că arde casa vecinului trebuie sa aibă frică pentru a sa.
proverb franțuzesc//
proverb franțuzesc//
Pentru că este ziua ei.
Pentru că-mi place armonia
celor trei culori- imaginează-ți o rochie în joc de alb, roșu,
albastru, ca o vacanță însorită.
Pentru că am văzut-o la ea acasă!
De asta îi spun Vive la France!
Încep cu invitația de citi aici-
Să fi fost începutul , în seara aceea răcoroasă de toamnă , când am citit dintr-o cărticică îngălbenită de vreme povestea micuței Cosette?
De asta îi spun Vive la France!
Încep cu invitația de citi aici-
Să fi fost începutul , în seara aceea răcoroasă de toamnă , când am citit dintr-o cărticică îngălbenită de vreme povestea micuței Cosette?
Eram în clasa a III-a.
Peste câțiva ani, aveam să aflu, la ora de istorie despre Jeanne-d’Arc .
Romane citite pe nerăsuflate-Dumas, Balzac, Hugo, Sthendhal, Flaubert..
Cat despre Jean Marais, Gerard Philipe , Alain Delon..câte nopți nedormite, câte lacrimi…
La scoală învățam despre Napoleon- îl vedeam mai tare decât oricare erou de roman, mai cuceritor decât Alexandru cel Mare.
Cărți, filme, albume, istorie, muzică!
Așa a năvălit Franța în viața mea.
Prin clasa a X-a , într-o oră de franceză, franțuzica, profesoara noastră suplă și fină, ne-a vorbit despre castelele de pe Loire. Și despre buchiniștii de pe malurile Senei.
Mi-am dorit atunci să văd Parisul.
Sa văd Franța!
Și am văzut-o! acum câțiva ani!
M-am și rătăcit. Nu mai contează. Mi-am găsit calea.
Am bătut cu piciorul, singură, speriată, din când în când, drumul pe care îl știam din cartea de franceză.
De la un bătrân buchinist , cu o simpatică bărbuță roșcată, după o scurtă negociere, mi-am cumpărat Verlaine, ”Poemes Saturniens” . Nu m-a lăsat să-l fotografiez..
Franța?
Notre Dame, Louvre, Sainte Chapelle, Panthenonul, Les Grandes Eaux Musicales de Versailles, ce minunăție!
basilica Sacre– Coeur-regret că nu-i pot scrie corect numele- magazinele sclipitoare, muzica străzii, franțuzoaicele elegante, în pantofi fără toc, Sena verzuie, ducând vaporașele incoace și incolo, sfidătoarea Tour Eiffel, halele Parisului, atelierul lui Brancuși, Bastilia, Champs Elysees, Palatul Justitței, Montmartre- Monet, Renoir, Toulouse- Lautrec, Depardieu , Edith Piaf, Le Moulin Rouge, Gavroche, Le jardin des Tuileries, la place des Vosges, La marseillaise, Diane de Poitiers, Chenonceau, Blois, Amboise, Chamont, Chambord,Cheverny..
Și cerul.
Ca nicăieri altundeva.
Iubesc Franța!
}n urm[ cu trei veri, când nu mă mai așteptăm, am văzut sudul ei însorit și lumea ruptă parcă din vise.
Aș vrea să revăd Parisul..cine știe?
Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu- zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire,o! singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?
Imn frumuseții, de Charles Baudelaire .
Am găsit și câteva proverbe franțuzești -
Cine trăiește fără a greși nu este atât de înțelept după cât crede.
Peste câțiva ani, aveam să aflu, la ora de istorie despre Jeanne-d’Arc .
Romane citite pe nerăsuflate-Dumas, Balzac, Hugo, Sthendhal, Flaubert..
Cat despre Jean Marais, Gerard Philipe , Alain Delon..câte nopți nedormite, câte lacrimi…
La scoală învățam despre Napoleon- îl vedeam mai tare decât oricare erou de roman, mai cuceritor decât Alexandru cel Mare.
Cărți, filme, albume, istorie, muzică!
Așa a năvălit Franța în viața mea.
Prin clasa a X-a , într-o oră de franceză, franțuzica, profesoara noastră suplă și fină, ne-a vorbit despre castelele de pe Loire. Și despre buchiniștii de pe malurile Senei.
Mi-am dorit atunci să văd Parisul.
Sa văd Franța!
Și am văzut-o! acum câțiva ani!
M-am și rătăcit. Nu mai contează. Mi-am găsit calea.
Am bătut cu piciorul, singură, speriată, din când în când, drumul pe care îl știam din cartea de franceză.
De la un bătrân buchinist , cu o simpatică bărbuță roșcată, după o scurtă negociere, mi-am cumpărat Verlaine, ”Poemes Saturniens” . Nu m-a lăsat să-l fotografiez..
Franța?
Notre Dame, Louvre, Sainte Chapelle, Panthenonul, Les Grandes Eaux Musicales de Versailles, ce minunăție!
basilica Sacre– Coeur-regret că nu-i pot scrie corect numele- magazinele sclipitoare, muzica străzii, franțuzoaicele elegante, în pantofi fără toc, Sena verzuie, ducând vaporașele incoace și incolo, sfidătoarea Tour Eiffel, halele Parisului, atelierul lui Brancuși, Bastilia, Champs Elysees, Palatul Justitței, Montmartre- Monet, Renoir, Toulouse- Lautrec, Depardieu , Edith Piaf, Le Moulin Rouge, Gavroche, Le jardin des Tuileries, la place des Vosges, La marseillaise, Diane de Poitiers, Chenonceau, Blois, Amboise, Chamont, Chambord,Cheverny..
Și cerul.
Ca nicăieri altundeva.
Iubesc Franța!
}n urm[ cu trei veri, când nu mă mai așteptăm, am văzut sudul ei însorit și lumea ruptă parcă din vise.
Aș vrea să revăd Parisul..cine știe?
Sirenă rea sau Înger, drăcească sau divină,
Ce-mi pasă când tu- zână cu ochi de catifea,
Mireasmă, ritm, lucire,o! singura-mi regină!-
Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?
Imn frumuseții, de Charles Baudelaire .
Am găsit și câteva proverbe franțuzești -
Cine trăiește fără a greși nu este atât de înțelept după cât crede.
Nu trebuie sa înveți pisica să prindă șoareci.
Punctualitatea este politețea regilor.
Să nu meargă în pădure cine se teme de frunze.//
Îțí place Franța?
Poate treci și pe aici-Punctualitatea este politețea regilor.
Să nu meargă în pădure cine se teme de frunze.//
Îțí place Franța?
un cadou de la Luli
și
plus darul Ștefaniei-
Servus, Gina
RăspundețiȘtergereAm auzit mai de mult o vorbă: iubesc Franţa dar nu şi pe francezi.
Am fost, am văzut, n-am înţeles de ce.
Tu ai un răspuns?
Știu și eu?
ȘtergereAș zice că gândim cam la fel, am și scris chestia asta, după ce am avut câțiva francezi în vizită.
La ei acasă..așa și așa, cam răstite, vânzătoarele.
Ar fi putins spus ca imi place. Mai mult. O indragesc. Din atatea puncte de vedere ca si daca m-as concentra sa le numar, as pierde randul...Revin mereu cu drag, cu o mare curiozitate pentru locuri noi. Cat despre Alain Delon trebuie sa va marturisesc ca eram topita dupa el. Vecina noastra era frantuzoaica, stabilita in Italia de multi ani, dar colectiona tot felul de reviste, filme si muzici legate de Franta. Si tare se mai mandrea cu ele si tara ei. In revistele dansei l-am vazut pentru prima oara pe Delon, pe urma si in filme. Iar mai tarziu ,prin liceu, imi doream o dragoste precum cea a lui Delon si Romy schneider...Hehe, ce timpuri.
RăspundețiȘtergere„Delon si Romy Șchneider!!„
RăspundețiȘtergereCred că mai păstrez pe undeva , pe la țară niște reviste cu ei doi! Ce cuplu!
Ce film!!
După drama lui Rommy, nu prea m-am mai uitat..
Alain Delon? amorul nespus al tuturor femeilor.
p.s. am purtat două cojocele foarte șic, marca „Alain Delon„- era visul oricărei tinere să-i simtă mângâierea..hi! hi!
Am trait cateva vieti in Franta prin romanele citite. Eram la varsta cand asta e posibil.:)
RăspundețiȘtergereE o tara foarte frumoasa, dar, fara sa-i fi cunoscut direct, am si eu impresia ca francezii sunt un pic... reci? Nu stiu, poate ma insel.
Diana,
ȘtergereSă fie chestie de altitudine?
Iti trimit doua piese de exceptie:
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=XNVt3e6vHHM&feature=player_detailpage
http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=p1H_dMrDUNo
Cu ceva ani in urma, si eu am fost la Paris , cat si pe acel taram fermecat al Vaii Loirei, impodobit cu faimoasele sale castele.
Cel mai mult mi-a placut - Chambord – cel mai mare castel si desprins parca, din povesti.
Un colos de piatra, cu o arhitectura de exceptie.
Impresionanta e si panorama acoperisului –o multitudine de turnuri si hornuri de diferite dimensiuni. De departe, ai zice ca e aidoma coroanei regale a excentricului si exaltatului rege Francois I.
In plus, Chambord detine si un elemnt arhitectonic deosebit de valoros: o dubla scara elicoidala - priectata de insusi Leonardo da Vinci.
Lidia
Mulțumesc frumos, , Luli, am văzut câteva dintre aceste castele/bijuterii.
Ștergerehttp://incertitudini2008.blogspot.ro/2008/01/un-vis-devenit-realitate.html
Ooof, da, o ador si mi-e dor si-mi pare rau ca n-am profitat mai mult de ea cand am avut ocazia! Poate vreodata voi reveni, cine stie? Intr-un alt moment potrivit, cum a fost si prima data cand ne-am cunoscut! :)
RăspundețiȘtergereDa, Crenguțá, te înțéleg, pentru că asta este senzațía pe care o am, de fiecare dată, când plec dintr-un loc drag- ar mai fi fost atâtea de văzut/de simțit/de trăit..
ȘtergereSă fii iubită ! și să revezi Parisul în splendoarea nopților lui albăstrui!
VIVE LA FRANCE!
RăspundețiȘtergereMinunata chansonneta,ce te transporta intr-o epoca pariziana plina de sarm si parfum.Cea mai frumoasa din cate s-au compus vreodata in opinia mea...
Știam că-ți place- consideră piesa un dar!
ȘtergereBuna seara, doamna Gina!
RăspundețiȘtergereCa intotdeauna, am citit cu emotie si cu mult drag, fiecare cuvant al dumneavoastra si m-am simtit facand, un tur al Frantei. Din lecturi, am indragit si eu Franta!
Nu am fost niciodata, dar am intalnit francezi in unitatea in care eu lucrez, oameni integri si simpatici. Am fost nominalizata sa particip la un schimb de experienta in Franta, insa, din motive obiective totul s-a contramandat. Sper, sa am aceasta oportunitate cat mai repede cu putinta.
O seara minunata va doresc, doamna Gina! :)
Va las si eu o melodie care imi place extraordinar de mult, in interpretarea uneia din cele mai mari interprete ale Frantei, pe care eu o ador... Patricia Kaas - Mon Mec a Moi
http://www.youtube.com/watch?v=4zgB1Jfpjdw
Ștef,
ȘtergereȘi mie îmi place mult Patricia Kass!
Îți doresc din tot sufletul să ți se împlinească visul, de a ajunge la Paris! Sunt convinsă că se va realiza!
Interesant proverbul legat de greseli! La noi se spune ca numai cine nu munceste nu greseste. Ei merg mai departe as traduce: "Cine nu greseste, nu traieste!"
RăspundețiȘtergereDușii cu dușii, vreți să spuneți? că am început să mă și tem de previziunile dumneavoastră..
ȘtergereNu contest frumusetea Frantei si a istoriei sale. Nu pot sa spun ca francezii sunt ...marocani asa cum spun ei despre noi ca suntem tigani. Ce ma doare in ceea ce ai scris este fragmentul cu ,, atelierul lui Brancusi...,,. Tara lui este aici chiar daca cei mari nu stiu sa/i aprecieze pe cei mai mari ca ei. E ceva ...balcanic .
RăspundețiȘtergereSunt totusi curios daca un singur francez , de nationalitate pura franceza a scris vreodata pe blogul personal, adica fara sa fie platit de cineva, de ziua Romaniei ,, VIVE LA ROUMANIE!,,.
Nu ei in ,, nemernicia lor ne categorisesc cu ,, S,il vous plait monsieur..!,,.
E pacat. Isi jignesc singuri istoria.
Tezaurul nostru e la Moscova, aurul la Roma si Istanbul, asa cum tezaurele si aurul altor tari sunt la Paris.
Sunt rau ? Sper ca nu. Asta simt .
Ai un fel special, simplu, dar profund de a vorbi despre patriotism
RăspundețiȘtergereCitește, te rog și aici
-http://incertitudini2008.blogspot.ro/2012/04/copacii.html
http://incertitudini2008.blogspot.ro/2011/05/sclipiri-in-mersul-vremii.html
p.s. crezi că scriu cu vreun anume interes? fă-mă să înțeleg.
Nu Gina . Nu m/am referit in nici un fel la asa ceva. Daca nu simt ca cineva are suflet, nu citesc. Dar vreau din partea francezilor o anume reciprocitate. Sunt constient ca au avut valori marcante in toate domeniile, dar acum sunt in regres total de la al II lea razboi M. incoace. Din punct de vedere istoric noi suntem mai vechi si mai macinati de lupte.
RăspundețiȘtergereReferirea este la anumite bloguri care sunt create special. Blogul tau e cu ... suflet.
Mulțumesc frumos!
ȘtergereTot insist să citești despre cei doi Români!
Simboluri brâncuşiene
RăspundețiȘtergereCântă Jiu-n matcă, cântă,
Derulând poveşti trecute,
Roata mesei împietrită
Invită la cugetări,
Veşnic lume, veşnic multă.
S-au pus, pe Masa Tăcerii
Plâns de daltă şi durere,
Coatele de gânditori
Implorând dorinţi de pace
Şi multă iubire.
Sub Poarta Sărutului,
Piatră de iubiri cioplită,
Trecut-am gânditori,
Cum n-am fost niciodată,
Sărutând cu patos,
Sub horă de îmbrăţişări
Mă prindeau fiori.
Infinit Brâncuşian,
Ne-am pierdut în tine.
Aripi de visător,
Modestie românească,
Coloană vertebrală,
Spre albastrul cer,
Săgeată de speranţă,
Imn de iubire pentru viitor,
Infinit nemuritor.
poezie de Valeria Mahok
,, ...În 1912 ( Negrescu)el construiește ceea ce avea să devină faimosul Hotel Negresco de pe Promenada Englezilor din Nisa, pe malul Golfului Ingerilor, pentru a găzdui clientela sa fidelă de oameni bogați de pe întreg globul. Arhitectul acestui hotel este Édouard Niemans.
În aceeaşi perioadă, Negresco cumpără și restaurantul Casinoului Enghien-les-Bains, unde mergea în fiecare vară.
În 1914, este mobilizat pentru Primul Război Mondial, iar hotelul este rechiziționat și transformat în spital.
În 1920, ruinat, moare de cancer la vârsta de 52 de ani.,,
Preluat din ,, DOSARE SECRETE,,
Mulțumesc frumos pentru completare!
Ștergere