Pe oricare din sensurile verbului „ a zdrobi” l-am lua, vom vedea că omul a început să zdrobească încă dim primele zile ale existenţei sale. A zdrobit, mai întâi, un os, ca să-şi facă o unealtă sau o armă, a zdrobit un sâmbure, ca să-i mănânce miezul, a zdrobit capul animalului de pradă sau pe cel al altui om, considerat duşman, tot ca să supravieţuiască. Multă vreme, acesta a fost mobilul acţiunii sale de a zdrobi – SUPRAVIEŢUIREA. Cu timpul, odată cu evoluţia sa, omul a început să zdrobească şi din alte cauze. Uneori, chiar din plăcere...
Imi plac intrebarile tale, chiar daca nu am mereu un raspuns demn de a fi scris. Sunt unele cuvinte care ar trebui doar rostite intre prieteni, seara, pe racoare, in jurul paharelor cu limonada. Asa, nu-mi ramane decat sa ma gandesc la gandul tau cand ai scris asta. :)
Servus, Gina Tulburătoare întrebare. Nu ştiu cînd a învăţat omul să zdrobească dar aş risca un răspuns (interogativ), la "de ce": oare pentru dacă vrem să ne fie bine, trebuie mai întîi să ne fie rău, pentru a putea face diferenţa? Zdrobim apoi reconstruim?
Poate, pentru că, unde începe logica rece, distructivă, se termină „dumnezeirea„, cu care fiecare se naște în suflet. Știi ceva? tot mai des, mă îngrozesc unii care se numesc, totuși, oameni. Doar , pentru că sunt bipezi.
"Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp, în toate zilele vieţii tale să te târăsti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăşmăşe voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. ACEASTA ÎTI VA ZDROBI CAPUL, si tu îi vei zdrobi călcâiul" Geneza3: 14,15.
Olly, Într-o zi, un elev, a cărui dirigintă eram, i-a sucit unei fete mâna, până la a-i pricinui dureri insuportabile. Am dus-o la medic. Apoi am discutat cu el.Știi ce mi-a spus? O IUBESC! Sunt ființe - cu două picioare- care invidiază și urăsc aproape orice. Este felul lor de a admira. Ciudat, nu?
Pe oricare din sensurile verbului „ a zdrobi” l-am lua, vom vedea că omul a început să zdrobească încă dim primele zile ale existenţei sale. A zdrobit, mai întâi, un os, ca să-şi facă o unealtă sau o armă, a zdrobit un sâmbure, ca să-i mănânce miezul, a zdrobit capul animalului de pradă sau pe cel al altui om, considerat duşman, tot ca să supravieţuiască. Multă vreme, acesta a fost mobilul acţiunii sale de a zdrobi – SUPRAVIEŢUIREA. Cu timpul, odată cu evoluţia sa, omul a început să zdrobească şi din alte cauze. Uneori, chiar din plăcere...
RăspundețiȘtergereAdică, pentru că este sadic, da?
ȘtergereImi place sa cred ca OMUL "macina"graul pentru a avea paine pe masa.:)
RăspundețiȘtergereDa, cred că este latura „umană„ a verbului!
ȘtergereImi plac intrebarile tale, chiar daca nu am mereu un raspuns demn de a fi scris. Sunt unele cuvinte care ar trebui doar rostite intre prieteni, seara, pe racoare, in jurul paharelor cu limonada.
RăspundețiȘtergereAsa, nu-mi ramane decat sa ma gandesc la gandul tau cand ai scris asta. :)
Când pun întrebări, dragă Diana, o fac, pentru că nu găsesc răspunsuri.
ȘtergereServus, Gina
RăspundețiȘtergereTulburătoare întrebare. Nu ştiu cînd a învăţat omul să zdrobească dar aş risca un răspuns (interogativ), la "de ce": oare pentru dacă vrem să ne fie bine, trebuie mai întîi să ne fie rău, pentru a putea face diferenţa?
Zdrobim apoi reconstruim?
Poate, pentru că, unde începe logica rece, distructivă, se termină „dumnezeirea„, cu care fiecare se naște în suflet.
ȘtergereȘtii ceva? tot mai des, mă îngrozesc unii care se numesc, totuși, oameni.
Doar , pentru că sunt bipezi.
Am cvitit pe undeva că unii semeni de-ai noştri, se numesc "mutanţi intelectual".
ȘtergereDoamne, unde-am ajuns. :(
Tibi,
ȘtergereTe mai poate mira ceva??
"Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp, în toate zilele vieţii tale să te târăsti pe pântece şi să mănânci ţărână. Vrăşmăşe voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. ACEASTA ÎTI VA ZDROBI CAPUL, si tu îi vei zdrobi călcâiul" Geneza3: 14,15.
RăspundețiȘtergereOlly,
ȘtergereÎntr-o zi, un elev, a cărui dirigintă eram, i-a sucit unei fete mâna, până la a-i pricinui dureri insuportabile.
Am dus-o la medic.
Apoi am discutat cu el.Știi ce mi-a spus? O IUBESC!
Sunt ființe - cu două picioare- care invidiază și urăsc aproape orice.
Este felul lor de a admira. Ciudat, nu?
p.s. o fi având legătură cu șarpele din Geneză?
are legătură cu natura umană; suntem diverşi, ori asta înseamnă divers; probabil că asta ne şi ţine în Univers.
ȘtergereDa,
ȘtergereBuna noastră planetă n-ar suporta doar lume „bună„.
Este necesar echilibrul, așa-i?
a strivi vine din vechime si pentru unii inseamna eliberare de durerile interioare.
RăspundețiȘtergereM-am gândit, da, cred că ai dreptate, este o eliberare de frustrări.
ȘtergereDe aceea, asemenea oameni inspiră milă.
Totuși, provoacă atât de mult rău.
"Zdrobiti oranduirea cea cruda si nedreapta..." De ce cruda? Unii spun ca lumea e fiarta. Atat am putut comenta pe text.
RăspundețiȘtergereTare de tot!!
ȘtergereChestia cu lumea fiartă este perfect adevărată, chiar și la soare,așa că se exclude„crudă”. Greșesc?