dacă are drept temelie dorința de a domina, este doar o ambiție stupidă. Dar dacă este act de om creator și acțiune de creație, atunci slăvesc această putere. Antoine de Saint- Exupery
O prietenă
mi-a trimis astăzi câteva rânduri. Un
fragment de legendă.//
Puțini trebuie să fie cei care n-au auzit despre gloria celui mai mare cuceritor al antichității. Era
fiul regelui Filip al II lea al Macedoniei și al reginei Olimpia . A a venit pe lume în noaptea când templul lui Artemis s-ar fi făcut scrum.
Mama
lui l-ar fi convins mai târziu că
adevăratul său tată era însuși Zeus.
Istoricul
grec Arrian îl vedea puternic și frumos cu un ochi căprui, închis ca noaptea și
unul albastru ca și cerul, Plutarh îl
găsea violent și impulsiv. Profesor
i-a fost Aristotel..
La 20 de ani, după asasinarea regelui Filip, Alexandru a devenit rege.
Alexandru cel Mare.
Imperiul lui s-a întins, în 13 ani, de la hotarul Chinei , până în Europa și Egipt.
Alexandru cel Mare.
Imperiul lui s-a întins, în 13 ani, de la hotarul Chinei , până în Europa și Egipt.
Despre meritele de cuceritor , despre iubiri și înfrângeri, despre măreție și cădere, poți citi aici.//
Zice legenda că,
la 33 de ani, aflat pe patul morții, și-ar fi chemat lângă
el generalii și le-ar fi încredințát tainicele-i dorințé:
să-i fie purtat pe umeri sicriul de către cei mai renumițí medici ai vremii
toate comorile sale, adunate în timpul vieții, să fie împrăștiate pe drumul către mormânt
iar mâinile să-i fie lăsate în afara sicriului, să le vadă toți.
Cu ultimele puteri, el și-a explicat gândurile- chiar și medicii celebri sunt neputincioși în fața morții, comorile adunate în timpul vieții rămân pe pământ.
Ești rege sau sclav, tot cu mâinile goale treci dincolo.
Nimic nu este mai de preț decât timpul trecerii prin viață.//
Am citit frântura de legendă tocmai când se transmitea pe toate posturile tv știrea că, undeva, pe lângă București, pompierii au reușit, cu mari dificultăți, să stingă unul dintre cele mai mari incendii din ultimii ani.
Dintr-o imensă avere a rămas scrum.
să-i fie purtat pe umeri sicriul de către cei mai renumițí medici ai vremii
toate comorile sale, adunate în timpul vieții, să fie împrăștiate pe drumul către mormânt
iar mâinile să-i fie lăsate în afara sicriului, să le vadă toți.
Cu ultimele puteri, el și-a explicat gândurile- chiar și medicii celebri sunt neputincioși în fața morții, comorile adunate în timpul vieții rămân pe pământ.
Ești rege sau sclav, tot cu mâinile goale treci dincolo.
Nimic nu este mai de preț decât timpul trecerii prin viață.//
Am citit frântura de legendă tocmai când se transmitea pe toate posturile tv știrea că, undeva, pe lângă București, pompierii au reușit, cu mari dificultăți, să stingă unul dintre cele mai mari incendii din ultimii ani.
Dintr-o imensă avere a rămas scrum.
cât învață omul din întâmplări?
1.Referitor la PUTERE, mi-a placut mult, aceasta cugetare:,, Apa care cade, picatura cu picatura, sfarseste prin a gauri piatra. Soarecele, cu mici rontaieli de dinti, taie o funie. Cu mici lovituri de secure, se pravalesc stejari mari.’’ (B. Franklin)
RăspundețiȘtergere2.Daca invata omul din intamplari? Pai, cam da.
Povetele primite in momente de rascruce, inlocuiesc licoarea miraculoasa pe care Fat Frumos o soarbe, atunci cand pleaca sa-l invinga pe balaurul, cu sapte capete?
Oh! Ce bine iti prind povetele la nevoie, dar se intampla uneori, in viata, sa nu primesti niciun sfat, si atunci, orice intamplare are un rol formativ.
De cele mai multe ori, viata e un melanj de optiuni voluntare si involuntare.
Eu zic, ca nimic din ceea ce ni se intampla, nu e intamplator, dar... nici nu pot afirma, ca viata noastra e "batuta in cuie".
Exista momente in care trebuie sa alegi un drum, sau altul. Si, il alegi... constient sau inconstient de pasul pe care tocmai l-ai facut.
Eu cred ca, nu suntem lasati pe pamant "de capul nostru", asa ca sa ratacim fara nici o noima, printre atatea incercari.
Dumnezeu are un plan, cu fiecare suflet - plan care reprezinta cel mai bun lucru, care i s-ar putea intampla sufletului respectiv.
Sunt foarte multe momente in viata, in care Dumnezeu ne lasa chiar liberi, ne lasa sa alegem- iubirea sau nu (pentru ca Dumnezeu=iubire).
Nu obliga pe nimeni sa faca ceva - suntem liberi sa decidem, cum va fi viata noastra. EL ne-a lasat liberul arbiru.
Eu sunt convinsa, ca ceea ce ni se "intampla", la un moment dat, este cel mai bun lucru, care ni s-ar fi putut intampla, in momentul respectiv.
Totul e unghiul din care privim...
L
Dragă Luli,
ȘtergereDin dorința de a răspunde corect spuselor tale-
„Eu cred ca, nu suntem lasati pe pamant "de capul nostru", asa ca sa ratacim fara nici o noima, printre atatea incercari.
Dumnezeu are un plan, cu fiecare suflet - plan care reprezinta cel mai bun lucru, care i s-ar putea intampla sufletului respectiv.
Sunt foarte multe momente in viata, in care Dumnezeu ne lasa chiar liberi, ne lasa sa alegem- iubirea sau nu (pentru ca Dumnezeu=iubire).
Nu obliga pe nimeni sa faca ceva - suntem liberi sa decidem, cum va fi viata noastra. EL ne-a lasat liberul arbiru. „, am găsit ceva foarte interesant aici:
http://artafeminina.ro/nimic-nu-e-intamplator-o-lege-magica-a-universului/
Mulțumesc frumos!
Eram mic cand am auzit de Sisif. Camus ni-l prezinta ca pe eroul absurd. In zilele noastre in special, oamenii au fost transformati in comsumatori absurzi, sclavi ai reclamelor si modei. Saracia sufleteasca caracterizeaza o societate de consum, crizele economice ne arata ca cei de rand nu invata nimic. E ca si cum te-ai uita la un borcan in care ai pus o musca.
RăspundețiȘtergereRobert,
ȘtergereInteresant gândul tău!
„Ne întoarcem întotdeauna la povara noastră. Dar Sisif ne învaţă fidelitatea superioară care îi neagă pe zei şi înalţă stâncile. Şi el socoteşte că totul e bine. Acest univers rămas fără stăpân nu-i pare nici steril, nici neînsemnat. Fiecare grăunte al cestui munte plin de întuneric alcătuieşte o lume. Lupta însăşi contra înălţimilor e de-ajuns spre a umple un suflet omenesc. Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit.
Albert Camus în Mitul lui Sisif „
Prostul nu e prost destul daca nu e si fudul. In felul acesta orice condamnat zice ca e fericit. De asta si avem atatia.
ȘtergereMă feresc de verdicte.
ȘtergereNimic. Din pacate, puterea corupe. Goana dupa avere nu va opri omenirea atat timp cat ea va exista.
RăspundețiȘtergereRadical cum vă știu!
ȘtergereMulțumesc !
Din pacate, doamna Gina, omul, din intamplari, invata si nu prea, din cate am vazut eu pana acum. In cele mai multe cazuri se merge pe ideea "lasa ca, poate nu v-a mai fi la fel", " lasa ca poate pacalim destinul" si ce am mai observat eu, ca si unele greseli, unii din noi, le repetam, in ideea ca stim cum sa le remediem. Desi suntem constienti ca nu procedam bine, totusi ce ne planificam, facem.
RăspundețiȘtergereEu va doresc o seara minunata, doamna Gina! :)
Ștef,
ȘtergereÎți recomand un articol interesant aici-
http://artafeminina.ro/nimic-nu-e-intamplator-o-lege-magica-a-universului/
Cat sa traiasca. Bine, rau...
RăspundețiȘtergere,, Trecutul nu este o arhiva, o magazie, unde scuturand praful, gasesti si azi si maine si poimaine aceleasi lucruri, mai uzate, mai sterse, dar in fapt aceleasi, trecutul traieste, e viu, se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.,,
“Octavian Paler,
Da, dar dacă ne gândim că trecutul este o piramidă , în care fiecare secol pune câte o piatră, ar trebui să ne întrebăm cât de rezistentă este piatra cioplită în secolul nostru.
Ștergereînvaţă puţin ori mai mult, ca din întâmplare însă.
RăspundețiȘtergereCând învaţă puţin, îşi dă seama şi se căieşte că nu a învăţat mai mult.
Când învaţă mult, îşi dă seama şi se căieşte că a învăţat aşa de multe, dorindu-şi să fi învăţat mai puţine. :)
Căci mai înainte de orice început a fost orânduit primul rod al naturii pământeşti ca fiu al neascultării.
Suntem atât de mici, nesemnificativi, în UNIVERS..
RăspundețiȘtergere