.  Și cu manierele..

Două zile mai târziu, într-o dimineață cețoasă, l-am zărit  în piață.

Peste hainele modeste, un halat verde.
Un nasture descusut,  câteva pete..

 Pe o foaie de ziar, așternută pe masa de piatră,  își rânduia atent marfa- trei bidoane de lapte, niște ouă,  câteva borcănele cu  miere , murături de toamnă..//
 ți se pare cunoscut?